Tutelă. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 1291 din data de 24.02.2016
Prin cererea inregistrata sub nr. 10634/ 180 / 02.09.2015 la Judecatoria Bacău, reclamanta A solicitat deschiderea tutelei pentru minorele B și C, fiicele lui X și Y, ambii decedași și numirea dumneaei în calitate de tutore al acestor copii.
In motivarea cererii reclamant a aratat în esență că la data de 01.03.2010, X tatăl minorelor B și C a decedat, acestea din urmă rămânând în grija mamei lor A, că mama celor două minore s-a stins din viață în data de 10.11.2014, că în prezent minorele se află în Italia, orașul Cinisello Balsamo a declarației cu nr. 2254 dată de mama acestora, farcaș Angelica, că minorele sunt luate în evidența Primăriri in orașul Cinisello Balsamo, Italia, având locuința la domiciliul d-nei M, și frecventează cursurle scolare ale clasei a V-a, căavând în vedere că minorele nu maiau niciun părinte în viață și că în timpul vieții acestora nu au numit un tutore, precum faptul că discutând cu celelalte rude au stability ca dumeaei să devină tutore, că în calitate de nepoată primară a taălui minorelor își exprimă dorința de a deveni tutore al copiilor, că are un venit lunar stabil, este asistent social la Asociația "X"; din București, că a fost foarte apropiată de unchil său V și de nepoate încă de la nașterea lor, că a avut în permanență legătura cu ele, vizitându-le și având mereu grijă ca acestea să beneficieze de condiții bune pentru armonioasa lor dezvoltare fizică,psihicăși intelectuală, că dela decesul tatălui s-a implicat în creșterea și educarea minorelor, oferind mamei acestor sprijin moralși financiar, încercând să suplinească lipsa de afecțiune d ecare au fost private prin pierderea tatălui, că după decesul mamei a verificat condițiile de care beneficiază minorele în Italia unde se află pentru studii și dorește să le fie tutore,putând astfel să le ofere stabilotatea și căldura, afectiunea, dragostea unei familii, că experiența de părinte dobândită prin creșterea fiului său precumși experiența profesioală privind creșterea și educarea copiilor dobândită la locul de muncă , unde a avut de-a lungul anilor în grijă foarte mulți copii, constituie unul dinrte motivele pecare care consideră că instnața de tutelă ar trebui să aprecieze că este persoana cea mai potrivită pentru a fi numitătutore și că nu se află în niciunul din cazurile de incompatibilitate cu calitatea de tutore.
În drept au fost invocate dispozițiile art 110, 112, 113,. 118, 119 cod civ, art 114 cpc.
In probatiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin cererea precizatoare ( fl 48 - 49 ) depusă în data de 13.10.2015 reclamanta a adus la cunoștința instație că reședința minorelor B și C este în Italia, și că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâte pe V și Autoritatea Tuelară și Asistență Socială - Pirmăria și căminoerle vor locui la adresa din B
Pârâta a formulat cerere prin care în principal a soclitat acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării, iar în subsidiar a înțeles să invoce excepția necompetenței generale teritoriale a instanțelor din România porivit dispozițiilor art 8 din Regulamentul (CE ) din 2201/2003 al Consiliului Europei. (fl 96 - 97 ). pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii.
În motivare a arătta în esență c este cetățean italian, că înțelege să invoce excepția de necompetentă sus amintită având în vedere dispzițile art 1 din Regulamentul (CE ) din 2201/2003 al Consiliului Europei, că raporat la dispozițiile art 8 din același Regulament este stabilită competența de fond în material răspunderii părintești, deci impicit în ceea ce privește tutela și / sau curatelel minorilor,ca fiind a instanței în care minorul își are reșeidnța la momentul în care este investită, că la momentul introducerii acțiunii, respective în data de 02.09.2015 minorele aveau deja stabilită reședința pe teritoriul Italiei, fiind date în plasament familial către dumneaei, că însăși reclamanta prin cererea de chemare în judecată a arătat că minorele se află în evidența Compartimentului de Servicii Sociale și Eucația din cadrul Primăriei localității Cinisello Balsamo, că mai mult, a fost începută deja pe teritoriul statului Italian procedura de adopâie a celor doi copii, darea în palsament familial către pârâtă fiind doar o primă fază în procedura de finalizare a adopției.
În drept au fost invocate dispozițiile art 222 coc, Reg. CE ) din 2201/2003
In probatiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri
Pârâta Autoritatea Tuelară și Asistență Socială - Pirmăria mun. nu a formulat întâmpinare.
