Plângere contravenţională. Avize de însoţire a mărfii. O.U.G. nr. 12/2006
| Comentarii |
|
Judecătoria ORŞOVA Sentinţă civilă nr. 237 din data de 19.05.2014
Prin cererea adresată Judecătoriei DTS la data de X și înregistrată sub nr. X, petentul TPC a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PA nr. X încheiat la data de X de către intimata Inspectoratul de Poliție al Județului M, prin care a fost sancționat contravențional, în baza art. 14 lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006, cu amendă în cuantum de 3000 lei, dispunându-se totodată și ridicarea a 346 buc. de pâine și a mijlocului de transport având numărul de înmatriculare X, aparținând S.C. SMC S.R.L.
În motivarea plângerii a arătat că la data de 03.09.2013 a fost sancționat contravențional pentru faptul că, la aceeași dată, ora 13.30, pe raza comunei Cireșu, a fost depistat transportând pâine cu autoutilitara marca Fiat Doblo cu numărul de înmatriculare MH-04-VPY, aparținând S.C. SMC SRL, fără a fi însoțită de factura fiscală și documentele prevăzute de lege.
A susținut petentul că procesul-verbal încheiat este lovit de nulitate, motiv pentru care se impune exonerarea de plata amenzii contravenționale, restituirea mijlocului de transport si a celor 346 bucăți de pâine, iar in cazul in care, bunurile au fost valorificate, să achite o despăgubire care sa se stabilească în raport cu valoarea de circulație a bunurilor.
Astfel, art. 16 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, prevede că: "Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului (...) termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea."; Procesul-verbal contestat nu cuprinde însă instituția din care face parte agentul constatator, ocupația și locul de muncă. precum și organul la care se depune plângerea.
Referitor la presupusa contravenție, a învederat că art. 14 lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006, prevede următoarele: "transportul in scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licita a acestora, se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop.";
Prin urmare, contravenția prevăzută prin acest text de lege este aceea de a transporta în scop comercial produse de panificație neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora.
Petentul a precizat că este doar un angajat al societății comerciale, având funcția de șofer de autoturisme și camionete. In aceasta calitate a transportat pentru societatea la care era angajat, cu autovehiculul proprietatea societății, o cantitate de pâine, pentru care avea aviz de însoțire a mărfii. Avea asupra sa aviz de însoțire a mărfii pentru cantitatea de 300 de bucăți pâine care urma să fie comercializată, un chitanțier si un facturier pentru a factura și încasa apoi cantitatea de pâine pe care o distribuia către diverse societăți, precum și o factură pentru cantitatea de 46 de pâini (rebut) care îi aparțineau. Mai mult, nu petentul era cel care efectua transportul, ci societatea comercială al cărui angajat este. De altfel, în autoturism mai era încă un angajat al societății, care însă nu a fost sancționat contravențional.
De asemenea, a susținut că nu au fost respectate prevederile Ordinului nr. 144 din 9 iulie 2009 pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 93/2009 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri și ale art. 14 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale, care la articolul 2 prevede că: "1 Inspectorul general al Inspectoratului General al Poliției Române, inspectorii șefi ai inspectoratelor de poliție județene și directorul general al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București desemnează nominal, prin dispoziție, polițiștii din subordinea directă care au competența de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea contravențională prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 225/2006, cu modificările și completările ulterioare. 2 Desemnarea potrivit alin. 1 se face din rândul polițiștilor specializați în investigarea fraudelor, combaterea criminalității organizate, ordine publică, poliție transporturi și poliție rutieră.";
Față de aceste dispoziții, a apreciat că agentul sef CF, cel care a încheiat procesul-verbal, nu era competent să aplice această sancțiune.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16, art. 19 si art. 31-36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, art. 14 și următoarele din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006 si prevederile Ordinului nr. 144/2009.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul RGA.
