Procedura legalizării traducerilor. Calificarea unor anumitor înscrisuri şi condiţiile în care se poate legaliza semnătura traducătorului
| Comentarii |
|
Art. 150 alin. (4) şi art. 292 din codul de procedură civilă se pot interpreta numai prin raportare la Subsecţiunea 32: Dovada cu înscrisuri din Capitolul 11: Probele din acelaşi cod. în această materie sunt cuprinse toate înscrisurile care constituie mijloace de probă preconstituite în procesul civil respectiv: cele originale (autentice sau sub semnătură privată, inclusiv pe suport informatic); duplicate şi copii de pe înscrisurile autentice sau sub semnătură privată; se face de asemenea referire la înscrisuri recognitive şi la alte categorii de înscrisuri (contracte încheiate pe formulare tipizate sau standardizate, bilete, tichete şi alte asemenea documente, telex şi telegramă, înscrisuri întocmite de profesionişti şi registre ţinute de aceştia, registre şi hârtii domestice etc).
în afară de înscrisurile enumerate în capitolul respectiv nu există altele care se pot bucura de forţă probantă într-un proces civil şi nici în activitatea notarială sau a altor organe ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul dreptului. Notarul public poate elibera copii legalizate în limba română sau într-o limbă străină ori traduceri legalizate exclusiv de pe aceste înscrisuri. Acest principiu se aplică în mod simetric şi în privinţa înscrisurilor întocmite în străinătate, a căror legalizare se cere a fi făcută de notarul public fie în limba în care au fost întocmite, fie în limba română prin traducerea lor. Stricto sensu traducerile legalizate sunt cele efectuate personal de notarul public (art. 322 din Regulament) care este autorizat de ministrul justiţiei în calitate de interpret şi traducător pentru o anumită limbă.
Lato sensu în categoria traducerilor legalizate sunt incluse cu precădere acele acte notariale constatate prin încheiere de legalizare a semnăturii traducătorului.
în continuare ne vom referi, fără să distingem, la ambele proceduri întrucât în amândouă notarul este ţinut de aceeaşi obligaţie: să califice exact forţa probantă a înscrisului tradus.
Normele din Codul de procedură civilă trebuie să fie corelate cu dispoziţiile din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, republicată, şi din Regulamentul de punere a ei în aplicare aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2333/C/2013 şi trebuie să fie interpretate, în opinia noastră, în sensul celor ce urmează.
Pentru înscrisurile întocmite într-o limbă străină dar care nu îndeplinesc condiţia de a constitui un mijloc de probă potrivit dreptului civil român,copia nu poate fi legalizată de notarul public întrucât toate actele îndeplinite de acesta trebuie să aibă forţa probantă prevăzută de lege (art. 7 din Legea nr. 36/1995, republicată).
Pentru ca persoanele interesate să poată lua cunoştinţă de conţinutul lor aceste înscrisuri vor fi traduse, dar traducerea nu va fi legalizată ci numai certificată de un traducător autorizat. Operaţia de certificare de către traducător reprezintă prima fază a procedurii de legalizare a traducerii şi este reglementată de art. 320 din Regulament, presupunând îndeplinirea următoarelor cerinţe :
(1) Interpretul şi traducătorul autorizat care efectuează traducerea întocmeşte formula de certificare, cu
următorul cuprins: "Subsemnatul, ................ (nume, prenume astfel cum sunt menţionate în autorizaţie).................., interpret şi traducător autorizat pentru limba/limbile străină/străine ..........,
în temeiul Autorizaţiei nr. ... din data de ..., eliberată de Ministerul justiţiei din România, certific exactitatea traducerii efectuate din limba ................... în limba că textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul. înscrisul a cărui traducere se solicită în întregime/în extras are, în integralitatea sa, un număr de .... pagini, poartă
titlul/denumirea de..................., a fost emis de şi mi-a fost
prezentat mie în întregime/în extras.Traducerea înscrisului prezentat are un număr de .... pagini şi a fost efectuată potrivit
cererii scrise înregistrate cu nr................./zz.ll.aaaa, păstrate în arhiva subsemnatului.S-a încasat onorariu/ de ... lei, cu
chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr................../zz.ll.aaaa.
INTERPRET ŞI TRADUCĂTOR AUTORIZAT........................
(semnătura şi ştampila)".
Prin urmare, orice tip de înscris care trebuie să fie prezentat unei instanţe judecătoreşti sau comunicat de un participant la procesul civil către celălalt/ceilalţi poate fi tradus de o persoană autorizată de ministrul justiţiei (desemnată în Regulament prin sintagma interpret şi traducător autorizat). Interpretul şi traducătorul autorizat va ataşa înscrisul redat în limbă străină la traducerea a cărei exactitate o certifică şi îl va elibera sub semnătură proprie şi prin aplicarea ştampilei. Din conţinutul formulei de certificare reiese indicarea autorizaţiei pe baza căreia îşi exercită profesia.
