Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 444 din data de 07.02.2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. de dosar 4834/207/2013, contestatoarea SC D SRL a formulat în contradictoriu cu intimata CNADNR, contestație la executare împotriva somației nr. 393 din 25.07.2013 emisa de BEJ CGîn dosarul de executare nr. 393/E/2013 in baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal seria R 11 Nr. 0003302 din 01.03.2011, emis CNADNR, contestând si temeinicia si legalitatea proceselor verbale cuprinse de titlul executoriu contestat, de care a luat act odată cu somația, procese verbale pe care societatea nu le-a primit, deoarece au fost comunicate la o alta adresa decât cea a societății.
De asemenea solicita ca pana la soluționarea contestatiei, sa se dispună suspendarea executarii silite, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, inclusiv onorariul de avocat.
În motivare, s-a arătat ca societatea contestatoare a primit, pe bază de proces verbal de predare primire, de la numitul CNdomiciliat in Caracal, …, Județul Olt, un nr de 5 somații emise BEJ CG in baza unui proces-verbal de contravenție despre care contestatoarea nu a avut cunoștința
Precizează faptul ca subscrisa SC D SRL nu are si nici nu a avut vreodată sediul sau punct de lucru la adresa numitului CN, domiciliat in Caracal, …, Județul Olt, considerand că executarea este prescrisă, deoarece in baza art. 14 alin 1 din OG 2/2001 - (executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contravențiilor nu a fost comunicat contravenientului in termen de 1 luna de la data aplicării sancțiunii) organul constatator avea obligația sa ne comunice in termen procesul verbal in baza căruia a emis somația .
Mai mult de atat, considera ca procesele verbale sunt nule, deoarece conform art. 17 din OG 2/2001 lipsa mențiunilor privind sediul societății atrage nulitatea procesului-verbal, ori in prezenta cauza este trecut un alt sediu al societății, precizand ca nu a primit si nici contestat in instanța aceste procese-verbale de contravenție deoarece nu am știut de acestea, prima data am auzit de acestea odată cu somația de plata, in consecința cosiderand prescris dreptul de a cere executarea silita din moment ce acele procese verbale nu au fost comunicate in termenul prevăzut de lege.
În dovedire s-a solicitat probele cu înscrisuri, cu interogatoriu și cu martorul CN, depunadu-se in copii carte de identitate a vehiculului, bon fiscal privind plata contravalorii rovinietei, certificat constatator al societatii emis de ORC Olt, somația și procesele verbale de contraventie.
La data de 28.10.2013 intimatul a formulat întâmpinare, prin care arata ca a solicitat Biroului de executor Judecătoresc CG, demararea procedurii de executare silita a debitorului in baza procesului verbal de constatare a contravenției seria ROV nr. 0003302/01.03.2011, devenit titlu executoriu potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Intimata precizeaza ca debitoarea, desi a primit actul sancționator in termen procedural, astfel cum reiese din confirmarea de primire semnata si stampilata (procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat in data de 01.03.2011 si a fost comunicat contravenientei in data de 07.03.2011, potrivit art. 27 din O.G. nr. 2/2001), totuși aceasta nu a formulat plângere in virtutea art. 31 alin. 1 din același act normativ, motiv pentru care, procesul verbal a devenit titlu executoriu fara vreo alta formalitate.
La data efectuării controlului 15.10.2010 s-a constatat ca autovehiculul cu număr de înmatriculare OT 51 dol aparținând SC D SRL, nu deținea rovinieta valabila, motiv pentru care in temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din OG 15/2002 a fost emis procesul verbal in cauza, in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, care fost comunicat prin posta cu confirmare de primire, pe care o atașeaza in dovedire, in termenul de o luna, dispus de prevederile art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, precizand ca spetei nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din aceeași norma juridica in evidenta opoziție cu afirmațiile eronate ale debitoarei.
De altfel, contestatoarea avea obligația legiferata de normele procedurale de a proba
afirmația in sensul ca nu a primit actul sancționator decât odată cu actele de executare.
Or, având in vedere ca aceasta proba nu s-a materializat in lumina legii de aplicare,
considera ca in speța, nu au fost valorificate dispozițiile art. 1169 Cod civ.
In concluzie, in contextul celor arătate nu se confirma faptul ca debitoarei nu i s-a respectat dreptul de a lua la cunoștința in timp util despre actul sancționator, deoarece pe avizul de primire care este atat semnat cat si stampilat fapt care dovedește ca unul din angajații societății a primit procesul verbal de constatare a contravenției. Mai mult, prin simetrie juridica, sunt aplicabile dispozițiile art.155 alin.3 Noul Cod proc. civ.