A anexat plângerii următoarele înscrisuri: proces-verbal de contravenție seria PA nr. x (fila 4 dosar constituit la Judecătoria DTS), aviz de însoțire a mărfii nr. X (fila 5 dosar constituit la Judecătoria DTS), factura nr. X (fila 6 dosar constituit la Judecătoria DTS), factura seria MH nr. X (fila 7 dosar constituit la Judecătoria DTS), certificat înmatriculare auto nr. X (fila 8 dosar constituit la Judecătoria DTS), contract individual de muncă nr. X (fila 9 dosar constituit la Judecătoria DTS), contract individual de muncă nr. X (fila 10 dosar constituit la Judecătoria DTS),
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit art. 19 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 - fila 24 dosar constituit la Judecătoria DTS.
La data de 14.10.2013, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei DTS, excepția tardivității plângerii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În susținerea excepției necompetenței teritoriale a arătat că potrivit art. 32 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, în cazul de față fapta fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei O.
În privința excepției tardivității a susținut că potrivit art. 31 alin. l din Ordonanța Guvernului nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Procesul verbal de constatare a contravenției a fost înmânat petentului la data de 03.09.2013, iar acesta a depus plângerea contravențională la data de 19.09.2013, depășind termenul legal.
Pe fondul cauzei a arătat că, la data de 03.09.2013, petentul a fost depistat de către organele de poliție, pe DJ 607A, în localitatea Cireșu, județul Mehedinți în timp ce transporta cu autoutilitara marca Fiat Doblo având numărul de înmatriculare X, aparținând SC SMC SRL, produse de panificație fără a fi însoțite de facturi fiscale, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 14 alin. 1 lit. e raportat la art. 11 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006.
În baza acestor prevederi imperative, agentul constatator a procedat la sancționarea contravențională a petentului și a dispus confiscarea mărfii și a mijlocului de transport utilizat.
Susținerea petentului că marfa era însoțită de avize de însoțire a mărfii, nu poate fi reținută ca motiv de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție, atâta timp cât legea prevede în mod expres că produsele de panificație trebuie însoțite de facturi fiscale.
În susținerea întâmpinării au fost anexate următoarele înscrisuri: raport cu propunere de clasare (fila 28 dosar constituit la Judecătoria DTS), proces-verbal nr. 316772/03.09.2013 (filele 29-31 dosar constituit la Judecătoria DTS), proces-verbal de sigilare (filele 32-33 dosar constituit la Judecătoria DTS), proces-verbal de predare-primire pentru valorificare nr. 309265/03.09.2013 (fila 34 dosar constituit la Judecătoria DTS), proces-verbal de contravenție seria PA nr. 1395807/03.09.2013 (fila 35 dosar constituit la Judecătoria DTS), proces-verbal (fila 36 dosar constituit la Judecătoria DTS), adresa nr. 316722/08.08.2013 (fila 38 dosar constituit la Judecătoria DTS).
La data de 08.11.2013, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale întrucât acesta a fost sancționat la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului M, în municipiul DTS.
De asemenea, a solicitat respingerea excepției tardivității, precizând faptul că "Termenele, în afara de cazul în care legea dispune altfel, se calculează, după cum urmează: 2. Când termenul se socotește pe zile, nu intra in calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește";. Astfel, procesul-verbal a fost comunicat la data de 03.09.2013 (ziua de la care începe sa curgă termenul), iar plângerea contravenționala a fost depusa la data de 19.09.2013, întrucât ziua de 18.09.2013 (ziua in care termenul se împlinește), nu intra in calcul.
Pe fondul cauzei a reiterat argumentele prezentate în plângerea prin care a fost sesizată instanța de judecată.
La data de 02.12.2013, SC SMC SRL a formulat cerere de intervenție atât în sprijinul reclamantului, cât și în nume propriu, prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii contravenționale a petentului, restituirea cantității de pâine confiscată și restituirea autoturismului disponibilizat către aceasta.
În motivarea cererii de intervenție a arătat că petentul TPC a fost sancționat contravențional în baza art. 14 alin. 1 lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006 pentru faptul că a transportat pâine fără ca aceasta să fie însoțită de facturi fiscale, fiind totodată confiscate produsele de panificație și autoutilitara cu care se efectua transportul, care aparțin intervenientei.
