Divort. Jurisprudență Situaţii la divorţ
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 2743 din data de 14.12.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 24.06.2016 sub nr. 3077/207/2016, reclamanta D. M. C., a chemat în judecată pe pârâtul D. P., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța în temeiul dispozițiilor art. 373 lit. b NCC, să dispună desfacerea căsătoriei dintre părți, înregistrată sub nr. 234 din 08.11.1997 la Primăria Caracal, din culpa exclusivă a soțului pârât; în temeiul art. 400 NCC să se stabilească locuința minorei D. M. S. la reclamantă; exercitarea autorității părintești să se realizeze în comun, de ambii părinți; stabilirea modului de contribuție al ambilor părinți la suportarea cheltuielilor de creștere și educare ale minorei, cu obligarea soțului pârât la plata unei pensii bănești lunare în favoarea minorei, într-un cuantum de 25 % din veniturile nete lunare ale acestuia, conform art. 401 NCC; să-i fie atribuit beneficiul folosinței locuinței de familie situată la adresa de domiciliu a reclamantei, până la definitivarea partajului dintre ei.
În motivarea în fapt a cererii sale reclamanta a arătat că relația dintre părți a debutat în anul 1997, moment din care au locuit împreună pe raza municipiului Caracal, iar probleme au existat permanent de-a lungul căsniciei, motivat de comportamentul infidel al pârâtului, peste care reclamanta a înțeles să "treacă" , pentru a păstra relația, în special după momentul la care s-a născut minora .
Susține reclamanta că, după anul 2012, moment în care ca familie au traversat o situație personală delicată, relația dintre ei s-a deteriorat accelerat, motivat de permanentele violențe verbale , uneori și fizice la care era supusă și de continuarea actelor de infidelitate din partea soțului pârât.
A menționat reclamanta că, în perioada anilor 2012-2016 relația de căsătorie s-a răcit treptat, ceea ce a condus în data de 03.06.2016 , pe fondul unei altercații verbale grave ce a avut loc între ei, la despărțirea în fapt, context în care reclamanta a considerat că nu mai este posibil să conviețuiască cu pârâtul și a decis să locuiască împreună cu minora în locuința ce reprezintă domiciliul conjugal legal și implicit locuința de familie.
Reclamanta a susținut că având în vedere relația foarte apropiată pe care o are cu minora, vârsta și sexul acesteia, incapacitatea tatălui de a se ocupa de creșterea și îngrijirea zilnică a acesteia, este în interesul superior al minorei ca locuința să-i fie stabilită în domiciliul său.
In dovedirea cererii, reclamanta înțelege să se folosească de proba cu acte, interogatoriul pârâtului, anchete sociale și audierea martorilor A. G. și D. M..
În dovedirea cererii reclamanta in conformitate cu art.194 Cod proc.civ., a depus la dosar: carte identitate , taxa judiciară de timbru în sumă de 100 lei (fila 9), certificat naștere minor, certificat căsătorie , adeverința nr.79261/25.10.2016 emisă de DGASPC Slatina, privind veniturile realizate pe ultimele 6 luni, contract cadru de închiriere, sentința civilă nr.2485/16.11.2016 , o serie de facturi și chitanțe,
Acțiunea a fost legal timbrată potrivit art.15 lit. b din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, reclamantul achitând taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de lei.
În data de 22.07.2016, pârâtul D. P., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea în fapt a cererii pârâtul a susținut că este căsătorit cu reclamanta din anul 1997, relația bazându-se pe iubire, respect și înțelegere reciprocă. S-a învederat că nu a manifestat un comportament nepotrivit față de reclamantă și nu a agresat-o pe aceasta fizic sau verbal.
Pârâtul a arătat că interesul minorei este acela de a crește alături de ambii părinți, domiciliul comun fiind în Caracal, Strada …., nr…., Jud Olt, care este dealtfel singura locuință pe care o deține, temerile reclamantei că ar putea fi agresată fiind nejustificate.
