Drept de autor. Fotografii. Dreptul persoanei fotografiate de a consimţi la utilizarea fotografiei

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Legea nr. 8/1996, art. 7 lit. f), art. 10, art. 12, art. 88

Pârâta a utilizat o fotografie care conţinea portretul reclamantei, fără a obţine în prealabil acordul acesteia.

Nu s-a contestat în speţă că respectiva fotografie ar fi o operă de creaţie intelectuală originală şi că, prin urmare, nu ar beneficia de protecţia dreptului de autor, caz în care nu ar fi fost incidente nici dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 8/1996.

în atare situaţie, în mod corect curtea de apel, verificând condiţia impusă de text pentru utilizarea fotografiei de către pârâtă, a constatat neîndeplinirea acesteia, respectiv lipsa consimţământului reclamantei la utilizarea fotografiei prin publicarea sa în ilustrarea unui articol.

Conform art. 88 din Legea nr. 8/1996 obligaţia de a obţine acordul persoanei a cărei imagine apare în fotografie îi incumba pârâtei, indiferent că aceasta din urmă avea calitatea de autor al fotografiei, de proprietar al acesteia sau de posesor, câtă vreme a decis să o utilizeze.

Sub acest aspect, faptul că pârâta nu are calitatea de autor al operei fotografice la care se referă art. 7 lit. f), în sensul art. 3 şi, prin urmare nu este titularul drepturilor de autor conferite de art. 10 şi 12 din lege nu are nicio relevanţă, iar decizia instanţei de apel nu poate fi considerată nelegală.

Aceasta deoarece reclamanta nu a pretins că ar avea calitatea de autor al fotografiei şi că i s-ar fi încălcat dreptul patrimonial de a decide asupra utilizării acesteia, prevăzut de art. 12 al Legii nr. 8/1996.

Reclamanta a invocat aplicabilitatea art. 88 al legii, în raport de care nu trebuie să se verifice în persoana reclamantei calitatea de autor al operei.

în ceea ce priveşte faptul că utilizarea fotografiei s-ar fi datorat unei erori cu privire la identitatea persoanei fotografiate, nici acesta nu este de natură să atragă modificarea deciziei pentru nelegalitate.

I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5850 din 5 noiembrie 2010, nepublicată

Prin cererea înregistrată la data de 24 septembrie 2008 reclamanta J.M. a chemat în judecată pe pârâta SC C.M. SRL, solicitând următoarele:

1. recunoaşterea drepturilor reclamantei de a autoriza utilizarea portretului şi constatarea încălcării acestor drepturi de către pârâtă, prin publicarea în ziarul Can Can şi pe site-ul web aflat la adresa www.can-can.ro a fotografiei care o reprezintă;

2. înlăturarea fotografiilor care conţin portretul reclamantei publicate pe site-ul aflat la adresa menţionată;

3. obligarea pârâtei la plata despăgubirilor estimate provizoriu la valoarea de 300.000 euro, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin încălcarea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe;

4. obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în valoare de 1000 RON/zi de întârziere în executarea sentinţei pronunţate;

5. publicarea sentinţei pronunţate în două ziare de largă răspândire pe cheltuiala pârâtei;

6. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 359 din 13 martie 2009 Tribunalul Bucureşti -Secţia a 111-a civilă a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă şi, totodată, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, cu privire la capătul 1 al cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că reclamanta nu are calitatea de titular al dreptului de autor sau al vreunui

drept conex, nefiind titularul dreptului patrimonial exclusiv de a autoriza utilizarea operei, aşa cum se prevede expres la art. 12 şi art. 13. De asemenea, se încearcă extrapolarea conţinutului art. 88 din Legea nr. 8/1996, invocat de reclamantă, denaturându-se sensul acestui text privind necesitatea consimţământului persoanei reprezentate în opera fotografică. Astfel, s-a interpretat greşit, în sensul existenţei în patrimoniul persoanei reprezentate în portret a unui drept de autorizare a utilizării operei, în contradicţie flagrantă cu dispoziţiile art. 13, care prevăd expres că drepturile patrimoniale de utilizare aparţin exclusiv autorului.

Cu privire la aceste susţineri, tribunalul a apreciat că dreptul de a utiliza orice operă aparţine exclusiv autorului acesteia, aşa cum afirmă pârâta, drept reglementat la art. 12, 13 şi următoarele din Legea nr. 8/1996. Acţiunea reclamantei are însă ca temei nu un drept de autor propriu-zis, născut în urma creării unei opere, sau un drept conex reglementat de aceeaşi lege, ci un drept autonom, recunoscut de legea specială menţionată persoanelor reprezentate într-un portret conţinut de o operă.

Acest drept este dreptul la imagine, aşa cum este prevăzut la art. 88 din Legea dreptului de autor nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, în redactarea introdusă prin O.G. nr. 123/2005, şi prin care se prevede că utilizarea unei opere care conţine un portret necesită consimţământul persoanei reprezentate în acel portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă sau să o utilizeze fară consimţământul persoanei reprezentate sau a succesorilor acesteia, timp de 20 de ani de la moartea sa. Din interpretarea textului legal rezultă în mod evident că titularul dreptului prevăzut este persoana reprezentată în portretul conţinut de operă, astfel că, în speţă, reclamanta justifică legitimarea procesuală activă de a formula prezenta acţiune, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor arătate, coroborat cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. tribunalul va respinge ca neîntemeiată excepţia invocată de pârâta din cauză.

