Divorţ. Jurisprudență Situaţii la divorţ
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 1222 din data de 22.02.2016
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 8941/ 180 / 23.07.2015 pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanta A a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B
• desfacerea căsătoriei părților din culpa comună
• exercitarea autorității părintești în comun cu privire la minorii C și D
• stabilirea locuinței minorilor alături de dumneaei în X
• obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor raportat la venitul minim pe economie
• păstrarea numelui din căsătorie
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 100 lei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat în esență că relațiile de familie s-au răcit de aproximativ patru ani pe fondul problemelor financiare, că întrucât nu mai aveau posibilități materiale soțul a plecat din țară în urmă cu nouă ani, că ulterior nașterii copilului au început să edifice o casă, însă a rămas singura care se ocupa de aceasta, că soțul îi făcea reproșuri, dădea dovadă de lipsă de interes și comunicare, că cele mai multe discuții contradictorii au avut la bază copiii, că pârâtul nu mai înțelegea nevoile și prioritățile acestora, lăsând-o să se descurce singură, că de câțiva ani nu mai contribuie la cheltuielile legate de copii și de casă, că relațiile de familie sunt iremediabil vătămate, că inițial copiii voiau să stea alături de tată, însă,motivat de faptul că i-a dus încasa în construcție unde nu sunt balustrade ( băiatul a căzut acolo ), i-a hrănit cu cremvuști, i-a dus la piscină cu apă rece, a înțeles că nu poate fi responsabil, că la grădiniță și la școală dumneaei ține legătura cu cadrele didactice, că minorii se simt în siguranță cu mama și că deține locuință proprie,achiziționată din surse proprii anterior căsătoriei.
În drept au fost invocate dispozițiile art 373, 379, 397, 400, 383 al 2 cod civ.
În probațiune reclamanta solicitat proba cu înscrisuri și cu martorii X și Y
Pârâtul a formulat întâmpinare în termenul de 25 de zile stabilit potrivit dispozițiilor art 201 cod proc civ. prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat în esență că este normal ca într-o familie să apară neînțelegeri însă toate problemele pot fi rezolvate atunci când soții doresc acest lucru, că numai dumnealui luptă pentru menținerea acestei căsnicii, că reclamanta nu a indicat motive temeinice de divorț, că pe parcursul căsătoriei a contribuit substanțial și majoritar la cheltuielile necesare copiilor și a celor casnice, că a fost implicat în viața de familie dar reclamanta a ales să îl părăsească și nu l-a mai primit în domiciliul comun, că aceasta a fost văzută în compania unui bărbat, căîși iubește copiii,merge la ședințe cu părinții, le cumpără tot ce e nevoie, cî în vară minorii au stat la dânsul și au avut libertatea de care aveau nevoie și au mâncat sănătos. În subsidiar a arătat că nu este de acord ca reclamanta să păstreze numele din căsătorie.
Sub aspect reconvențional pârâtul a solicitat să-i fie încuviințat un drept de legături personale astfel:
- o lună în vacanța de vară de pe 15 iunie până pe 15 iulie
- o săptămână în vacanța de iarnă, de Crăciun
- o săptămână în vacanța de Paști
- în fiecare săptămână de miercuri orele 13,00 până joi ora 08,00
În drept au fost invocate dispozițiile art 205 - 209 cpc
Cererea reconvențională a fost timbrată cu taxă de timbru de 20 lei.
În probațiune pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri și cu martorul X.
A fost efectuată anchetă psihosocială la domiciliul părților ( fl 29 - 30 9
Părțile au fost legal citate și s-au prezentat în instanță.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Cu privire la desfacerea căsătoriei
La data de 16 iulie 2005 părțile s-au căsătorit în localitatea V, căsătoria fiind înscrisă in Registrul Stării Civile al Primăriei V.
Din căsătoria părților au rezultat minorii A, și B, .
Instanța reține că pentru a putea pronunța divorțul trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența unor motive temeinice, acestea să fi vătămat grav relațiile dintre soți și continuarea căsătoriei să nu mai fie posibilă.
Temeinicia motivelor de divorț se apreciază de la caz la caz de către instanța de judecată.
Rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză că relațiile de familie s-au deteriorat în condițiile în care părțile aveau opinii diferite asupra modalității de gestionare a resurselor financiare, asupra rolului femeii în familie și societate și asupra modalității de educare a copiilor. În acest sens martorul X a relatat că în timp ce pârâtul urmărea să economisească banii, reclamanta obișnuia să cheltuie iar martorul Y că pârâtull dorea ca soția să fie spusă, neapreciind deciziile luate de aceasta.
În plus, potrivit constatărilor personale ale martorei X, pârâtul îi adresa cuvinte urâte reclamantei iar în data de 14 ianuarie 2016 a amenințat-o cu moartea.
În contextul sus amintit părțile s-au separat în fapt de mai multe ori, ultima dată în mod definitiv în urmă cu aproximativ un an, când pârâtul a plecat din domiciliul comun.
Totodată, ambii martori au subliniat faptul că între soți au existat anterior formulării prezentei cereri discuți referitoare la divorț, însă din cauza refuzului pârâtului nu au putut realiza această procedură în fața unui notar.
În concluzie instanta retine ca acesta casatorie nu mai poate continua intrucat relatiile dintre parti nu sunt caracterizate prin trăsăturile specifice unei vieți de familie, respectiv pe sentimente afecțiune, intelegere, sprijin reciproc moral si material, căsătoria fiind lipsita de principalele elemente de fond.
Astfel că, pe baza întregului probatoriu administrat în cauză instanța apreciază că rezultă culpa comună în destrămarea raporturilor de familie, soții nereușind să depășească problemele astfel încât au ajuns să se separe în fapt, motiv pentru care, constatând că raporturile dintre soți sunt grav vătămate, astfel încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, în baza art. 373 lit b din codul civil raportat la art 379 al 1 din codul civil , va dispune desfacerea căsătoriei din culpă comună.
Cu privire la numele părților:
Conform art 383 al 2 cod civ Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului, instanța poate să încuviințeze ca soții să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înțelegeri între ei.
Cum din căsătoria părților au rezultat doi copii minori, care poartă drept nume de familie cel comun al soților, instanța apreciază că este în interesul acestora a păstra în continuare același nume cu al ambilor părinți.
Totodată este de remarcat și faptul că reclamanta profesează în calitate de avocat în cadrul Baroului ( potrivit adresei nr. 853/15.09.2015 , fl 51 ) situație în care, fiind cunoscută sub numele de Folner, este în interesul său profesional de a păstra numele din căsătorie.
În consecință, instanța va dispune ca reclamanta - pârâtă să păstreze numele din căsătorie, acela de F.
Cu privire la exercitarea autorității părintești
Instanța reține pe baza referatului de anchetă psihosocială efectuat în cauză că minorii A și B locuiesc alături de mamă, într-un imobil proprietate personală , respectiv un apartament compus din trei camere, mobilat,utilat cu aparatură electrocasnică și întreținut igienico -sanitar.
Pârâtul locuiește cu chirie într-o garsonieră situată în B, compusă dintr-o cameră și dependințe.
Cei doi copii ai părților prezintă o bună stare de sănătate și urmează cursurile scolii "Miron Costin"; Bacău, respectiv grădiniței arondate acestei instituții de învățământ.
Ambele părți au solicitat să exercite în comun autoritatea părintească asupra copiilor, în același sens fiind formulate și concluziile autorității tutelare în cuprinsul anchetei psihosociale.
Potrivit dispozițiilor noului cod civil autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, în afară de cazul în care instanța decide astfel.
Art 397 din noul cod civil, prevede că după divorț autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, în afară de cazul în care instanța decide astfel.
Art 398 cod civ prevede că atunci când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Noul cod civil instituie deci regula in sensul că după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți.
În considerarea celor anterior precizate, luând act de voința părților, instanța apreciază că în interesul superior al minorilor este ca, potrivit art. 397 cod civ. autoritatea părintească să se exercite în comun de părinți.
Cu privire la locuința minorilor
Atunci când stabilește locuința copilului minor instanța trebuie să ia în considerare o serie de criterii precum: disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a implica pe celălalt părinte cu privire la deciziile legate de copii, disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt părinte accesul în locuința sa, situația locativă a fiecăruia dintre cei doi părinți, istoricul îngrijirii copilului, dorința exprimată de minor cu privire la stabilirea locuinței sale la reședința unuia sau altuia dintre părinți, apropierea locuințelor fiecăruia dintre cei doi părinți de școală și respectiv grădiniță, concluziile raportului autorității tutelare cu privire la locuințele celor doi părinți, dorința exprimată de fiecare dintre cei doi părinți cu privire la stabilirea locuinței minorului la reședința lor.
