Solicitare plată TVA în temeiul unor facturi de corecţie. Excepţia autorităţii de lucru judecat.
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Sentinţă civilă nr. 1391 din data de 24.06.2015
Solicitare plată TVA în temeiul unor facturi de corecție. Excepția autorității de lucru judecat. Instanța reține că în ambele procese reclamantul a susținut că pârâta îi datorează TVA, pe care reclamantul a plătit-o în urma unui control fiscal, această TVA fiind aferentă unor servicii prestate pârâtei. În ambele cereri reclamantul a invocat dispozițiile art. 1512 alin. 1 C.fiscal, ca temei juridic al obligării pârâtei la plata TVA. O aparentă deosebire constă în aceea că în prima cerere reclamantul arată că a corectat facturile emise către pârâtă și i le-a comunicat acesteia, solicitându-i să îi achite și TVA, iar în prezenta cerere reclamantul arată că a emis în luna iunie 2014 o serie de facturi de corecție cu privire la TVA, în temeiul art. 159 alin. 3 C.fiscal. Dincolo de emiterea acestor facturi de corecție, problema dacă pârâta îi datorează sau nu TVA reclamantului a fost tranșată irevocabil prin decizia Curții de Apel Pitești, în considerentele căreia s-a statuat și cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 159 C.fiscal. (sentința nr. 1391 din 24.06.2015)
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.12.2014 sub nr. dosar …, reclamantul C.V.M. R.G. a chemat în judecată pe pârâta D.S.V.S.A. Vâlcea, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 45.042,28 lei reprezentând TVA potrivit facturilor numerele 21 - 55 din 16.06.2014; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în urma controlului fiscal realizat de organele fiscale în anul 2009 s-a stabilit că reclamantul datora TVA la bugetul statului pentru veniturile realizate în perioada mai 2007 - iulie 2009. Astfel, în baza art. 159 alin. 3 Cod fiscal reclamantul a emis facturile de corecție în luna iunie 2014 către pârâtă, pentru serviciile prestate către aceasta. Pârâta a refuzat să plătească aceste facturi, susținând că există o hotărâre a Curții de Apel Pitești prin care s-a respins cererea reclamantului de plată a TVA. Susținerea pârâtei este neîntemeiată, deoarece la data pronunțării acelei decizii nu existau facturile de corecție emise în temeiul art. 159 alin. 3 Cod fiscal. Conform acestui articol, dreptul de a pretinde TVA și de a-l deduce se naște în momentul emiterii facturilor de corecție. Nu există putere de lucru judecat, deoarece cauza acțiunii este diferită. În primul dosar s-a solicitat TVA fără să existe născut acest drept, iar în prezenta cauză se solicită TVA în temeiul facturilor de corecție, care nu au făcut obiectul primului proces. Având în vedere că beneficiarul serviciilor ce sunt supuse TVA răspunde individual și în solidar cu persoana impozabilă pentru plata TVA (art. 1512 alin. 1 C.fiscal), precum și faptul că reclamantul a plătit integral TVA datorată pentru serviciile prestate către pârâtă, deși aceasta nu i-a achitat TVA, solicită a fi obligată pârâta să îi plătească TVA datorată pentru serviciile prestate în perioada 1.07.2007 - 31.03.2009.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 159 alin. 3 C.fiscal, art. 1512 alin. 2 Cod fiscal, art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, la cerere fiind atașate înscrisuri (f.5-56).
La data de 9.03.2015 pârâta D.S.V.S.A. Vâlcea a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului. Pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de decizia nr. … pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. …. A arătat că această decizie statuează că pârâta nu datora TVA pretins, întrucât culpa este în sarcina reclamantului, care era obligat ca la realizarea plafonului de 35.000 de euro să se declare plătitor în scop de TVA. Dacă după inspecția fiscală reclamantul depunea facturi de corecție cu mențiunea "în urma controlului fiscal"; începând cu data de 1.01.2008, nu era o problemă ca pârâta să plătească valoarea înscrisă pe coloana TVA.
Pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât reclamantul putea solicita restituirea sumei de la 1.01.2008, iar facturile pe care își întemeiază cererea de chemare în judecată sunt depuse în iunie 2014, astfel că prescripția fiscală este depășită.
La întâmpinare au fost atașate înscrisuri (f.66-73).
Au fost legal citate părțile și a fost atașat dosarul nr. … al acestei instanțe.