Pârâtul a susținut că locuința la care face referire reclamanta a fost achiziționată în anul 2007 prin credit ipotecar pe o perioadă de 25 de ani, rata aferentă creditului fiind cuprinsă între 1.300-3.000 lei/lunar și fiind achitată exclusiv de către el. În ceea ce o privește pe minoră pârâtul a arătat că începând cu vârsta de 8 luni aceasta a beneficiat de serviciile unei bone, a cărei remunerație a fost achitată în mare parte tot de către el.
În subsidiar solicită pârâtul desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorei, totodată solicitând instanței stabilirea de legături personale cu minora, astfel: în ultima săptămână din lună, o săptămână în vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară.
În apărare pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriu, înscrisuri și proba cu martorii D. I. și P. D..
Instanța în virtutea rolului activ, a dispus din oficiu efectuarea anchetei sociale la domiciliile părților, conform art. 396 Cod. civil, rapoartele de anchetă socială nr. 34703/14.09.2016 și nr.45339/28.10.2016 fiind depuse la dosarul cauzei.
Prin încheierea de ședință din data de 19.10.2016, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială.
În ședința publică din 23.11.2016, s-a procedat la administrarea probei cu interogatoriul părților, ale căror răspunsuri au fost consemnate și atașate la dosar (filele 89, 92).
La același termen de judecată au fost audiați martorii A. G. și D. M.- propuși de reclamanta și P. D. G. și D. I., propuși de pârât, ale căror declarații au fost consemnate și anexate la dosar.
Au mai fost anexate la dosar adeverința emisă de UM nr…… Deveselu, cu veniturile realizate pe ultimele 6 luni de pârât și adeverința nr.479 din 14.12.2016 emisă de UM nr…… Caracal.
Examinând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarea situația de fapt:
Reclamanta D. M. C. s-a căsătorit cu pârâtul D. P. la data de 8.11.1997, căsătoria acestora fiind înregistrată in Registrul Stării Civile al Primăriei Municipiului Caracal, Județul Olt, sub nr.234, fapt ce reiese din certificatul de căsătorie depus la dosarul cauzei fila 6.
Din relația de căsătorie a părților a rezultat minora D. M. S., născuta la data de 3.08.2010.
Așa cum reiese din declarațiile martorilor D. M. (fila 94), D. I.(fila 96) și A. G.(fila 93) și din proba cu interogatoriul reclamantei fila 91, părțile s-au despărțit în fapt la data de 3 iunie a anului 2016, când reclamanta însoțită de fiica sa a părăsit domiciliul conjugal in Municipiul Caracal, Strada M……, mutându-se inițial in locuința părților din Municipiul Caracal, Strada L…… și ulterior în locuința fratelui reclamantei situată pe strada P….. din Municipiul Caracal.
În ceea ce privește motivele care ai condus la despărțirea în fapt a părților instanța reține că din declarația martorei A. G. rezultă faptul că în urma comportamentului violent fizic și verbal al pârâtului, la care martora a asistat personal, reclamanta a părăsit domiciliul conjugal.
Instanța apreciază că declarația acestei martore este credibilă în condițiile în care, în calitate de bonă a minorei D. M. S., de aproximativ 6 ani, aceasta venea în locuința părților pentru a se ocupa de minoră.
Mai mult din declarația martorei rezultă faptul că minora a asistat la actele de agresiune exercitate de pârât asupra reclamantei, fetița relatându-i martorei că mama sa a fost bătută de tatăl său.
Depoziția martorei se coroborează cu declarația martorului D. M. care a asistat la acte de violență verbală ale pârâtului împotriva reclamantei și cu răspunsul reclamantei la proba cu interogatoriul administrat din oficiu, întrebarea nr.1, aceasta relatând că infidelitatea pârâtului și comportamentul violent fizic și verbal al acestuia au determinat-o să părăsească domiciliul conjugal.
De asemenea din declarația martorului D. I. propus de către pârât instanța reține că reclamanta i-a povestit că motivele care au determinat-o să părăsească domiciliul conjugal au constat în comportamentul violent fizic și verbal al soțului său, însă martorul nu a asistat personal la astfel de acte de violență.