Instanța reține pe baza probatoriului administrat în cauză și din conținutul psihosociale că minorii A și B se află în grija mamei, beneficiind de îngrijire corespunzătoare din partea acesteia.
Ambele părți au opinat în sensul stabilirii locuinței copiilor alături de reclamantă, în același sens fiind și concluziile autorității tutelare prezentate în cadrul referatului de anchetă psihosocială.
In consecință, pe baza probatoriului administrat, în baza art 400 cod proc civ, instanța apreciază că nevoia de stabilitate și continuitate a minorilor este asigurată cel mai bine în condițiile stabilirii domiciliului acestora alături de reclamanta - pârâtă la domiciliul din B.
Cu privire la obligația de întreținere:
Intrucat potrivit art. 499 cod civ .intre parinti si copii exista o obligatie legala de intretinere care se stabileste conform art. 529 cod civ., potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati, instanta, în baza art 402 al 1 cod civ , va stabili ca pârâtul - reclamant sa plătească reclamantei -pârâte in favoarea minorilor o pensie lunara de întretinere în procent total de 33 % din venitul minim net pe economia națională începând cu data introducerii acțiunii ( 23.07.2015 ) si pana la majorat.
Cu privire la cererea de legături personale
Instanța reține că în raporturile dintre părinți și copii , trebuie să primeze întotdeauna interesul superior al copilului. Conform art. 401 cod civ și art. 17 din Legea nr. 272/2004, părinții separați de copilul lor au dreptul la legături personale cu acesta , iar copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Textele anterior menționate nu stabilesc modalitatea concretă de realizare
a acestui drept, însă din reglementarea existentă rezultă implicit că exercitarea dreptului devenit litigios trebuie făcută într-o asemenea modalitate , încât să nu se ajungă la îngrădirea lui.
În speță, instanța apreciază că interesul superior al copiilor presupune ca aceștia să mențină contactul cu tatăl, legăturile personale între părinte și copilul său reprezentând un element fundamental al vieții de familie.
Reclamanta nu s-a opus derulării dreptului de legături personale al tatălui cu minorii.
De altfel, probatoriul administrat în cauză a demonstrat faptul că pârâtul a manifestat interes față de creșterea și educarea copiilor atât în perioada conviețuirii părților, cât și ulterior separării acestora.
În acest sens martorul X a specificat că după despărțirea părinților minorii au petrecut timp alături de tată periodic, uneori la două - trei săptămâni, iar în ultimul timp în fiecare miercuri, astfel cum s-au înțeles părțile.
Incidentele ce au avut loc în timp ce copiii se aflau sub supravegherea tatălui ( în sensul că au răcit sau că fiul părților s-a lovit ) apar ca fiind izolate, nefiind de natură a restrânge dreptul de legături personale al acestui părinte. De altfel, nici reclamanta nu a formulat o astfel de solicitare.
De principiu, instanța reține că trebuie găsită modalitatea care să permită ambilor părinți și copilului să aibă legături firești cât mai mult timp posibil, având în vedere că numai astfel pot veghea la creșterea și educarea copilului. Pe de altă parte derularea legăturilor personale cu minorii trebuie sa se faca in conditii care sa nu îi influenteze negativ si sa nu le puna in primejdie cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala.
În cazul de față, dat fiind istoricul legăturilor părinte copii precum și legăturile actuale instanța va încuviința ca pârâtul - reclamant să aibă legături personale cu minorii, cu luare la domiciliul său, în următoarea modalitate: în fiecare săptămână de miercuri orele 13,00 până joi orele 08,00; o săptămână în vacanța de iarnă; o săptămână în vacanța de primăvară; o lună în vacanța de vară, începând din 15 iunie până pe data de 15 iulie.
Cu privire la cheltuieli de judecată
În baza art 453 cod proc civ va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
| ← Evacuare. Jurisprudență Reziliere | Tutelă. Jurisprudență Minori → |
|---|