A susținut că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate deoarece nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 16 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, respectiv instituția din care face parte agentul constatator, ocupația și locul de muncă al petentului și organul la care se depune plângerea.
De asemenea, organul sancționator nu a respectat dispozițiile art. 24 din ordonanță, potrivit căruia are obligația de a stabili cine este proprietarul bunurilor confiscate, ceea ce nu s-a întâmplat, iar procesul-verbal nu a fost înmânat și societății.
A mai arătat că petentul are calitatea de angajat al societății, având funcția de șofer, calitate în care transporta cantitatea de pâine confiscată, însoțită de avize de însoțire a mărfii, precum și de chitanțier și facturier pentru a întocmi facturi fiscale în momentul în care distribuia produsele.
A precizat că nu au fost respectate prevederile Ordinului nr. 144/09 iulie 2009, agentul șef CF nefiind competent să aplice sancțiunile prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006.
A solicitat restituirea autoutilitarei confiscate, precum și a celor 346 bucăți pâine, iar în cazul în care acestea au fost valorificate, obligarea intimatei la o despăgubire constând în valoarea de circulație a acestora.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 61 și următoarele Cod civil, art. 16, art. 19 și art. 31-36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, art. 14 și următoarele din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006 și Ordinul nr. 144/2009.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiați martorii Rădescu Gabriel Antonio și TPC.
Prin sentința civilă nr. 4703 din 02.12.2013 Judecătoria DTS a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată de către intimată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei O..
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria O. la data de 07.01.2014.
La termenul de judecată din data de 10.02.2014 instanța a respins excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale, invocată de către intimată, iar la termenul din 24.02.2014 a admis în principiu cererea de intervenție principala formulată de către intervenienta SC SMC SRL.
La solicitarea instanței SC A SA a comunicat prin adresa nr. 12 din 18.03.2014 că marfa confiscată a fost valorificată, iar intimata a comunicat prin adresa nr. 392744 din 28.03.2014 că agentul constatator a fost desemnat pentru a constata contravenții potrivit O.M.A.I nr. 144 din 09.07.2009, prin dispoziția șefului inspectoratului.
La termenul din 28.04.2014 intervenienta precizat cuantumul despăgubirilor solicitate, acesta fiind de 157 lei.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru petent și intervenientă proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat martorul RGA, iar pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție seria PA nr. X din data de X, petentul TPC a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei, fiind totodată ridicate în vederea confiscării autoutilitara marca Fiat Doblo cu nr. de înmatriculare MH04VPY și 346 bucăți pâine aparținând intervenientei SC SMC SRL. În fapt, agentul constatator a reținut că la data menționată anterior, ora 13.30, petentul a transportat pe DJ607A, în localitatea C, județul M, cu autoutilitara aparținând SC SMC SRL având nr. de înmatriculare MH04VPY, 346 bucăți pâine fără a fi însoțite de facturi fiscale.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificarea legalității și a temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză.
Pentru analiza legalității acestuia vor fi avute în vedere dispozițiile art. 16 și 17 din actul normativ menționat anterior, în care sunt enumerate mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de contravenție si stabilesc regimul nulității actului în cazul în care acestea lipsesc.
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat cuprinde mențiunile prevăzute la art. 17 sub sancțiunea expresă a anulării, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite și semnătura agentului constatator, astfel încât nu se poate constata incidența unei cauze de nulitate necondiționată de vătămare a acestui act.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate constând în lipsa competenței agentului constatator de a aplica sancțiunea menționată, invocat de către petent și intervenientă, instanța apreciază că acesta nu este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 2 din Ordinul nr. 144/2009 emis de Ministerul Administrației și Internelor, inspectorul general al Inspectoratului General al Poliției Române, inspectorii șefi ai inspectoratelor de poliție județene și directorul general al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București desemnează nominal, prin dispoziție, polițiștii din subordinea directă care au competența de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea contravențională prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 225/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Prin adresa nr. 392744/28.03.2014 (fila 37), intimata a făcut dovada îndeplinirii exigențelor legale de către agentul CF, acesta fiind desemnat pentru a constata contravenții precum cea în cauză prin dispoziția șefului inspectoratului nr. S/258/03.07.2009.
