Divort cu minori. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 119 din data de 17.01.2014
Prin cererea înregistrată la data de 26.08.2013 pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. 4770/207/2013, reclamanta R.M. a chemat în judecată pe pârâtul R.P., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se declare desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 25.04.1998, înregistrata sub nr. 3 în Registrul de căsătorii al Primăriei com. Dobrun, jud. Olt din vina exclusivă a pârâtului, revenirea reclamantei la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de ,, B…";, exercitarea autorității părintești în comun, stabilirea domiciliului copiilor minori R.M.B., născută la data de 16.06.1997 și R.S.I., născută la data de 04.05.2008, la domiciliul mamei.
În motivarea cererii, s-a arătat că părtile s-au căsătorit la data de 25 aprilie 1998, conform certificatului de căsătorie seria CA. nr. 658900, înscris în Registrul de stare civilă sub nr. 3 din data de 25.04.1998, eliberat de către Primăria comunei Dobrun, județul Olt.
Reclamanta a mentionat că, relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, deoarece pârâtul nu își mai îndeplinește obligațiile conjugale, obligat-o pe aceasta să părăsească domiciliul conjugal, în prezent, fiind despărțiți în fapt, iar această situație se datorează stării de beție în care se află pârâtul aproape în permanență, precum și a comportamentului violent pe care îl are față de aceasta.
Precizează reclamanta că, în prezent locuieste în gazdă la familia L. C., din com. Mărunței, sat Malu Roșu, jud. Olt (localitate în care a copilărit), întrucât a fost alungată de la domiciliul comun, iar în acest sens a făcut numeroase sesizări la Postul de poliție al Comunei Dobrun, în care a relatat situația de fapt, situație care persistă și în prezent, pârâtul interzicându-i în mod violent să-și facă datoria de soție și mamă.
Din căsnicia părtilor au rezultat trei copii, respectiv : R.I.V., născut la data de 30.07.1994 (în prezent major), R.M.B., născută la data de 16.06.1997 și R.S.I., născută la data de 04.05.2008. În tot acest timp, pârâtul nu s-a ocupat sub nicio formă de creșterea și educarea celor trei copii și nu a contribuit nici financiar la cheltuielile familiei .
Reclamanta a precizat ca a tolerat acest comportament al pârâtului, în interesul copiilor, facandu-i cunoscut acestuia, între altele, și faptul că își doreste refacerea viații de familie ca la început, pentru a readuce relațiile de familie pe drumul firesc, să fie crescuti copii în liniște, să se respecte și aprecieze reciproc, însă a fost în zadar.
Aceste demersuri, făcute în repetate rânduri, în vederea încetării acestei situații și pentru încercarea de a păstra căsătoria, de a menține familia unită, au fost un eșec de fiecare dată, întrucat pârâtul, evitând în mod categoric o soluționare a problemelor, a continuat să-i interzică, în mod violent, să vină acasă .
Motivele privind desfacerea căsătoriei sunt determinate de fapte reale care, în mod obiectiv reprezintă gravitate și care îndreptățesc despărțirea reclamantei de pârât. Desfacerea căsătoriei prin divorț are punctul de plecare în esența afectiv morală a căsătoriei, sens în care chiar dispozițiile legale prevăd în mod expres că relațiile de familie se bazează pe prietenia și afecțiunea reciprocă a soților, pe respectul unuia față de celălalt, constituind mobilul determinant al căsătoriei și fundamentul moral al comunității de viață a soților.
Prin urmare, dacă acest fundament lipsește căsătoria încetează de a mai fi morală. Practica judiciară în materie, consacrată chiar de instanța supremă a statuat faptul că, în orice relație de familie se trăiește un interes social, având fundament în esența morală a acesteia, realizată pe prietenia și afecțiunea reciprocă a soților ori, atunci când elementul moral și afectiv lipsește este evident că instituția căsătoriei nu mai corespunde menirii pentru care este reglementată și ocrotită de lege, devenind pur formală și, în opinia mea chiar imposibilă.
Așadar, având în vedere cele mai sus expuse, continuarea căsătoriei este vădit imposibilă, drept pentru care solicit admiterea cererii așa cum a fost formulată .
În drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 373 lit. b), art. 379 alin. (1), art. 383 alin. (3), art. 397, art. 400 alin. (1) - (2) și art. 402 din Codul Civil, precum și pe dispozițiile art. 194, art. 914 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, iar în dovedire solicita administrarea probelor cu înscrisuri, martorul Stroe Ion și interogatoriul pârâtului.
Se ataseaza încrisuri, respectiv, certificatului de căsătorie Seria CA. Nr. 658900, acte de stare civilă, împuternicire avocatiala, taxa judiciara de timbru, certificat de informare cu privire la procedura medierii.