Conex, nedovedita, aceasta precizare tine in continuare pe contestatoare ca obligata, nefiind incidente in cauza prevederile art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, întrucat debitoarea nu si-a valorificat, in disprețul legii, dreptul conferit de a ataca in instanța procesul verbal, in termen procedural, acesta a devenit titlu executoriu, iar creanța de drept comun in cuantum de 720 euro-reprezentand tariful de despăgubire, din acest considerent, îndeplinește cumulativ condițiile imperative ale art. 662 Noul Cod proc. civ.
Fiind in cunoștința celor de mai sus, apreciază ca prevalarea de propria turpitudine nu poate constitui motiv de anulare a actului sancționator, atâta vreme cat acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale si nu prezintă lipsa nici unuia din elementele cerute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor, care sa atragă nulitatea acestuia.
Precizează ca debitoarea nu respecta întocmai normele legale in numele societății fiind intocmite alte 5 ( cinci) procese verbale de constatare a contravenției, cum chiar debitoarea a enumerat, in acest caz confruntandu-ne cu situația unei contravenții continue, fapt care face sa
atragă incidenței prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, unde gradul de pericol social
răsare intr-o maniera evidenta, atat prin scopul urmărit, cat si prin urmarea produsa.
Dubiul cu privire la buna-credinta a contestatorului se manifesta prin chiar faptul ca intrarea sa in legalitate a fost determinata prin modalități coercitive prevăzute de lege si nu din proprie inițiativa.
Argumentele invocate de debitor in sensul ca, necomunicarea actului sancționator a condus la imposibilitatea valorificării dreptului de a-l ataca in instanța, sunt neevaluabile intr-o maniera pozitiva, având in vedere ca este confruntată cu situația unei contravenții continue in prezenta cauza dedusa judecații.
In speța, așadar, este evident ca, in scopul recuperării creanței, neachitata de buna voie de către contravenient, am formulat o cerere de executare silita, insotita de titlul executoriu si toate actele necesare realizării acestei proceduri, adresata Biroului de Executor Judecătoresc CG.
Sens in care, Biroul executorului judecătoresc s-a conformat obligațiilor legale care guvernează procedura executării silite, si a dat curs unei solicitări legale pe care a primit-o si care a survenit in lumina art. 622 alin. 2 Noul Cod proc. civ. coroborat cu cele ale art. 663 din același.
Având in vedere ca debitoarea a atașat contestației la executare si bonul fiscal nr. 215 susținând ca aceasta are rovinieta cu seria 7600842058 valabila menționeaza ca acest bon este din data de 28.01.2010, or, art. 3. alin. 4 din OG 769/2010 prevede ca "La solicitarea utilizatorului, achitarea tarifului de utilizare si emiterea rovinietei se pot realiza cu cel mult 30 zile inainte de data de inceput a valabilității" ceea ce nu este in consens cu realitatea. In acest caz este vorba de cca. 120 zile ceea ce contravine Legii in vigoare, iar ulterior căutărilor in sistem s-a constatat ca rovinieta cu seria 7600842058 nu a fost eliberata vreodată, astfel ca solicita sa fie prezentat de contestator, conf. art 249 Noul Cod proc. civ. originalul bonului fiscal nr. 215 din 28.01.2010 eliberat de S.C. P, ….
Cu privire la susținerile contestatoarei prin care aceasta afirma ca nu a avut sediul ce se afla înscris pe procesul verbal de constatare a contravenției, arătam ca dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002-privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, definesc calitatea de utilizator al rețelei de drumuri naționale, astfel: "persoanele fizice sau juridice inscrise in certificatul de inmatriculare, care au in proprietate sau care, dupa caz, pot folosi in baza unui drept legal vehicule înmatriculate in România...".
Or, daca datele înscrise în certificatul de inmatriculare nu sunt in conformitate cu datele declarate inspectoratului de politie debitoarea intra intr o alta sfera si anume aceea a ilicitului.
Din motivul detailat in prezenta, autovehiculul surprins de sistemul SIEGMCR ca circulând pe rețeaua de drumuri naționale fara rovinieta valabila, s-a regăsit Ia data controlului (15.10.2010) efectuat pe DN6 km 60+450, figurând in baza electronica de date ca aparținând proprietarului-utilizator SC D SRL.
Pentru considerentele expuse, intimata solicita respingerea contestației la executare ca neintemeiata, cu consecința menținerii procesului verbal de constatare a contravenției seria ROV nr. 0003302/01.03.201 leu valoare de titlu executoriu, a derulării in continuare a procedurii de executare silita, fara suspendare, fara anularea actelor de executare deja indeplinite, in sensul obligării debitoarei la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire in cuantum de 720 euro, precum si a tuturor cheltuielilor de executare care decurg din declanșarea acestei proceduri, respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecata cerute de contestator, capătul de cerere cu privire la anulare formelor de executare si suspendarea executării silite.