De asemenea, nici motivele de nulitate constând în omiterea inserării în procesul-verbal de contravenție a unității din care face parte agentul constatator, a locului de muncă al petentului și a organului unde se depune plângerea nu sunt de natură a atrage anularea actului.
Pe de o parte, nefiind prevăzute expres sub sancțiunea anulării, partea care invocă motivele de nulitate este ținută să facă și dovada vătămării suferite în urma nerespectării dispozițiilor legale, precum și că înlăturarea acestora nu se poate face decât prin anularea întregului act. Or, în cauza dedusă judecății, nici petentul, nici intervenienta nu au făcut o atare dovadă. Mai mult, instanța constată că unitatea din care face parte agentul este inserată la începutul procesului-verbal - "Post Poliție Cireșu"; -, iar rațiunea pentru care s-a prevăzut inserarea mențiunii privind organul la care se depune plângerea vizează aspecte de bună administrare a justiției, evitarea unor întârzieri în soluționarea plângerii, nefiind o mențiune aptă să producă o vătămare.
În ceea ce privește subiectul activ al contravenției, instanța constată că art. 14 alin. 3 lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006 incriminează drept contravenție fapta de a transporta, în scop comercial, produse de panificație sau cereale neînsoțite de documente care să dovedească proveniența licită a acestora.
Având în vedere că petentul este angajat al societății interveniente (conform contractului individual de muncă depus la dosarul cauzei) și că la momentul controlului se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel cum rezultă din avizul de însoțire a mărfii, transportând pâine în numele și pe seama intervenientei, apare cu evidență că transportul de produse de panificație în scop comercial nu era efectuat de către acesta, ci de către intervenientă, doar aceasta din urmă putând fi subiectul activ al contravenției reținute în sarcina petentului, în ceea ce privește cele 300 de bucăți de pâine cuprinse în avizul de însoțire și transportate în scop comercial. Față de acestea, instanța consideră că procesul-verbal de contravenție este nelegal întocmit.
În subsidiar, instanța va analiza și temeinicia actului sancționator. Sub acest aspect, este neîntemeiată susținerea intimatei în sensul că doar facturile fiscale fac dovada provenienței licite a produselor transportate, aspect ce rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 11 alin. 1 și art. 14 alin. 1 lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006.
Un prim argument în acest sens este de ordin gramatical, norma de incriminare făcând referire la documente prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a bunurilor, iar nu exclusiv facturi fiscale. Or, noțiunea de documente justificative poate cuprinde mai multe documente, iar nu doar facturi fiscale.
Al doilea argument rezidă din interpretarea teleologică a normei juridice. Astfel, rațiunea instituirii unei astfel de contravenții a fost aceea de a preveni și combate transportul ilicit de cereale și produse de panificație, transportatorul fiind ținut să facă dovada provenienței bunurilor transportate cu orice înscris doveditor, iar nu exclusiv cu facturi fiscale - care, în anumite situații nici nu sunt apte a face o atare dovadă.
În cauza dedusă judecății, petentul a depus la dosarul cauzei avizul de însoțire a mărfii nr. 2169/03.09.2013, document justificativ care dovedește proveniența celor 300 bucăți de pâine.
Avizul de însoțire a mărfii este un document al cărui scop, conținut și efecte sunt cuprinse în Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor Publice 3512/2008, precum și în Ordinul 2226/ 2006.
Aceste acte stabilesc că, în situația în care se transferă bunuri între două gestiuni ale aceleiași unități care sunt dispersate teritorial, trebuie întocmit un aviz de însoțire a mărfii, care are rolul de a justifica scăderea din gestiunea din care ies bunurile și intrarea în gestiunea nouă.
