Drept civil. Proprietatea Acţiune directă în justiţie având ca obiect revendicarea unei case parohiale. Condiţii de admisibilitate
| Comentarii |
|
Revendicarea unei case parohiale poate fi făcută doar în condiţiile Decretului-Lege nr. 126/1990, modificat prin O.G. nr. 64/2004 şi prin Legea nr. 182/2005, fiind absolut necesar ca reclamanţii să facă dovada proprietăţii imobilului revendicat, dovadă care, în regim de carte funciară, poate fi făcută numai cu întabularea dreptului real imobiliar.
Decizia nr. 1319/R din 7 iunie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 403/08.03.2007, pronunţată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. nr. 1333/84/2006 (număr în format vechi 1333/2006), s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Parohia Greco-Catolică Unită cu Roma Buzaş, în contradictoriu cu pârâta Parohia Ortodoxă Buzaş şi, în consecinţă, pârâta a fost obligată să-i restituie reclamantei casa parohială din localitatea Buzaş.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei faptul că, în anul 1948, averea mobilă şi imobilă a reclamantei a fost preluată de către pârâtă, în urma desfiinţării cultului greco-catolic de către regimul comunist. Reclamanta revendică o casă parohială din localitatea Buzaş, care a fost renovată în decursul timpului, aşa cum rezultă din depoziţiile martorilor P.I., P.D. şi
B.D., precum şi din expertiza tehnică efectuată în cauză, însă, îmbunătăţirile aduse acestei case parohiale nu depăşesc 50% din valoarea totală actuală a imobilului, privit în integralitatea sa.
În consecinţă, în temeiul art. 1 alin. 1 şi 2 din O.G. nr. 94/2000 şi anexa 35 la
H.C.M. nr. 860/1973, acţiunea reclamantei este întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Parohia Ortodoxă Buzaş, solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 Cod proc.civ., să se admită recursul şi rejudecându-se cauza, să se respingă ca nefondată acţiunea în revendicare, cu cheltuieli de judecată în toate instanţele.
11
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond a aplicat incorect legea întrucât revendicarea presupune dovada proprietăţii asupra bunului pretins, or, în cazul de faţă, faţă de titlul de proprietate nr. 24406/65167/1990, şi faţă de adresa Protopopiatului Bisericii Ortodoxe Române, edificatele sunt înscrise în patrimoniul recurentei, reclamanta nejustificând nici un drept de proprietate asupra acestora. Procesul-verbal invocat de reclamantă este un act administrativ şi nu atestă o proprietate din punct de vedere juridic, astfel că interpretarea primei instanţe este greşită, atunci când l-a admis ca dovadă a proprietăţii. În raport de Legea nr. 489/2006, disputele patrimoniale se rezolvă potrivit dreptului comun, însă fiind vorba de o revendicare, se impune dovada titlului de proprietate obligatoriu. S-a mai arătat de către recurentă că instanţa de fond a ignorat cu bună-ştiinţă dovada faptului că imobilului i-au fost aduse transformări care depăşesc 50% din valoarea lui, situaţie în care, chiar dacă este dovedită proprietatea asupra bunului, acesta nu mai poate fi restituit. S-a mai susţinut în motivarea recursului că şi în prezent credincioşii cultului ortodox sunt în procent de 90%, ei fiind cei care au realizat bunul în litigiu.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că este nefondată susţinerea recurentei, potrivit căreia procesul-verbal depus în probaţiune nu ar atesta proprietatea reclamantei asupra casei parohiale revendicate, câtă vreme, potrivit art. 4 alin. 3 din O.U.G. nr. 94/2000, pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declaraţii de martori autentificate, expertize extrajudiciare şi orice acte care, coroborate, întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive. Alin. 4 al aceluiaşi articol prevede că în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. Cultul greco-catolic a fost desfiinţat prin Decretul nr. 358/1948, iar procesul-verbal depus în probaţiune de către intimată nu dovedeşte altceva decât faptul că s-a pus în executare măsura preluării abuzive în sensul art. 4 alin. 4 din O.U.G. nr. 94/2000. În plus, lucrările care au fost efectuate la imobilul în litigiu nu au avut caracterul unor reparaţii capitale care să aducă un spor de valoare locuinţei, susţinerile recurentei fiind astfel fără fundament.