Instanța observă că în conformitate cu dispozițiile art.373 lit.b Cod. civil divorțul poate avea loc atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Instanța, având în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză, răspunsurile reclamantei la proba cu interogatoriu, faptul că părțile sunt despărțite în fapt de aproximativ 6 luni, apreciază că raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, ca urmare a atitudinii pârâtului, care a fost violent fizic și verbal față de soția sa, reclamanta din prezenta cauză.
Instanța constată că potrivit art.309 Cod civil, soții își datorează reciproc respect, fidelitate și sprijin moral, pârâtul încălcându-și așa cum s-a reținut anterior această obligație.
Față de cele expuse în temeiul art..373 lit.b. Cod civil., coroborat cu art.379 alin.1 cod civil instanța va admite cererea formulată de reclamanta și va desface căsătoria încheiată între părți și înregistrată în registrul stării civile al Primăriei Mun. Caracal, Judetul Olt, sub nr.234/8.11.1997, din culpa pârâtului.
În ceea ce privește efectele divorțului cu privire la relațiile nepatrimoniale dintre soți, respectiv cu privire la numele reclamantei, instanța reține că între părți nu a intervenit o înțelegere cu privire la acest aspect iar reclamanta a solicitat să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de Dumitrescu.
Având în vedere aceste aspecte în conformitate cu disp.art.383 alin.3.NCC, instanța urmează să dispună ca reclamanta să-și reia numele avut anterior încheierii căsătoriei, anume acela de " Dumitrescu";.
În ceea ce privește efectele divortului cu privire la raporturile dintre părinți si copilul lor minor, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art.396 Cod civil, instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copilului, de concluziile raportului de anchetă socială precum și de înțelegerea părinților, pe care îi ascultă.
Instanța reține că așa cum reiese din declarațiile martorilor minora este atașată de ambii părinți, aceștia având un comportament corespunzător față de copil.
Instanța constată că așa cum reiese din mijloacele de probă administrate în cauză minora locuiește în prezent alături de mama sa într-un apartament situat pe Strada Parângului din Municipiul Caracal.
Din referatul de anchetă socială întocmit de primăria Municipiului Caracal și înaintat la dosarul cauzei cu adresa 34703/14.09.2016 rezultă că imobilul este mobilat și dotat corespunzător, condițiile de igienă fiind foarte bune, singurul inconvenient constând în faptul că momentan apartamentul nu este racordat la energie electrică.
De asemenea din referatul de anchetă socială precum și din declarațiile martorilor instanța reține că reclamanta are posibilitatea de a locui și în aparatamentul cu 4 camere al părinților săi, situat în Municipiul Caracal, Strada ...., bl....., sc.1 et.1 ap.2, alături de fratele reclamantei, condițiile de locuit fiind foarte bune și în acest imobil.
Instanța are în vedere că așa cum rezultă din decalarațiile martorilor și din referatul de anchetă socială înaintat, minora este bine îngrijită având o relație de puternic atașament față de mama sa.
Instanța constată că din declarația martorei A. G. rezultă că minora și-a exprimat dorința de a locui în continuare cu mama sa
Mai mult instanța reține că in ceea ce o priveste pe minoră, aceasta este bine ingrijita si reclamanta dispune de condițiile materiale necesare pentru asigurarea unei dezvoltări armonioase a minorei, fapt ce reiese din concluziile referatului de ancheta socială.
Instanța apreciază că nebranșarea temporară la energie electrică a apartamentului în care locuiește reclamanta alături de fiica sa, nu este de natură să conduce instanța la concluzia că în ceea ce privește condițiile de locuit acestea ar fi necorespunzătoare, având în vedere că din declarațiile martorilor din care a reieșit faptul că minora nu resimte lipsa acestei utilități, iluminarea efectuându-se cu lanterne foarte mari iar minora fiind în clasa pregătitoare nu primește teme pentru școală.
În ceea ce îl privește pe pârât instanța are în vedere că acesta este atașat de fiica sa, contribuind la creșterea și educarea acesteia și după despărțirea în fapt de reclamantă.