Prin cererea precizatoare depusă în data de 25.01.2016 ( fl 98 - 99 ) reclaamta a arătat că soclită deschiderera tutelei pentru minorele B și C, numirea dumneaei ca și tutore și pe cale de conseicnță înapoierea minorelor în România la adresa dumneaei din B
În motivare a arătat în esență că minorele au împlinit vârsta de 12 ani și se impune înapoierea acestora pentru a se putea aplica dispozițiile art 119 pct 2 cod civ și art 11 al 2 la aplicarea art 12 și 13 din Convenția de la Haga din 1980.
În data de 22.02.2106 reclamanta a depus note de ședință prin care a arătat în esneță că minorele s-au deplasat în Italia în baza declarației date de către mamă în data de 09.10.2014, autentificată sub numărul 2254, că perioada penstru care mama a consimțit la deplasarea copilului a fost octomrbie 2014 - 31 decembrie 2015, că instanța română este competentă să soluționeze prezenta cauză din următoarele motive: mama minorelor a deedat în data de 10.11.2014, prin urmare declarația aecsteia privind deplasarea copiilor în Italia nu mai produce efecte, a devenit caducă, minorele au cetățenie română și reședința obișnuită laultimul domiciliu al mamei, respective in sat A, că trebuie avute în vedere dispozițiile pct 12 di Regulamentul CE 2001 / 2003,că excepția schimbării reședinței nu se mai aplică deoarece deplasarea în Italia a minorelor este temporară și periodică, condiționată de acordul de voință al mamei, iar prin decesul makei a încetat price accord încheiat cu titularul răspunderii părintești, că trebuie avute în vedere și dispozțiile pct 13 din Regulamentul 2201 / 2003, că potrivit acestui text instanța mai în măsură să judece prezenta cerere este Judecătoria Bacău, că este aplicabilă ipoteza art 13 deoarece sintagma numită "înmod excepțional"; este în totalitate complinităprin decesul mamei, că având în vedere că deplasarea copiilor s-a făcut în baza declarației mamei, iar aceasta a decedat, s eimpune înapoierea minorelor, conform art 11 din Regulamentul 2201/2003.
La termenul din 22 februarie 2016 instanța a pus I discuție excepțiile necompetenței generale a instanțelor române.
Aupra excepției de față instnața reține următoarele:
În data de 20 ianuarie 2004 s-au născut minorele D și C, având ca părinți pe A și B. În data de 25.02.2010 a decedat Farcaș Anton, iar în data de 10.11.2014 a decedat A
Prin cererea precizatoare depusă de reclamantă în data de 13.10.2015 ( fl 48 - 49 ) a menționat că reședința minorelor C și D este în Italia,
Ca atare, fiind un litigiu cu elemente de extraneitate, instanța urmează a se verifica cu prioritate dacă sunt competente instanțele române să soluționeze litigiul în raport de dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, incidente în cauză
Potrivit art 1 din Regulament Prezentul regulament se aplică, oricare ar fi natura instanței, materiilor civile privind:
(a) divorțul, separarea de corp și anularea căsătoriei;
(b) atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totală sau parțială a răspunderii părintești.
Art 2 al Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 stabilește că Materiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) cuprind în special:
(a) încredințarea și dreptul de vizită;
(b) tutela, curatela și instituțiile similare;
Totodată potrivit art 8 al 1 din Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 Instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța este sesizată. Excepțiile de la această regulă sunt expres prevăzute de art.9, 10, 12 și 13.
Verificând în acord cu textele sus amintite reședința obișnuită a minorelor, în raprot de care este stabilită competența unuia sau altuia dintre Stalele Membre, instanța reține următoarele:
Potrivit certificatului de domiciliu emis de Primăria Cinisello Balsamo în data de 13.02.2016( fl 216 ) minora C locuiește în Ciniselo Balsamo, , fiind înregistrată cu dosar emigrare. Certficatul de domiciliu emis de Primăria Cinisello Balsamo în data de 13.02.2016 ( fl 216 verso) atestă la rândul său faptul că minora D locuiește în localitatea sus amintită, , fiind înregistrată cu dosar emigrare.
Prin hotărârea pronunțată în data de 20.02.2013 de către Tribunalul Civil și Penal din Monza - Birou Judecător tutelar, tutela nr. 427/2013, s-a decretat ca tutela minorei C să fie încredințată Primăriei din Cinisello Balsamo ( fl 214 ).
Prin hotărârea pronunțată în data de 19.02.2013 de către Tribunalul Civil și Penal din Monza -Birou Judecător tutelar, tutela nr. 192/2013, s-a decretat ca tutela minorei D să fie încredințată primăriei din Cinisello Balsamo ( fl 214 verso ).
