Distribuirea sumelor obţinute din valorificarea bunurilor grevate de ipoteci, gaj sau alte garanţii reale imobiliare ori drepturi de retenţie. Provizionarea din aceste sume. Incompatibilitate cu ordinea prevăzută de art. 121 din Legea nr. 85/2006.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia a II-a civila Decizie nr. 269 din data de 16.04.2015
Creditorul care este titularul unei garanții reale are dreptul să fie satisfăcut cu prioritate din suma de bani obținută ca urmare a valorificării bunului care a făcut obiectul garanției constituite în favoarea sa
Art. 121 alin.2 din Legea nr.85/2006 stabilește că "În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanțe garantate, creditorii vor avea, pentru diferență, creanțe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art.123, și vor fi supuse dispozițiilor art.41. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. 1 rezultă o diferență în plus, aceasta va fi depusă prin grija lichidatorului în contul averii debitorului";.
Textul exclude posibilitatea distribuirilor parțiale către creditorii garantați și provizionării diferențelor rămase deoarece, printr-o asemenea măsură, s-ar modifica natura creanței ( pentru diferență devenind chirografară).
Scopul provizionării de sume este incompatibil cu ordinea prevăzută imperativ de art.121, deoarece art. 127 din Legea nr.85/2006 vizează: "1. sume proporționale datorate creditorilor ale căror creanțe sunt supuse unei condiții suspensive care nu s-a realizat încă; 2. sume proporționale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător și care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat; 3. sume proporționale datorate creanțelor admise provizoriu; 4. rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.
Prin sentința nr.1092/2014 din 02.12.2014, pronunțată de judecătorul-sindic de la Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.7638/101/2013/a13, s-a respins contestația formulată de BCISRSAA, prin SDTS.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut că art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 prevede că orice creditor sau comitetul creditorilor poate formula contestație la raport și plan, în termen de 15 zile de la afișare.
Art. 122 alin. 1 indice 1 prevede că: "Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe va cuprinde, cel puțin, următoarele:
a) soldul aflat în contul de lichidare după ultima distribuire;
b) încasările efectuate de către lichidator din valorificarea fiecărui bun și din recuperarea creanțelor;
c) cuantumul dobânzilor sau al altor venituri de care beneficiază averea debitorului ca urmare a păstrării în conturi bancare a sumelor nedistribuite sau prin administrarea bunurilor existente în averea debitoarei;
d) totalul sumelor aflate în contul de lichidare.";
În ce privește plățile făcute în cursul procedurii, comisioane bancare, datorii la bugetul de stat, judecătorul-sindic a constatat că acestea sunt justificate și se încadrează în categoria prevăzută de art. 121 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
Suma de 59.805,05 lei este legal provizionată de lichidatorul judiciar, având în vedere că dispozițiile art. 127 din Legea nr. 85/2006 sunt imperative și nu dispozitive, cum pretinde contestatoarea: "Cu ocazia distribuirilor parțiale, următoarele sume vor fi provizionate:
1. sume proporționale datorate creditorilor ale căror creanțe sunt supuse unei condiții suspensive care nu s-a realizat încă;
2. sume proporționale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător și care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;
3. sume proporționale datorate creanțelor admise provizoriu;
4. rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.";
Potrivit extrasului de la fila 3, pe rolul Tribunalul Mehedinți se află 3 acțiuni având ca obiect anulare acte frauduloase, acțiuni estimate a se derula pe o perioadă de cel puțin 12 luni, iar pentru soluționarea acestora este necesar a se efectua expertize contabile. Mai mult, în condițiile în care acțiunile mai susmenționate ar fi admise, mai multe bunuri mobile și imobile vor reveni în patrimoniul debitoarei, cu consecințele efectuării și achitării unor lucrări de evaluare a bunurilor, anterior valorificării acestora.
Adunarea creditorilor a hotărât efectuarea unei expertize contabile, în vederea stabilirii situației patrimoniale a debitorului în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cât și identificării, în sarcina organelor de conducere, a eventualelor fapte de natura celor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea BCISRSAA, prin SDTS, care a invocat nelegalitatea și a susținut că în concursul dintre prevederile art.121 și art.127 din Legea nr.85/2006 prevalează cele art.121, ca normă specială, ce protejează creanțele garantate. Prevederile art.127 pct.4 din Legea nr.85/2006, referitoare la posibilitatea provizionării cheltuielilor viitoare ale averii debitorului nu sunt aplicabile sumelor rezultate din valorificarea bunurilor asupra cărora au fost constituite garanții. Jurisprudența a fost constantă în acest sens. De altfel, remunerațiile viitoare ale lichidatorului nu se încadrează în cheltuielile viitoare ale averii debitorului, în sensul art.127 pct.4 din Legea nr.85/2006, ce se referă exclusiv la cheltuielile de conservare și administrare a bunurilor și drepturilor patrimoniale.