Totodată instanța remarcă atitudinea nesinceră a pârâtului care deși la termenul de judecată din data de 19.10.2016 a invederat că locuiește efectiv în imobilul situat în Caracal, Strada .... nr...... negând faptul că locuiește la adresa indicată de reclamantă, respectiv Municipiul Caracal, Strada M....... nr....., din proba cu declarațiile martorilor A. G. propusă de reclamantă și D. I. propus de către pârât a rezultat că locuința efectivă a acestuia se află în strada M.......din Municipiul Caracal.
Instanța are în vedere faptul că ancheta socială nu a putut fi efectuată la adresa din Municipiul Caracal, Strada M....Vodă nr...... ca urmare a atitudinii pârâtului aspect ce reiese din adresa nr.50459/12.12.2016 înaintată de Primăria Municipiului Caracal.
Instanța observă că în situația în care domiciliul minorei ar fi stabilit la tatăl său, pârâtul nu are momentan angajată o persoană care s-ar putea ocupa de supravegherea și îngrijirea minorei în perioadele în care tatăl se află la serviciu, bona actuală a minorei, de care aceasta este foarte atașată, refuzând categoric să lucreze pentru pârât.
Instanța având în vedere vârsta minorei, sexul acesteia relația de profund atașament atât față de mamă cât și față de bona sa care o îngrijește de aproximativ 6 ani, apreciază că este în interesul superior al copilului să-i fie stabilit domiciliul la mama sa, reclamanta din prezenta cauza, aceasta întrunind criteriile morale și materiale necesare pentru a-i oferi fiicei sale o dezvoltare corespunzătoare din punct de vedere fizic și moral.
Avand in vedere aceste aspecte, potrivit art.396 Cod civil, instanța va stabili domiciliul minorei D. M. S., la mama sa, reclamanta din prezenta cauză.
Totodată instanța va avea în vedere și dispozițiile art.5 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, care prevede în mod expres că răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine, în primul rând, părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama, cu prioritate, de interesul superior al acestuia.
Potrivit dispozițiilor art.402 Cod civil, instanța judecătorească va stabili contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de crestere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
În ceea ce privește cuantumul obligației de întreținere instanța are în vedere că potrivit art.529 Cod civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti iar când întreținerea este datorată de părinte ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
Obligația de a contribui la întreținerea copilului minor reprezintă aspectul patrimonial al îndatoririlor părintești legate de creșterea, îngrijirea și educarea acestuia.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța va avea în vedere atât veniturile paratului așa cum rezulta din adeverința emisă de UM nr…… Deveselu, și adeverința nr.479 din 14.12.2016 emisă de UM nr…… Caracal, depuse la dosarul cauzei, cat si nevoile minorei care are nevoie de susținere materială pentru a beneficia de o educație corespunzătoare și pentru a-și desăvârși studiile.
Având în vedere aceste aspecte în baza art.592 Cod civil coroborat cu art.402 Cod civil instanța va obliga paratul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 350 lei lunar, începând cu data de 24.06.2016 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești instanța revine că potrivit art.397 Cod civil după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți.
Instanța reține așadar că regula este ca autoritatea părintească, care este un ansamblu de drepturi dar și de obligații cu privire la copil, să se exercite în comun și în mod egal de către ambii părinți și numai atunci când există motive întemeiate din punct de vedere al interesului superior al minorului, instanța poate decide ca autoritatea părintească să se exercite doar de către unul dintre părinți.
Având în vedere că de la data despărțirii în fapt a părților pârâtul a continuat să păstreze legătura cu fiica sa, manifestând așadar pentru creșterea și educarea acesteia, instanța având în vedere interesul superior al minorului, va dispune potrivit art.397 Cod civil exercitarea în comun, de către ambii părinți, a autorității părintești asupra minorei.
Instanța având în vedere că la termenul de judecată din data de 23.11.2016 fost admisă excepția nelegalei timbrări a cererii reconvenționale, va anula cererea reconvențională ca nelegal timbrată.
Postat 28.12.2016
| ← Pentru a garanta dreptul la apărare şi legalitatea procedurii,... | Fond funciar 1. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