Primăria din Cinisello Balsamo - Sector Servicii Sociale și Educative, care a primit tutela minorelor conform sentințelor Tribunalului Monza - judecător tutelar, nr. 192/2013 și 427/2013, Registrul Tutele, a dispus prin actul de angajament pentru incredințare familială din data de 3 martie 2014 încredințarea copiilor doamnei M pentru perioada 03.03.2014 - 31.12.2014 ( fl 15 - 16 , fl 218 - 219). Conform actului sus amintit pârâta s-a angajat să țină minorii la dânsa sub formă de încredințare familială tot timpul, să aibă grijă de ei și să îi întrețină.
În data de 10.11.2014 a decedat A, mama minorelor. Ulterior, conform actului de încredințare familială din 18 decembrie 2014 ( fl 17 - 18 ) pârâta B a declarat că ia prin încredințare familială minorele sus amintite, începând cu decembrie 2014, pentru o perioadă de un an.( deci până în decembrie 2015 ). S-a obligat în consecință să se îngrijească de întreținerea, educația și instrucția acestora. Conform mențiunilor cererii de chemare în judecată, după decesul mamei recclamanta a verificat condițiile de care beneficiau minorele în Italia.
În continuare, potrivit actului de încredințare familială emis in data de 10 decembrie 2015, începând cu decembrie 2015, pârâta M a primit cu titlu de înredințare familială cei doi copii pentru o perioadă de un an ( fl 149 - 152, fl 217 )
Rezultă din înscrisurile depuse la dosar, în acord precizările reclamantei din cuprinsul cererilor formulate, și faptul că minorele C și D urmează cursurile unei instituții de învățământ de pe teritoriul Italiei, mai exact Institutul Comprensiv Piazza Costa - Cinisello Balsamo, Școala Primară Statală "A. Manzoni"; ( fl 108 - 121 ; fl 219 - 225).
Conceptul de "reședință obișnuită"; nu este definit de Regulament, ci este o noțiune autonomă și trebuie stabilit de judecător în fiecare caz. Problema jurisdicției se determină în raport de momentul în care instanța este sesizată.
Analizând conceptul de resedință obișnuită instanța reține că se poate vorbi de aceasta atunci când principalele aspecte ale vieții unei persoane se defășoară într-un Stat Membru. Astfel reședința obișnuită corepunde locului care exprimă o anumită integrare a copilului într-un mediu social și familial, scop în care trebuie luate în considerare durata, regularitatea, condițiile șederii pe teritoriul statului respectiv și ale mutării familiei în respectivul stat.
Ori, după cum a declarat chiar reclamanta în cererea formulată, susțierile sale find confirmate de altfel și de înscrisurile depsue la dosar, minorele au reședința obișnuită pe teritoriul Italiei, unde au fost înresgitrate ca emigranți încă din anul 2011. În acest Stat Membru se desfășoară priciplalele aspecte ale vieții copiilor, aflați în grija pârâtei și sub supravegherea unor instituții ale statului de reședință.
Faptul că pentru perioada octombrie 2014 - 31 decembrie 2015, prin declarația autentificată sub numărul 2254/9 ( fl 20 ) A a consimțit ca fiicele sale să călătoreasă pe ruta România - Italia, însoție de doamna M, nu este de natură a infirma cele sus amintite. Practic, la acel moment copii erau încredințați pârâtei până la 31.12.2104 prin actul de angajament pentru incredințare familială din data de 3 martie 2014, ( fl 15 - 16 , fl 218 - 219),iar aceasta din urmă se angajase să însoțească minorele în vizite protejate la mamă în România.
Expunerea de motive prezentată la pct 12 al Regulamenutlui (CE) nr. 2201/2003, invocat de reclamantă, consacră criteriul proximității și interesul superior al minorului în stabilirea competentei și se regăsește în textele art 8 - 12 ale Regulamentului sus amintit, texte analizate de instanță în cele ce au precedat. Punctul 13 al Regulamentului (CE) nr. 2201/2003, care se regăsește în textul art 15, nu este incident în cauză, nefiind îndeplinite cerințele expres prevăzute. În final instanța reține că cetățenia română a minorelor nu este suficientă pentru a atrage competența instanțelor române în soluționarea cauzei, atâta timp cât la data sesizării instanței, reședința obișnuită a acestora nu era pe teritoriul României.
Pe cale de consecință, în considerarea celor ce preced și având în vedere dispozițiile art.17 din regulamentul CCE nr.2201/2003 instanța urmează să admită excepția de necompetență generală a instanțelor române și să respingă acțiunea ca nefiind de competența instanțelor române.
| ← Divorţ. Jurisprudență Situaţii la divorţ | Ieşire din indiviziune. Jurisprudență Succesiuni, moşteniri → |
|---|