Obţinerea calităţii de traducător autorizat se face pe baza Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, act normativ în care sunt grupate dispoziţii referitoare la modul de desfăşurare al acestei activităţi.
îndeplinirea primei faze din procedura de legalizare a traducerii de către traducătorul autorizat este conformă, în opinia noastră, cu exigenţele art. 150 şi ale altor prevederi din Codul de procedură civilă ori din alte acte normative referitoare la traduceri. De altfel, art. 150 impune prezentarea sau ataşarea copiilor certificate; dacă acestea nu sunt în limba română este firesc ca operaţia de certificare să fie îndeplinită de un traducător autorizat.
Notarul public nu poate legaliza semnătura traducătorului pe un anumit înscris fără a proceda, mai întâi, la calificarea înscrisului, adică la încadrarea sa întruna din categoriile stabilite prin art. 319 alin. (1) lit. a) şi b) din Regulament, criterii referitoare la forţa lui probantă. Ţinem să precizăm că legislaţia aplicabilă în prezent în activitatea notarială este anterioară datei la care a intrat în vigoare Codul de procedură civilă; astfel, Legea nr. 36/1995 a fost modificată substanţial prin Legea nr. 77/2012 care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2013, iar noul regulament de punere în aplicare a acesteia a intrat în vigoare la 1 august 2013. Aşadar, toate modificările şi precizările referitoare la legalizarea traducerilor au fost introduse în legislaţia notarială începând cu anul 2013.
Prin urmare, notarul public are obligaţia să precizeze care este forţa probantă a înscrisului tradus prin încadrarea sa într-una din categoriile arătate limitativ prin încheiere.
în privinţa înscrisurilor deţinute de părţi doar în copie,
precizăm că potrivit art. 286 alin. (4) din Codul de procedură civilă, copia de pe copie nu are nicio putere doveditoare, astfel încât aceasta nu îndeplineşte cerinţa spre a fi supusă procedurii de legalizare a traducerii sau a legalizării semnăturii traducătorului (căci doar unii notari sunt autorizaţi ca interpreţi si traducători, calitate în care efectuează personal traducerile şi apoi le legalizează). De altfel, această soluţie rezidă expres din conţinutul alin. (6) al art. 319 din Regulament care dispune că nu se poate legaliza semnătura interpretului şi traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre traducere, înfăţişat notarului public, este în copie simplă.
în privinţa legalizării traducerii unor înscrisuri comunicate pe suport informatic. Legea nr. 589/2004 privind regimul juridic al activităţii electronice notariale care reglementeză expres această procedură nu a fost încă pusă în aplicare. Cu toate acestea este posibilă îndeplinirea unei proceduri de certificare în următoarele condiţii:
a) Se pot certifica date aflate pe site-uri, programe informatice sau alte produse dacă nu revin, prin lege, în competenţa altor organe [art. 148 lit. f) din Legea nr.36/1955 republicată]. Certificarea acestor produse informatice se face de notarul public, prin încheiere, la cererea celui interesat, încheierea cuprinde identificarea solicitantului, adresa paginii de internet, numărul de pagini tipărite şi data, respectiv anul, luna, ziua, ora şi minutul publicării. La încheiere se ataşează captura de ecran tipărită pe suport hârtie (art. 307 din Regulament);
b) Se poate certifica în formă materială înscrisul aflat pe suport informatic, de către autoritatea sau persoana juridică ce l-a emis sau care deţine originalul, sub semnătura olografă a reprezentantului acesteia şi eventual prin aplicarea unei ştampile sau sigiliu al emitentului; apoi se va proceda la traducerea legalizată a înscrisului de către notarul public sau la traducerea certificată numai de traducător.
în concluzie, calificarea de către notarul public a unui înscris se poate face numai pe baza informaţiilor cuprinse în înscrisul ce i-a fost prezentat de către cel interesat sau de traducător; pentru a putea face această calificare notarul trebuie deţină traducerea în limba română a respectivului înscris întocmită de traducătorul autorizat. în situaţia în care notarul constată că din cuprinsul înscrisului prezentat sub formă de traducere nu rezultă date suficiente pentru calificarea acestuia va respinge cererea de îndeplinire a procedurii de legalizare a traducerii, în conformitate cu art. 319 alin. (3) şi (4) din Regulament. încheierea de respingere se va elibera numai dacă solicitantul insistă în cerere şi va putea fi atacată cu plângere la instanţa de judecată competentă, în temeiul art. 142 şi următoarele din Legea nr.36/1995, republicată.
în toate celelalte cazuri - adică dacă nu sunt îndeplinite condiţiile ca notarul să poată legaliza traducerea - înscrisul va fi prezentat celor interesaţi în limba română sub forma certificării făcute de un traducător autorizat.
| ← Accesul notarului public la oficiul de cadastru şi publicitate... | Legalizarea semnăturii traducătorului pe copia unui permis de... → |
|---|