La data de 27.09.2013 pârâtul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată și cerere reconvențională, prin care solicită să se declare desfăcută căsătoria încheiată între părți, din vina exclusivă a soției reclamante - pârâte; să se dispună ca domiciliul minorelor R.M.B. și R.S.I., sa fie stabilit la pârât, urmând ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți; să fie obligată pârâtă la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorilor în cuantum de 1/3 din veniturile ce realizează; să se dispună ca reclamanta pârâtă să-și reia numele avut înainte de căsătorie, acela de Bebece, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a arătat ca părtile s-au casatorit la data de 25 04 1998, căsătoria acestora fiind înregistrată în registrul stării civile la nr. 3 din 25.04.1998 în Registrul de casătorii al Primăriei com. Dobrun, iar înainte de încheierea căsătoriei, părtile au trăit în relații de concubinaj o perioadă mai mare de timp de aproximativ 5 ani, fiind în prezent despărțiți în fapt din data de 05. 05. 2013, când pârâta a părăsit domiciliul conjugal, mutandu-se definitiv în locuința concubinului său L. M., în comuna Mărunței, sat Malu Roșu, județul Olt.
Din relația și căsătoria părtilor se arată cu au rezultat trei copii, respectiv cele două minore și un băiat, R.I.V. care este acum major, având vârsta de 19 ani.
Se arată că, în timpul concubinajului și o perioada scurtă de timp după încheierea căsătorie, părtile au avut un trai liniștit și o viață frumoasă, dar după nașterea minorei R.S.I., reclamantei pârâte a început să neglijeze viața de familie si să plece destul de des din domiciliul comun în compania unor bărbați.
Astfel, arata pârâtul ca fiind la muncă în timpul zilei, reclamanta o lasa pe cea minora R.S.I. în grija unei vecine și pleca de acasă, având diverse escapade cu diverși bărbați.
Arata pârâtul că, reclamanta a părăsit domiciliul conjugal de cel puțin 3 ori pentru perioade mai lungi, iar acesta era persoana care se ocupa atat creșterea și supravegherea minorelor, cat si de treburile gospodăresti, fiind ajutat de fiul sau major și de bunica paternă, iar de la despărțirea în fapt pârâta nu se mai îngrijește nici de creșterea celor două minore și nu a mai contribuit cu nimic la întretinerea acestora.
Considera că poate avea grijă de minore care de la despărțirea în fapt locuiesc numai cu acesta, R.M.B. fiind elevă de liceu, iar minora R.S.I. merge la grădiniță, motiv pentru care a solicitat ca acestora să li se stabilească locuința la tatăl, acesta fiind capabil să le ofere un trai decent și o viață liniștită.
Dat fiind că relațiile dintre pârât și reclamanta sunt grav și iremediabil vătămate, datorită comportamentului de neînțeles al acesteia, s-a solicită instantei admiterea cererii reconvenționale, astfel cum a fost ea formulată și să respingerea cererii principale.
In dovedire, solicită probele testimonială și cu înscrisuri.
Au fost efectuate anchete sociale de către cele doua autoritati tutelare de la domiciliul părtilor, iar in Camera de Consiliu, conform disp. art. 264 Ncpc, s-a procedat la ascultarea minorei R.M.B., care a declarat instantei ca doreste sa-i fie stabilita locuința în domiciliul tatălui său.
De asemenea, s-a procedat la luarea interogatoriului pârâtului R.P., iar la solicitatrea părtilor au fosta udiați martorii S. I., M. C. și S. M.
Din examinarea probatoriului administrat in cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 25.04.1998 a fost încheiată căsătoria între reclamantă și pârât, fiind înregistrată sub nr. 3 în Registrul de căsătorii al Primăriei com. Dobrun, jud. Olt, iar din aceasta au rezultat trei copii R.I.V., născut la data de 30.07.1994 (în prezent major), R.M.B., născută la data de 16.06.1997 și R.S.I., născută la data de 04.05.2008.
S-a demonstrat că, din relația de căsătorie au rezultat minorii, care de la data despărțirii definitive în fapt au rămas în grija și îngrijirea exclusivă a tatălui acestora.
Coroborand materialul probator administrat in cauza, instanța retine faptul că între soții R. au avut loc mai multe discutii ce au culminat de fiecare dată cu părăsirea domiciliului conjugal de către reclamantă.
Potrivit dispozitiilor martorilor M.C., cat si martorei S. M., reclamanta a părăsit de fiecare domiciliul comun fara a avea motive întemeiate, lăsand de fiecare minorii în grija și întretinerea exclusivă a tatălui acestora.