Recursul este fondat.
Prin cererea introductivă de instanţă, înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Sălaj, sub nr. 2973/2005, reclamanta Parohia Greco-Catolică Buzaş a revendicat imobilul casă parohială pretins deţinut ilegal de către pârâta Parohia Ortodoxă Buzaş.
Chiar dacă această cerere introductivă de instanţă a fost defectuos redactată şi nu a fost motivată în drept, este evident că aceasta are ca obiect revendicarea casei parohiale care afirmativ ar fi aparţinut reclamantei înainte de anul 1948, revendicare care nu poate fi promovată decât în condiţiile Decretului-Lege nr. 126/1990, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 64 din 13 august 2004 şi prin Legea nr. 182 din 13 iunie 2005.
Că este aşa o dovedeşte însuşi textul art. 3 alin. 1 şi 2 din acest act normativ, republicat ca urmare a modificărilor ce i-au fost aduse prin Legea nr. 182/2005, conform căruia „situaţia juridică a lăcaşurilor de cult şi a caselor parohiale care au aparţinut Bisericii Romane Unite cu Roma (greco-catolică) si au fost preluate de Biserica Ortodoxă Română se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanţi clericali ai celor doua culte religioase, ţinând seama de dorinţa credincioşilor din comunităţile care deţin aceste bunuri. Partea interesată
12
va convoca cealaltă parte, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi punându-i la dispoziţie dovezile pe care se sprijină aceste pretenţii. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovada de primire sau prin înmânarea scrisorilor sub semnătura de primire. Data convocării comisiei mixte nu se va fixa mai devreme de 30 de zile de la data primirii actelor. Comisia va fi constituită din câte trei reprezentanţi ai fiecărui cult. Dacă la termenul stabilit pentru convocarea comisiei aceasta nu se întruneşte sau dacă nu se ajunge la nici un rezultat în cadrul comisiei ori decizia nemulţumeşte una dintre părţi, partea interesată are deschisă calea acţiunii în justiţie, potrivit dreptului comun”.
Prin urmare, în condiţiile Decretului-Lege nr. 126/1990, modificat prin O.G. nr. 64/2004 şi prin Legea nr. 182/2005, pot fi revendicate potrivit dreptului comun lăcaşurile de cult şi casele parohiale care au aparţinut Bisericii Romane Unite cu Roma (greco-catolică) şi au fost preluate de Biserica Ortodoxă Română.
În nici un caz astfel de imobile, lăcaşuri de cult şi case parohiale, nu pot face obiectul retrocedării în condiţiile O.U.G. nr. 94/2000 cu modificările ulterioare, având în vedere că, potrivit art. 1 alin. 1, 2 şi 3 din acest act normativ, fac obiectul acestei O.U.G. nr. 94/2000 :
„ (1) Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, (...).
(2) Regimul juridic al imobilelor care au destinaţia de lăcaş de cult va fi reglementat prin lege specială.
(3) Sunt imobile, în sensul prezentei ordonanţe de urgenta, construcţiile existente în natura, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităţilor, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităţilor, nerestituite pana la data intrării în vigoare a prezentei legi**). Adăugirile aduse construcţiilor se preiau cu plata, numai dacă acestea nu depăşesc 50% din aria desfăşurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparaţii curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării iniţiale, îmbunătăţiri funcţionale şi altele asemenea”.
În consecinţă, cu riscul unei repetiţii, se impune a se sublinia faptul că revendicarea unei case parohiale poate fi făcută doar în condiţiile Decretului-Lege nr. 126/1990, modificat prin O.G. nr. 64/2004 şi prin Legea nr. 182/2005, iar nici într-un caz în condiţiile O.U.G. nr. 94/2000 republicată.
