Dovada dreptului de proprietate. Aplicabilitatea prezumţiei de proprietate, în materia Legii nr.10/2001. Dobândirea terenului naţionalizat în folosinţă, nu în proprietate.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Hotărâre nr. 212 din data de 01.02.2013
Dovada dreptului de proprietate. Aplicabilitatea prezumției de proprietate, în materia Legii nr.10/2001. Dobândirea terenului naționalizat în folosință, nu în proprietate.
-dispozițiile art. 24 din Legea nr.10/2001
În cauză nu este incidentă prezumția de proprietate reglementată prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 rep., așa cum a susținut reclamantul prin contestație, deoarece această prezumție se aplică în absența unor probe contrare. Or, proba contrară este dată chiar de contractul de vânzare-cumpărare, potrivit căruia reclamantul a dobândit asupra terenului doar un drept de folosință, pe durata existenței construcției, iar nu dreptul de proprietate.
Mai mult, în anexa 1 la Decretul C.S. de expropriere nr. 98/1989, reclamantul figurează expropriat doar cu construcția nu și cu privire la vreo suprafață de teren.
(Curtea de Apel București-Secția a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.212/01.02.2013, dosar nr. 76176/3/2011)
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr. 76176/3/2011, reclamantul C.I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI prin Primar General, să anuleze dispoziția nr. 14883/10.11.2011 și să oblige pârâta să emită decizie motivată de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul (teren și construcție) situat în mun. București, str. Lt. Col. Papazoglu nr. 92, sector 3.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că a dobândit imobilul situat în mun. București, str. Lt. Col. Papazoglu nr. 92, sector 3 prin contract de vânzare cumpărare în anul 1984, imobilul fiind preluat apoi de Statul Român în temeiul unui Decretul din anul 1974.
După apariția legii speciale nr. 10/2001, a formulat notificarea nr. 3086/05.09.2001 care a fost soluționată prin decizia contestată în prezenta cauză în sensul respingerii notificării ca nedovedită.
Cu privire la faptul că pe terenul de sub construcție nu are acte de proprietate, reclamantul a arătat că dreptul de folosință asupra acestuia i-a fost transmis conform dispozițiilor art. 47 din legea nr. 4/1973, astfel încât comisia de aplicare a legii speciale a făcut o greșită interpretare a legii.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 10/2001.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1644/20.09.2012 Tribunalul București - Secția a V-a civilă a respins contestația, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la data de 05.09.2001, reclamantul a formulat notificarea nr. 3086/05.09.2001 prin care a solicitat despăgubiri bănești exclusiv pentru terenul în suprafață de 100,00 mp situat în mun. București, str. Lt. Col. Papazoglu nr. 92, sector 3.
În temeiul acestei notificări s-a emis dispoziția nr. 14883/10.11.2011 prin care s-a respins notificarea ca nedovedită deoarece conform actului de proprietate notificatorul nu a cumpărat decât apartamentul, iar terenul în suprafață de 100,00 mp l-a avut doar în folosință.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2994/20.01.1984, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate doar asupra unui apartament situat în mun. București, str. Lt. Col. Papazoglu nr. 92, sector 3 și dreptul de folosință asupra cotei părți indivize din terenul aferent apartamentului de 100 mp atribuit prin deciziai nr. 1671/1981 a Consiliului Popular al Sectorului 3 București.
Raportând situația de fapt de mai sus la prevederile legale în materie, respectiv la dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a apreciat că în cauză reclamantul nu face dovada că a fost titularul dreptului de proprietate asupra terenului situat în mun. București, str. Lt. Col. Papazoglu nr. 92, sector 3, prin chiar cererea de chemare în judecată, reclamantul însuși nu contestă faptul că a avut doar un drept de folosință asupra terenului.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs reclamantul C.I..
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că nu deține acte de proprietate pentru teren, având în vedere că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 prevăd că, în cazul imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate, restituirea în natură se face pentru terenul liber, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate se acordă măsuri reparatorii în echivalent.
Recurentul consideră că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare în recurs.
Prin decizia civilă nr.212/01.02.2013, a fost admis recursul declarat de recurentul - reclamant , a fost modificată în tot sentința civilă recurată, în sensul: a fost admisă în parte acțiunea, a fost obligată pârâta să emită Dispoziție prin care să-i propună reclamantului acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția, în prezent demolată, ce a fost edificată pe terenul și a fost respinsă în rest acțiunea.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin notificarea nr. 3086/05.09.2001 înregistrată la BEJ Tănase Gheorghe, recurentul-reclamant a solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în București, str. Lt. Col. Papazoglu nr. 92, sector 3, compus din teren în suprafață de 100 m.p. și din construcție, cu privire la care a arătat că a fost demolată în anul 1988 și pentru care a primit despăgubiri.
Prin Dispoziția nr. 14883/10.11.2011, contestată în prezenta cauză, intimatul-pârât a respins notificarea, pe considerentul că potrivit actului de proprietate notificatorul a dobândit numai apartamentul, terenul în suprafață de 100 m.p. l-a avut doar în folosință.
Pentru a verifica legalitatea dispoziției contestată în prezenta cauză, instanța avea de verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru ca reclamantul să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de această lege specială, respectiv:
1. dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului notificat la data preluării,
2. stabilirea calității de unitate deținătoare sau a celei de entitate investită cu soluționarea notificării,
3. stabilirea caracterului abuziv al preluării și
4. identificarea tipului de măsuri reparatorii la care este îndreptățit contestatorul, dintre cele prevăzute de Legea nr. 10/2001, în raport de situația de fapt reținută.
