Procedura insolvenţei – Legea nr. 85/2006. Contestaţia la măsurile luate de administratorul judiciar în cazul expertizei de evaluare a activelor din patrimoniul debitoarei.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 700/Ap din data de 26.05.2015
Procedura insolvenței - Legea nr. 85/2006. Contestația la măsurile luate de administratorul judiciar în cazul expertizei de evaluare a activelor din patrimoniul debitoarei. Motive de oportunitate prevăzute de art. 11 lit. i din Legea nr. 85/2006 și de nelegalitate potrivit art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Motivele de oportunitate exceptate de la controlul judecătorului sindic sunt cele care vizează deciziile manageriale prevăzute de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 și nu cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Reținând că evaluarea garanțiilor potrivit art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, reprezintă o cerere de natură judiciară, rezultă că este admisibilă pe calea contestației analizarea motivelor ce privesc procedura de întocmire a expertizei.
Prevederile art.11 lit. i din Legea nr. 85/2006 permit judecătorului sindic să judece contestațiile debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator. Obiectul contestației privește concluziile expertizei de evaluare a activelor din patrimoniul debitoarei dispuse de administratorul judiciar ca măsură luată în cadrul procedurii insolvenței. Astfel, prin raportul de activitate nr. 7/7.11.2014 întocmit de administratorul judiciar s-a aprobat finalizarea expertizei de evaluare a activelor aflate în proprietatea debitoarei, întocmirea expertizei fiind anterior aprobată de comitetul creditorilor în ședința din 27.11.2013.
Judecătorul sindic a reținut mențiunile administratorului judiciar în sensul că expertiza de evaluare imobiliară și mobiliară a fost efectuată în temeiul art. 41 alin.2 din Legea nr. 85/2006 în vederea determinării valorii creanțelor garantate, însă din cuprinsul raportului rezultă că scopul reținut de expert a fost în vederea vânzării și estimarea prețului de vânzare forțată, în condițiile în care nu s-a pus problema lichidării bunurilor potrivit art. 115-116 din Legea nr. 86/2005. În speță, debitoarea S.C. F. S.R.L. se află în procedura de observație și nu în faza de lichidare a bunurilor, astfel că nu erau incidente prevederile art. 115-116 din Legea nr. 85/2006.
Susținerile apelantului administrator judiciar legate de inadmisibilitatea contestației pe motiv că aspectele de oportunitate sunt exceptate de la controlul judecătorului sindic nu pot fi primite întrucât prevederile art. 338 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă permit instanței de judecată să dispună efectuarea unei noi expertize. Motivele de oportunitate exceptate de la controlul judecătorului sindic sunt cele care vizează deciziile manageriale prevăzute de art.11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 și nu cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Reținând că evaluarea garanțiilor potrivit art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, reprezintă o cerere de natură judiciară, rezultă că este admisibilă pe calea contestației analizarea motivelor ce privesc procedura de întocmire a expertizei.
În temeiul art. 338 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă judecătorul sindic a reținut necesitatea efectuării unui nou raport de expertiză "pentru a se evita suspiciunile legate de valoarea bunurilor";, cu motivarea că bunurile au avut anterior o valoare mai mare de cost și de evaluare. Se constată că judecătorul sindic nu a anulat expertiza de evaluare și nici nu a reținut că metoda utilizată de expert ar fi fost nelegală, ci doar a luat în considerare cuantumul valoric al bunurilor estimat diferit de debitoare.
Conform paragrafului 36 și 37 din Standardele de evaluare ANEVAR 2014 ghidul 630, "pentru exprimarea unei concluzii asupra valorii unei proprietăți imobiliare, evaluatorii se folosesc de metode de evaluare specifice, care se încadrează în cele trei abordări în evaluare:
a) abordarea prin piață (comparație directă)
b) abordarea prin venit
c) abordarea prin cost
În orice estimări ale valorii, se folosesc una sau mai multe din aceste abordări. Alegerea lor depinde de tipul de proprietate imobiliară, de utilizarea desemnată a evaluării, de premisele evaluării, de calitatea și cantitatea datelor disponibile pentru analiză.";
Potrivit paragrafelor 109-111 din același ghid, "nu se va face niciodată o medie a rezultatelor obținute prin diversele abordări în evaluare aplicate. Nu vor fi folosite media aritmetică, geometrică, mediana (sau altele asemenea)în exprimarea concluziei asupra valorii, nici între rezultatele mai multor abordări și nici între rezultatele mai multor metode din cadrul aceleiași abordări. Ori de câte ori este posibil, se vor aplica cele trei abordări în evaluare. Când nu există această posibilitate, se vor aplica două sau doar o singură abordare în evaluare, cu condiția ca în raportul de evaluare să fie prezentate argumente privind neaplicarea uneia sau a două abordări. Nu se va aplica niciodată o a doua abordare în evaluare, numai cu caracter formal, în cazul în care poate fi aplicată doar o singură abordare în evaluare, adecvată și bazată pe informații de piață suficiente, verificate și credibile";.