Fiind vorba despre o acţiune în revendicare, era absolut necesar ca reclamanta să facă dovada proprietăţii imobilului revendicat, dovadă care, în regim de carte funciară, poate fi făcută numai cu înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului revendicat.
Or, la dosarul cauzei nu a fost făcută o atare dovadă, procesul-verbal datat 28.10.1948 (f. 2 dosar fond), atestând doar faptul că s-a predat, respectiv, preluat, „averea proprietatea Parohiei Greco-Catolice din satul Buzaş”.
În consecinţă, ar fi fost absolut necesar ca prima instanţă, în temeiul rolului activ conferit de art. 129 Cod proc.civ., să pună în vedere reclamantei să facă dovada proprietăţii imobilului revendicat, prin depunerea la dosarul cauzei a unui extras de carte funciară în acest sens.
13
O altă problemă care se impunea a fi lămurită şi care a fost total neglijată de către prima instanţă, şi în consecinţă a rămas nesoluţionată, este aceea a proprietăţii terenului pe care este amplasată casa parohială în litigiu, având în vedere că în favoarea pârâtei a fost emis titlul de proprietate nr. 24406/65167/05.02.1996, pentru o suprafaţă totală de 2 ha 5000 mp, pe teritoriul satului Buzaş, comuna Rus, din care, două parcele situate în intravilanul localităţii, una de 6500 mp reprezentând grădină şi una de 1500 mp reprezentând curte, ambele cu aceleaşi vecinătăţi (f. 12 dosar fond).
Prin urmare, faţă de susţinerea pârâtei, conform căreia terenul pe care este amplasată casa parohială revendicată de reclamantă s-ar regăsi în titlul de proprietate mai sus menţionat, pârâta fiind deci proprietara terenului pe care este amplasată casa parohială, era necesar, pentru justa soluţionare a cauzei, ca instanţa de fond să dispună efectuarea unei expertize topografice de specialitate prin care să se stabilească dacă terenul pe care este amplasată casa parohială se regăseşte sau nu în titlul de proprietate mai sus menţionat, să se identifice topografic, prin raportare la hărţile cadastrale ale zonei, precum şi în regim de carte funciară terenul pe care este amplasată casa parohială în litigiu.
În sfârşit, faţă de susţinerea reclamantei, conform căreia în această casă parohială se oficiază slujbe religioase de către credincioşii greco-catolici, prima instanţă era datoare să administreze probe, testimoniale, etc., pentru a stabili cu certitudine dacă într-adevăr această casă parohială a fost transformată în locaş de cult, şi de când anume, având în vedere că imobilul în litigiu poate fi revendicat în condiţiile Decretului-lege nr. 126/1990, modificat prin O.G. nr. 64/2004 şi prin Legea nr. 182/2005, doar dacă este lăcaş de cult sau casă parohială, în timp ce, dacă este un simplu imobil ce a aparţinut cândva cultului greco-catolic, retrocedarea acestuia poate fi dispusă doar în condiţiile O.U.G. 94/200, desigur dacă reclamanta a uzat de procedura prealabilă administrativă prevăzută de acest din urmă act normativ.
Aşa fiind, constatând că prima instanţă nu a soluţionat fondul cauzei deduse judecăţii, prin nelămurirea problemelor litigioase mai sus expuse, Curtea constată că în cauză este prezent motivul de casare reglementat de art. 312 alin. 5 Cod proc.civ., motiv pentru care, se va admite recursul, se va casa în întregime sentinţa recurată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare pe fond, aceleiaşi instanţe, Tribunalul Sălaj.
Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere toate aspectele litigioase ce se impun a fi lămurite, invocate în considerentele prezentei decizii, se vor administra probele ce se impun pentru lămurirea acestor aspecte şi pentru justa soluţionare a cauzei, conform celor anterior menţionate.
Cheltuielile de judecată ocazionate părţilor vor fi avute în vedere de instanţa de rejudecare.
| ← Drept civil. Proprietatea Imobil cooperativizat. Condiţiile... | Drept civil. Proprietatea Legea nr. 10/2001. Acţiune în... → |
|---|