Tribunalul a respins contestația, reținând că prin actul de vânzare-cumpărare nr. 2994/1984 reclamantul a dobândit dreptul de proprietate numai asupra apartamentului, asupra terenului având doar dreptul de folosință; iar cu privire la construcție a reținut că nu a fost solicitată prin notificare.
Prin recursul formulat, contestatorul susține aplicarea greșită a legii, pe considerentul că avea dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din teren și construcția demolată.
Critica este întemeiată parțial, Curtea constatând că recurentul-reclamant are calitatea de persoană îndreptățită la obținerea măsurilor reparatorii în echivalent pentru construcția demolată ce a fost edificată pe terenul situat în București, str. Lt.col. Papazoglu nr. 92, sector 3, din care se vor scădea despăgubirile acordate.
Cu privire la terenul în suprafață de 100 m.p. Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că reclamantul a dobândit doar un drept de folosință, în conformitate cu legislația în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2994/20.01.1984, respectiv în conformitate cu dispozițiile art. 47 din Legea nr. 4/1973.
În consecință, s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 10/2001 rep, potrivit cărora sunt îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de lege persoanele fizice care erau proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive.
În cauză nu este incidentă prezumția de proprietate reglementată prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 rep., așa cum a susținut reclamantul prin contestație, deoarece această prezumție se aplică în absența unor probe contrare. Or, proba contrară este dată chiar de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2994/20.01.1984, potrivit căruia reclamantul a dobândit asupra terenului doar un drept de folosință, pe durata existenței construcției, iar nu dreptul de proprietate.
Mai mult, în anexa 1 la Decretul C.S. de expropriere nr. 98/1989, reclamantul figurează expropriat doar cu construcția în suprafață de 64,75 m.p. (poz. 99), nu și cu privire la vreo suprafață de teren.
În ceea ce privește construcția ce a fost edificată pe terenul situat în București, str. Lt.col. Papazoglu nr. 92, sector 3, Curtea constată că a fost solicitată prin notificarea nr. 3086/2001, având în vedere că reclamantul a solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru "imobilul"; situat la această adresă, noțiune care se referă atât la teren, cât și la construcție, iar în cuprinsul notificării reclamantul a făcut mențiunea că a fost demolată și că a primit despăgubiri pentru construcție.
În aceste condiții, entitatea notificată trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. 4, 6 și 7 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent în situația în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat; și să stabilească valoarea construcțiilor expropriate potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, scăzând valoarea actualizată a despăgubirilor primite pentru construcția demolată, din valoarea corespunzătoare a acesteia, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Prin adresa nr. 1108/17.03.2006, Primăria Municipiului București a comunicat situația juridică a imobilului notificat, în sensul că a făcut obiectul Decretului C.S. nr. 98/1989, în anexa 1 figurând la poz. 99 Cocoș Ion, cu construcție expropriată în suprafață de 64,75 m.p., iar prin notificarea formulată și prin contestația de față reclamantul a recunoscut că a primit despăgubiri pentru construcția demolată.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ. potrivit cărora instanța de recurs are posibilitatea de a analiza cauza sub toate aspectele, inclusiv al temeiniciei hotărârii (în ipoteza unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel), Curtea reține calitatea de persoană îndreptățită a contestatorului pentru construcția, în prezent demolată, ce a fost edificată pe terenul situat în București, str. Lt.col. Papazoglu nr. 92, sector 3; reține că intimata-pârâtă are calitatea de entitate investită cu soluționarea notificării, iar prin Dispoziția contestată s-a considerat legal investită și a soluționat notificarea pe fond.
De asemenea, Curtea mai reține că este îndeplinită și cea de-a treia condiție, exproprierea dispusă în baza Decretului de expropriere nr. 98/1989 fiind o măsură abuzivă în sensul art. 2 lit. f) din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la tipul de măsuri reparatorii la care este îndreptățit contestatorul, Curtea a reținut incidența prevederilor art. 19 lit. b) din lege coroborate cu dispozițiile art. 11 alin. 4, 6 și 7 din Legea nr. 10/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 rep., pentru situația în care se constată existența unei excepții de la principiul restituirii în natură, entitatea investită cu soluționarea notificării era obligată ca, prin dispoziția contestată, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, respectiv în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Întrucât dispoziția contestată în cauză a fost emisă de intimată după momentul intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, în temeiul dispozițiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Curtea arată că măsurile reparatorii sub forma despăgubirilor nu se suportă direct de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, ci aceasta propune măsurile reparatorii, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 3041 rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea va admite recursul formulat de recurentul-reclamant Cocoș Ion, va modifica în tot sentința civilă recurată în sensul că va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta Primăria Municipiului București prin Primarul General să emită Dispoziție prin care să-i propună reclamantului acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția, în prezent demolată, ce a fost edificată pe terenul situat în București, str. Lt.col. Papazoglu nr. 92, sector 3, din care se vor scădea despăgubirile acordate; în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005; va respinge în rest acțiunea, cu privire la acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul în suprafață de 100 m.p.
| ← Acţiune în angajarea răspunderii patrimoniale întemeiată pe... | Achiziţie publică. Ofertă inacceptabilă pentru... → |
|---|