Personal martorul M.C. a auzit cand reclamanta spunea rudelor acestora si vecinilor ca este însărcinată, avand o relatie de uniune consensuală cu un barbat din orasul Dragășani, jud. Vâlcea.
În conf. cu dispoz. art.373 lit.b C. civil, divorțul poate avea loc atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
În acest caz, divorțul se poate pronunța, dacă instanța stabilește culpa unuia dintre soț în destrămarea căsătoriei, potrivit dispoz. art.379 C. civil.
În cauza de față din probele administrate instanța urmează să rețină culpa exclusivă a reclamantei în destrămarea raporturilor de familie, aceasta fiind cea care a plecat din domiciliul conjugal, fără a mai revenit acasă, nu a păstrat legatura cu familia și nu a contribuit, la cresterea și educarea minorilor.
Astfel, instanța apreciaza că vinovata de destrămarea relatiilor de familie se face în mod exclusiv reclamanta, care a părăsit familia, și în consecință urmează să admită cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant pentru a se declara desfăcută căsătoria încheiată între părți în data de 25.04.1998, din vina exclusivă a reclamantei.
În conformitate cu dispoz. art.396 C. civil instanța hotărăște odată cu pronunțarea divorțului asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și dacă este cazul de învoiala părinților pe care îi ascultă, copii fiind ascultați obligatoriu potrivit dispoz. art.264 C. civil, dacă au împlinit vârsta de 10 ani.
În conformitate cu dispoz. art.400 C. civil instanța urmează să stabilească locuința minorilor R.M.B., născută la data de 16.06.1997 și R.S.I., născută la data de 04.05.2008, în domiciliul tatălui lor, din com. Dobrun, sat Ulmet, str. E….. , nr. …., jud. Olt.
Din probele existente la dosar reține instanța că, pârâtul s-a îngrijit în mod constant de la nașterea minorilor până în prezent, fiind preocupat să le asigure un trai și condiții decente de creștere și dezvoltare.
În art.487 C. civil este prevăzut conținutul autorității părintești, constând în dreptul și îndatorirea părinților de a crește copilul îngrijind de sănătatea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.
Astfel, instanța apreciază că interesul minorilor este acela ca autoritatea părintească să fie atribuită ambilor părinți .
Conform dispoz. art.402 alin.1 C.civ. instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, iar potrivit art. 499 cod. Civ. tatal și mama sunt obligati, in solidar, să dea întretinere copilului lor minor, asingurandu.i cele necesare traiului, precum și educația, învâțătura.
Instanța constatând că fundamentul legal al obligatiei de intretinere subzistă, în cauză, avand in vedere nevoile minorilor, dar și posibilitatile materiale ale reclamantei, instanța apreciind ca suma de 130 lei este suficientă pentru întreținerea, educarea fiecărui minor, urmează să-o oblige pe reclamantă la plata sumei de 130 lei lunar în favoarea fiecărui minor, ce va fi datorată începând cu data de 27.09.2013 și până la intervenirea unei cauze de stingere ori modificare a obligației de întreținere.
În baza dispoz. art. 383 alin. 3 Noul Cod Civil, reclamanta va reveni la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de " B……";.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta R.M. L., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cab. Av. N. L. cu sediul profesional în Slatina, str. M…….., nr. …. , jud. Olt împotriva pârâtului R.P., domiciliat în com. Dobrun, sat Ulmet, str. E……… , nr. …., jud. Olt, având ca obiect divorț cu minori.
Admite cererea reconvențională formulata de pârâtul - reclamant R.P..
Dispune desfacerea căsătoriei încheiata intre părți la data de 25.04.1998, înregistrata sub nr. 3 în Registrul de căsătorii al Primăriei com. Dobrun, jud. Olt, din culpa exclusivă a reclamantei.
Atribuie autoritatea părintească privind pe minorii R.M.B., născută la data de 16.06.1997 și R.S.I., născută la data de 04.05.2008, ambilor părinți.
Stabilește locuința minorilor R.M.B., născută la data de 16.06.1997 și R.S.I., născută la data de 04.05.2008, în domiciliul tatălui lor, din com. Dobrun, sat Ulmet, str. E…….. , nr. …., jud. Olt.
Obligă reclamanta la plata unor pensii lunare de întreținere în cuantum de 130 lei lunar în favoarea fiecărui minor (130 lei lunar în favoarea minorei R.M.B. și 130 lei lunar în favoarea minorei R.S.I.), ce va fi datorată începând cu data de 27.09.2013 și până la intervenirea unei cauze de stingere ori modificare a obligației de întreținere.
Dispune ca reclamanta să-și reia numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de ,, B…..";.
Postat 31.01.2014
| ← Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Plangere contraventionala. Jurisprudență Infracţiuni → |
|---|