In drept se invocă disp. art. 205 Noul Cod proc. civ. precum si cele care se regăsesc in cuprinsul întâmpinării, solicitand proba cu inscrisuri si oricare alta proba a cărei necesitate va reieși din dezbateri.
În cauza a fost audiat în ședința publică din data de 03.02.2014 martorul CN, a carui declarație a fost consemnata și atașată la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanța reține următoarele:
În baza somației nr. 393/E/2013 emise la data de 25.07.2013 de Biroului de Executor Judecătoresc CG, contestatoarea SC D SRL a fost somată să achite suma de 720 euro debit (c/v lei la cursul de schimb valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului) și 696 lei cheltuieli de executare pentru titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție seria R 11 nr. 0003302/01.03.2011 emis de CNADNR - CESTRIN București.
Împotriva acestui proces verbal de contraventie, contestatoarea nu a formulat plângere contraventională în baza art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, cu toate ca prin confirmarea de primire din data de 07.03.2011 s-a făcut dovada comunicării procesului verbal de contraventie către contestator, prin semnătura numite GVcare a aplicat și ștampila societatii comerciale SC D SRL , astfel fiind respectate prev. art. 27 din OG 2/2001.
În consecință, nu pot fi reținute prev. art. 17 din OG 2/2001 privind nulitatea procesului verbal de contraventie, deoarece aceste aspecte urmau sa fie solutionate numai in cazul formularii unei plângeri împotriva procesului verbal de contraventie, insa contestatoarea nu a uzat de acesta cale de atac, iar sanctiunile aplicate prin procesul verbal de contraventie au ramas definitive.
Susținerile contestatoarei că în speță sunt aplicabile dispoz.art.14 din OG nr.2/2001, potrivit căruia executarea este prescrisă deoarece procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientei în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii, nu sunt aplicabile în speță deoarece procesul verbal de contraventie a fost comunicat în termenul legal contestatoarei, iar sacțiunea nu este prescrisă.
Prin încheierea din data de 09.12.2013, instanța a pus in vedere contestatorului sa depună la dosar taxa de timbru in cuantum de 324 lei aferenta capătului de cerere avand ca obiect suspendarea executarii silita si sa depuna originalul bonului fiscal nr. 215/28.01.2010 emis de SC P. SA ….
Instanța a respins cererea de suspendare a executării silite formulata de contestatoarea pana la solutionarea contestatiei la executare, întrucat nu a fost achitata cauțiunea de 324 lei și nu a fost depus la dosar originalul bonului fiscal nr. 215/28.01.2010.
Referitor la faptul că a fost achitata rovinieta, conform bonului fiscal nr. 215/28.01.2010, constata instanța ca nu sunt indeplinite prev. art. 3 alin. 4 din OG 769/2010 care prevede ca "la solicitarea utilizatorului, achitarea tarifului de utilizare si emiterea rovinietei se pot realiza cu cel mult 30 zile inainte de data de inceput a valabilității" ceea ce nu este in consens cu realitatea, iar în acest caz este vorba de cca. 120 zile, ceea ce contravine legii in vigoare.
Analizand bonul fiscal, rezulta ca acesta avea o perioada de valabilitate de la data de 26.05.2010 la 25.05.2011, deși data emiterii acestuia era de 28.01.2010, ceea ce nu concorda cu prevederile legale în materie.
Afirmația contestatoarei că procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a fost efectuat la o altă adresă decât la cea care contestatoarea își are sediul, respectiv mun.Caracal, str…., jud.Olt, nu este dovedită conform dispozițiilor prev.de art.249 Cpc, întrucât autovehiculul cu nr. OT-…, figurează înmatriculat în evidența informatizată în proprietatea SC D SRL Caracal, cu sediul în Caracal, str…. jud.Olt.
Pe calea contestației la executare, potrivit dispoz. art. 711 și urm. C.p.c. se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, atunci când sunt invocate vicii ale procedurii de executare și anume, efectuarea actelor de executare cu încălcarea dispozițiilor legale ori, în speța de față, instanța constată că în mod legal BEJ CG- Craiova a emis somația în baza titlului executoriu reprezentant de procesul verbal mai sus mentionat.
In ceea ce priveste depozitia martorului CN audiat in cauza, instanța apreciază ca depozitia acestuia este irelevantă în cauză, avand in vedere ca la dosar au fost depuse înscrisuri, atat de contestatoare, cât și de intimata, pe baza cărora instanța și-a format convingerea.
Având în vedere considerentele expuse, instanța urmează să respingă contestația la executare, ca neîntemeiată.
Postat 28.02.2014
| ← Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