Din punctul de vedere al expertului S.C. P.C. S.R.L., metoda abordării de venit a fost singura metodă aplicată, în lipsa unor prețuri de tranzacționare pentru proprietăți similare, cât și datorită particularităților imobilului în care nu s-a inclus terenul pentru că nu era proprietatea debitoarei, iar utilizarea unor corecții era imposibil de cuantificat în acest caz.
Cum abordarea prin piață este procesul de obținere a unei indicații asupra valorii proprietății imobiliare subiect, prin compararea proprietății imobiliare subiect cu proprietăți similare care au fost recent vândute sau care sunt propuse pentru vânzare era necesar ca debitoarea să depună dovezi, respectiv tranzacții cu proprietăți similare, pentru a justifica aplicarea metodei abordării de piață. În lipsa unor astfel de acte, contestarea raportului de expertiză din punctul de vedere al omisiunii aplicării metodei de abordare de piață era neîntemeiată. Sub acest aspect, este de observat că nici în cadrul expertizei din 2008 nu s-a folosit metoda comparației de piață întrucât "tranzacțiile cu proprietăți comparabile erau rare";.
Judecătorul sindic însă nu a dispus efectuarea noii expertize prin indicarea unor metode de evaluare, astfel că aspectele legate de conformitatea metodei de evaluare nu au relevanță în cauză, noul expert având libertatea de a aborda metodele de evaluare legale cu atât mai mult cu cât evaluarea nu privește doar bunurile imobile, respectiv construcția, ci și cele mobile.
Se mai observă că raportul de evaluare din 27.06.2008 invocat de debitoare și reținut de judecătorul sindic în aprecierea efectuării unei noi expertize, a fost întocmit în vederea garantării unui credit de către societatea debitoare, metoda de evaluare fiind cea de cost realizată prin costurile segregate și prin capitalizarea venitului, iar valoarea stabilită a luat în considerare veniturile de 50-70 de euro pe cameră sau apartament pentru cele 22 unități de cazare.
Expertiza de evaluare efectuată în 11.09.2014 și contestată în cauză, a stabilit că tariful mediu pe cameră în prezent ar fi de 34 euro luându-se în calcul 10 unități de cazare potrivit mențiunilor din CF. Neconcordanța dintre numărul unităților de cazare menționate în extrasul CF și cele din proiectul de arhitectură a fost sesizată și de expertul S.C. P.C. S.R.L. care a arătat că în planul de arhitectură pensiunea ar avea 6 apartamente, 4 camere la etaje și la mansardă spații ce pot fi transformate în 8 unități de cazare, iar pe site-ul societății, pensiunea figurează cu 13 camere matrimoniale, 5 camere duble și 4 apartamente deci cu 22 unități de cazare. Cu toate acestea expertul a stabilit valoarea construcției luând în considerare veniturile pentru cele 10 unități de cazare menționate în extrasul CF, fără a verifica numărul real al unităților de cazare, ceea ce ar justifica efectuarea unei noi expertize în condițiile art. 338 Noul Cod de procedură civilă. Se constată astfel că în mod corect judecătorul sindic a dispus efectuarea unei noi expertize pentru evaluarea bunurilor societății potrivit art. 41 alin. 2 din Legea nr. 86/2005, susținerile apelantei referitoare la corectitudinea procedurii de întocmire a raportului fiind neîntemeiate.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 480 Noul Cod de procedură civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat, cu consecința păstrării ca legale și temeinice a hotărârii instanței de fond.
| ← Recurs tardiv. Ora depunerii cererii de recurs prin fax | Contestaţie decizie concediere . Jurisprudență → |
|---|