La data de 10.02.2015, intimata debitoare SCMSRL, prin lichidatorii VCSPRL și CIIGV, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea apelului ca netimbrat, anularea ca tardiv introdus și, în subsidiar, ca nefondat. Pe fond, intimata a susținut că prevederile art.121 din Legea nr.85/2006 nu reprezintă o normă specială, iar art.127, ca și art.124, art.125 și art.126 se aplică deopotrivă creanțelor garantate. Jurisprudența invocată nu are relevanță, deoarece a avut în vedere situații de fapt diferite. În speță, există patru acțiuni de anulare a unor acte frauduloase, prin care se tinde la readucerea în averea debitorului a unor bunuri de valoare semnificativă. Dispozițiile art.127 pct. 4 din Legea nr.85/2006 sunt imperative. Onorariul lichidatorului reprezintă o cheltuială cu averea debitorului, deoarece are în vedere inventarierea, evaluarea și valorificarea acestei averi.
Examinând actele și lucrările cauzei, prin prisma criticilor și apărărilor formulate, potrivit dispozițiilor art.476 alin. 1 alin. 1 și art.477 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat următoarele:
Îndeplinirea de către apelantă a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru a fost verificată în procedura prealabilă, în temeiul dispozițiilor art. XV din Legea nr.2/2013, dovada aflându-se la fila nr.19 din dosar.
Totodată, Curtea a reținut că, întrucât data inițială a dosarului nr.7638/101/2013 este 03.07.2013, apelul promovat în cauză a fost declarat în termenul legal, de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, prevăzut de art.8 alin. 2 din Legea nr.85/2006, așa cum a fost modificat prin Legea nr.76/2012, modificare intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, deoarece, potrivit dispozițiilor art.27 din Noul Cod de procedură civilă, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Termenul de apel invocat de intimată, de 7 zile de la comunicarea hotărârii, este aplicabil doar procedurilor de insolvență deschise ca urmare a cererilor introductive formulate începând cu data de 28 iunie 2014, când a intrat în vigoare Legea nr.85/2014.
Pe fond, Curtea a constatat că dispozițiile art.121 din Legea nr.85/2006 au caracter imperativ, deoarece textul stabilește că fondurile obținute din vânzarea bunurilor grevate de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție " vor fi distribuite"; conform ordinii stabilite de lege.
În consecință, și în materia insolvenței funcționează principiul consacrat în dreptul comun, potrivit căruia creditorul care este titularul unei garanții reale are dreptul să fie satisfăcut cu prioritate din suma de bani obținută ca urmare a valorificării bunului care a făcut obiectul garanției constituite în favoarea sa.
Totodată, art. 121 alin.2 din Legea nr.85/2006 stabilește că "În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanțe garantate, creditorii vor avea, pentru diferență, creanțe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art.123, și vor fi supuse dispozițiilor art.41. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. 1 rezultă o diferență în plus, aceasta va fi depusă prin grija lichidatorului în contul averii debitorului";.
Ca urmare, în ceea ce privește sumele rezultate din valorificarea bunurilor asupra cărora s-au constituit garanții, textul exclude posibilitatea distribuirilor parțiale către creditorii garantați și provizionării diferențelor rămase deoarece, printr-o asemenea măsură, s-ar modifica natura creanței ( pentru diferență devenind chirografară).
Legea permite exclusiv depunerea în contul averii debitorului a sumelor rămase, eventual, în plus, după achitarea integrală a creanțelor garantate.
De altfel, și scopul provizionării de sume este incompatibil cu ordinea prevăzută imperativ de art.121, deoarece art. 127 din Legea nr.85/2006 vizează: "1. sume proporționale datorate creditorilor ale căror creanțe sunt supuse unei condiții suspensive care nu s-a realizat încă; 2. sume proporționale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător și care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat; 3. sume proporționale datorate creanțelor admise provizoriu; 4. rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului";.
Față de considerentele expuse, Curtea a admis apelul și, potrivit prevederilor art.480 alin.2 Cod procedură civilă, a schimbat în întregime sentința atacată, în sensul că a admis contestația și a dispus refacerea raportului și planului de distribuție nr. 4693/18.09.2014, în sensul distribuirii sumei de 59.805,05 lei către creditoarea BISRSAA.
| ← Obligaţia autorităţii publice de a solicita clarificări... | Funcţionar public cu statut special - poliţist local. Dreptul... → |
|---|