De asemenea, potrivit aceluiași Ordin, avizul de însoțire a mărfii servește ca: - document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după caz; - document ce stă la baza întocmirii facturii, după caz; - dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiași unități; - document de primire în gestiune, după caz; - document de descărcare din gestiune a bunurilor cedate cu titlu gratuit și se întocmește în două sau mai multe exemplare, de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum și în alte situații stabilite prin procedurile proprii ale unității.
Față de acestea, instanța apreciază că dovada provenienței produselor a fost făcută de către petent, iar fapta reținută în sarcina sa nu întrunește elementele constitutive ale contravenției.
În ceea ce privește cele 46 de bucăți de pâine rebut care nu se regăsesc pe avizul de însoțire a mărfii, din probatoriul administrat în cauză rezultă că acestea aparțineau petentului, fiind cumpărate de la intervenientă, astfel cum rezultă din factura seria SON MAD nr. 011403 (fila 6 dosar constituit la Judecătoria DTS), pentru a le folosi în interes personal - după cum a declarat și martorul RGA (fila 40 doar constituit la Judecătoria O.). De altfel, aceste susțineri sunt confirmate chiar de nota de recepție în vederea valorificării bunurilor, în care este menționată o cantitate de pâine uscată (fila 33 dosar constituit la Judecătoria DTS). Faptul că în acest înscris sunt consemnate doar 40 de bucăți nu poate avea drept consecință existența faptei contravenționale, instanța apreciind că este o simplă eroare materială - de altfel, în alte înscrisuri nici nu sunt menționate distinct produsele uscate (fila 34).
Față de acestea, instanța concluzionează că întreaga cantitate de 346 bucăți pâine găsite la momentul controlului era însoțită de documente justificative constând în aviz de însoțire și factură fiscală, astfel încât fapta concretă a petentului nu întrunește tipicitatea obiectivă a contravenției reținute în sarcina sa.
În privința cererii de intervenție, instanța constată că potrivit art. 31 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării.
De asemenea, potrivit art. 40 alin. 3 din același act normativ, dacă bunurile (…) au fost valorificate, instanța va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabilește în raport cu valoarea de circulație a bunurilor.
Reținând argumentele expuse anterior, cererea formulată de către intervenientă, precum și soluția ce urmează a fi pronunțată asupra plângerii, de admitere a acesteia și anulare a procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că se impune și admiterea cererii de intervenție și restituirea autoutilitarei marca Fiat Doblo cu nr. de înmatriculare X către intervenienta care a făcut dovada dreptului de proprietare asupra bunului - potrivit certificatului de înmatriculare depus la fila 8 dosar constituit la Judecătoria DTS, întrucât nu se poate admite ca un proces-verbal lovit de nulitate și netemeinic să producă unele efecte.
De asemenea, este întemeiat și capătul de cerere privind achitarea către intervenientă a unei despăgubiri în raport de valoarea de circulație a bunurilor confiscate și valorificate. Din răspunsul SC A SA (fila 29 dosar constituit la Judecătoria O.) rezultă că cele 346 bucăți de pâine au fost valorificate pentru suma de 157 lei.
Chiar dacă suma astfel încasată s-a făcut venit la bugetul de stat, această împrejurare nu este de natură a impieta asupra dreptului intervenientei de a solicita despăgubirile chiar de la intimată, câtă vreme fapta acesteia din urmă, de a întocmi un proces-verbal de contravenție nelegal și netemeinic, a cauzat prejudiciul suferit de către societatea SC SMC SRL.
În consecință, instanța urmează a obliga intimata să achite intervenientei suma de 152,6 lei, reprezentând contravaloarea celor 300 de bucăți de pâine confiscate de la aceasta, iar nu 157 lei, sumă în care au fost incluse și cele 46 bucăți de pâine ale petentului (potrivit documentelor de la fila 32 dosar constituit la Judecătoria O.).
Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului formulat de către intimată.
| ← Divorţ prin acord. Jurisprudență | Neacordarea priorităţii la punerea în mişcare de pe loc → |
|---|
