Defunctul a fost stareţ al unei mănăstiri. Reguli aplicabile succesiunii
| Comentarii |
|
Prevederile cuprinse în art. 192 - 194 din Statutul Bisericii Ortodoxe Române, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 53/2008, conţin derogări exprese de la dreptul comun cu privire la devoluţiunea succesorală legală. Astfel, potrivit art. 192, eparhiile au vocaţie asupra tuturor bunurilor succesorale ale ierarhilor lor. Legat de bunurile călugărilor şi călugăriţelor aduse cu dânşii sau donate mănăstirii la intrarea în monahism, precum şi cele dobândite în orice mod în timpul vieţuirii în mănăstire acestea rămân în totalitate mănăstirii de care aparţin şi nu pot face obiectul revendicărilor ulterioare, conform celor arătate în art. 193 din Statut.
Din interpretarea acestor texte rezultă că eparhia (pentru ierarhi) şi mănăstirea (pentru monahi şi monahii - călugări şi călugăriţe) au vocaţie universală atât în cazul succesiunii ab intestat, cât şi în cea testamentară. Din acest motiv libertatea testamentară a ierarhului este practic anihilată, bunurile testate printr-un legat făcut în favoarea unui terţ putând totuşi intra în proprietatea acestuia doar în situaţia în care eparhia sau mănăstirea ar renunţa la moştenire; în consecinţă moştenitorii legali ai ierarhului sau ai călugărului decedat nu vor primi nimic din masa succesorală care va fi culeasă în întregime de Eparhie sau mănăstire20.
Prin urmare, la cererea făcută de mănăstire de a începe procedura succesorală notarială se poate constata calitatea acesteia de unic moştenitor, calitate în care va dobândi dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor ce au aparţinut stareţului decedat, în temeiul actului normativ arătat şi la care s-a făcut mai sus referire.
Este posibil ca în cursul dezbaterii procedurii succesorale de pe urma defunctului stareţ să se constate, în urma verificării Registrele naţionale notariale de evidenţă a opţiunilor succesorale şi al liberalităţilor, că există testament sau moştenitori legali rezervatari; în această situaţie respectivii vor fi citaţi şi dacă aceştia vor contesta dreptul de moştenire al mănăstirii asupra bunurilor călugărului din diverse motive, există posibilitatea suspendării cauzei şi a îndrumării succesibililor către instanţa de judecată, în temeiul art. 107 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 36/1995 republicată.
| ← Extrasul pentru uz oficial de pe actul de deces al unei persoane... | Stabilirea cotelor moştenitorilor. Modul de calcul a... → |
|---|
Reguli aplicabile succesiunii, rude colaterale fata de eparhie.