La termenul de judecată din data de 24.06.2015 instanța a pus în discuție cu prioritate excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Examinând actele dosarului, cu prioritate sub aspectul excepției autorității de lucru judecat, conform disp. art. 248 alin. 1 C.pr.civ., instanța reține următoarele:
Pe rolul Tribunalului Vâlcea a existat dosarul nr. …, în care reclamantul C.M.V. R.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.S.V.S.A. Vâlcea obligarea la plata sumei de 53.543 lei cu titlu de TVA aferentă serviciilor prestate de reclamant pârâtei în perioada 1.07.2007 - 31.03.2009. În motivarea acestei cereri, reclamantul a arătat că în perioada 1.07.2007 - 31.03.2009 a prestat pârâtei servicii, pentru care a emis facturi către pârâtă, care inițial nu au cuprins TVA. În urma unui control fiscal din anul 2009 s-a stabilit că datorează TVA pentru serviciile prestate în perioada 1.07.2007 - 31.03.2009 și că în mod greșit nu a facturat cu TVA. Reclamantul a plătit sumele restante cu titlu de TVA. A corectat facturile emise către pârâtă și i le-a comunicat, solicitându-i să îi achite și TVA, însă pârâta a refuzat. Având în vedere că beneficiarul serviciilor ce sunt supuse TVA răspunde individual și în solidar cu persoana impozabilă pentru plata TVA (art. 1512 alin. 1 C.fiscal), precum și faptul că reclamantul a plătit integral TVA datorată pentru serviciile prestate către pârâtă, deși aceasta nu i-a achitat TVA, solicită a fi obligată pârâta să îi plătească TVA datorată pentru serviciile prestate în perioada 1.07.2007 - 31.03.2009.
Prin sentința nr. 1549/2010 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal în dos. nr. … a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, însă prin decizia nr. 280/2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal a fost admis recursul formulat de pârâtă împotriva sentinței nr. 1549/2010 a Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, care a fost modificată, în sensul că pe fond s-a respins acțiunea.
În considerentele deciziei Curții de Apel Pitești s-a reținut că "art. 159 alin. 3 Cod fiscal vizează persoanele impozabile care au fost supuse unui control fiscal, constatându-se că au stabilit în mod eronat TVA, însă în speță intimatul reclamant nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA, iar facturile înregistrate în perioada 1.07.2007 - 30.06.2008 nu conțin TVA colectată. Textele de lege se referă la erori privind modul de calcul, nu la cei care refuză să se înregistreze ca plătitori TVA. … Art. 159 din același act normativ definește corectarea documentelor, a informațiilor înscrise în facturi, neputând acoperi lipsa de diligență a părții care nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA în termenul prevăzut de lege și care a emis facturi, fără a colecta TVA. Intimatul își invocă propria culpă prin promovarea prezentei acțiuni și nu a dovedit vinovăția recurentei, iar dispozițiile legale aflate în vigoare la data realizării controlului nu-i permit să recupereze plata TVA";.
În actualul Cod de procedură civilă, autoritatea de lucru judecat este reglementată prin art. 430 - 432, ca un efect al hotărârii judecătorești. În acest sens, art. 430 alin. 1 C.pr.civ. prevede că "hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată";.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe identitate de părți, de obiect și de cauză între cele două litigii; art. 431 alin. 1 C.pr.civ. stabilește că "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect";.
Verificând existența acestei triple identități, instanța reține în primul rând că atât în procesul ce a făcut obiectul dosarului nr. …., cât și în prezentul litigiu figurează aceleași părți, în aceleași calități.
În ce privește obiectul cererilor de chemare în judecată formulate de reclamant în cele două procese, acesta este parțial identic, în primul proces solicitând suma de 53.543 lei cu titlu de TVA aferent serviciilor prestate în perioada 1.07.2007 - 31.03.2009, iar în prezentul proces solicitând suma de 45.042,28 lei cu titlu de TVA datorată pentru serviciile prestate în perioada 1.07.2007 - 31.03.2009.
În ce privește cauza cererilor de chemare în judecată, înțeleasă ca fiind fundamentul pretenției afirmate, instanța reține că în ambele procese reclamantul a susținut că pârâta îi datorează TVA, pe care reclamantul a plătit-o în urma unui control fiscal, această TVA fiind aferentă unor servicii prestate pârâtei. În ambele cereri reclamantul a invocat dispozițiile art. 1512 alin. 1 C.fiscal, ca temei juridic al obligării pârâtei la plata TVA. O aparentă deosebire constă în aceea că în prima cerere reclamantul arată că a corectat facturile emise către pârâtă și i le-a comunicat acesteia, solicitându-i să îi achite și TVA, iar în prezenta cerere reclamantul arată că a emis în luna iunie 2014 o serie de facturi de corecție cu privire la TVA, în temeiul art. 159 alin. 3 C.fiscal. Dincolo de emiterea acestor facturi de corecție, problema dacă pârâta îi datorează sau nu TVA reclamantului a fost tranșată irevocabil prin decizia nr. 280/2011 a Curții de Apel Pitești, în considerentele căreia s-a statuat și cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 159 C.fiscal.
Pentru aceste considerente, instanța reține că există identitate între cele trei elemente prevăzute de art. 431 alin. 1 C.pr.civ., astfel că se manifestă aspectul negativ al autorității de lucru judecat, în sensul că partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discuție, în contradictoriu cu aceeași parte, aceeași pretenție, invocând același temei juridic. Drept urmare, excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, este întemeiată, astfel că va fi admisă, iar pe cale de consecință instanța va respinge acțiunea, pentru existența autorității de lucru judecat.
Întrucât pârâta nu a căzut în pretenții, nu va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
| ← Bănci. Clauze abuzive. Jurisprudență Bănci. Operaţiuni... | Acţiune pentru anularea deciziei Vicepreşedintelui A.N.R.P.... → |
|---|