Pe fondul cererii de chemare în judecată, tribunalul a reţinut că dreptul a cărui încălcare se invocă de către reclamanta din cauză este dreptul recunoscut de legea română la propria imagine a oricărei persoane, care este îndreptăţită să autorizeze folosirea imaginii sale, a portretului său, în situaţia în care acesta este conţinut într-o operă, de regulă o operă fotografică, cu privire la utilizarea operei respective, dreptul fiind recunoscut pentru o perioadă de 20 de ani, aşa cum s-a arătat mai

înainte, potrivit dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 8/1996, modificată. In acelaşi articol se reglementează [alin. (2) şi (3)] şi cazurile în care nu este necesar consimţământul persoanei reprezentate în portret, în lipsa unei clauze contrare, respectiv situaţia persoanei care este de profesie model sau a primit o remuneraţie pentru a poza sau situaţia în care opera

conţine portretul unei persoane general cunoscute, dacă portretul a fost realizat cu ocazia activităţilor sale publice sau portretul persoanei constituie un detaliu al unei opere ce reprezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică.

Tribunalul a constatat că dispoziţiile menţionate în precedent nu sunt incidente în cauză, reclamanta nefiind în niciuna dintre aceste situaţii, dar, pe de altă parte, nu sunt întrunite nici condiţiile pentru aplicarea dispoziţiilor de la alin. (1).

Tribunalul a reţinut că la 28 iulie 2008 şi la 5 august 2008 au apărut în cotidianul CANCAN şi pe site-ul ziarului menţionat două articole referitoare la E.M., mama vitregă a vedetei de televiziune A.M., acestea fiind însoţite de o poză care conţinea imaginea reclamantei din cauză, poză despre care redacţia ziarului credea că aparţine E.M.

Reclamanta nu a solicitat redacţiei ziarului rectificarea erorii după apariţia fotografiei sale în ziar şi pe site, formulând în schimb la data de 24 septembrie 2008 prezenta acţiune, prin care solicită să se constate încălcarea dreptului prevăzut la art. 88 citat, înlăturarea fotografiilor care conţin portretul său şi obligarea pârâtei la 300 000 euro despăgubiri, arătând că există fapta ilicită a pârâtei care a utilizat portretul său fară a avea autorizare, iar reclamantei i-a fost cauzat un prejudiciu prin aceea că s-a adus atingere demnităţii, onoarei şi reputaţiei acesteia precum şi dreptului la viaţa privată.

Cu privire la prejudiciu, tribunalul constată că acesta nu este dovedit în cauză, nefiind probat conţinutul acestuia (atingerea adusă onoarei, demnităţii sau vieţii private a reclamantei), întrucât reclamanta a recunoscut prin răspunsurile la interogatoriu, la întrebarea dacă publicarea imaginii sale este de natură să aducă atingere demnităţii şi reputaţiei sale, că nu este vorba de imaginea şi reputaţia sa, iar faptul publicării nu este de natură a aduce atingere. Reclamanta a mai arătat că prejudiciul constă în aceea că fotografia sa era însoţită de un titlu care se referea la altă persoană, respectiv mama vitregă a A.M., dar nu a considerat necesar niciun moment să se adreseze redacţiei pentru rectificarea erorii.

Tribunalul a mai constatat că nu se probează nici celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, întrucât nu se poate reţine fapta ilicită a pârâtei, având în vedere că aceasta a publicat din eroare fotografia reclamantei din cauză, intenţia sa fiind aceea de a publica fotografia mamei vitrege a A.M., şi nu a reclamantei J.M., astfel că nu există nici vinovăţia pârâtei şi nici legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta ilicită.

In consecinţă, tribunalul a reţinut că nu au fost încălcate dispoziţiile de la art. 88 din Legea nr. 8/1996 modificată.

Prin decizia nr. 223A din 15 decembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi de proprietate intelectuală a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentinţa, a admis în parte

acţiunea, a constatat că reclamanta este titulara dreptului de a autoriza utilizarea portretului său, a constatat că pârâta a încălcat dreptul reclamantei la autorizarea utilizării portretului prin publicarea fotografiei reclamantei în ziarul CANCAN şi pe site-ul wvvvv.cancan.ro, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Curtea, constituită în complet de divergenţă, în majoritate, prin încheierea de la data de 15 decembrie 2009, a respins, ca inadmisibilă, reiterarea în faza apelului a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut următoarele:

Considerentele sentinţei tribunalului sunt în sensul că nu ar fi îndeplinite condiţiile art. 998, 999 C. civ., pentru intervenirea răspunderii civile delictuale, iar nu ale art. 88 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, în sensul că reclamanta nu ar avea dreptul la protejarea portretului său şi că pârâta nu i-ar fi încălcat acest drept.

Or, cererea formulată conţinea şi alte capete de cerere decât cel privind obligarea pârâtei la plata unei sume de bani pentru repararea prejudiciului, şi anume recunoaşterea drepturilor reclamantei de a autoriza utilizarea portretului şi constatarea încălcării acestor drepturi de către pârâtă, prin publicarea în ziarul CANCAN şi pe site-ul web aflat la adresa www.cancan.ro a fotografiei care o reprezintă, pe care instanţa de apel le consideră întemeiate.

Astfel, potrivit art. 88 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, utilizarea unei opere care conţine un portret necesită consimţământul persoanei reprezentate în acest portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă sau să o utilizeze fară consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani după moartea persoanei reprezentate.

In lipsa unei clauze contrare, consimţământul nu este necesar dacă persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o remuneraţie pentru a poza.

Consimţământul prevăzut la alin. (1) nu este necesar pentru utilizarea unei opere care conţine portretul: unei persoane general cunoscute, dacă portretul a fost executat cu ocazia activităţilor sale publice; unei persoane a cărei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică.

In speţă, este de necontestat că a fost publicat portretul reclamantei în revista pârâtei, fară ca reclamantei să i se fi cerut acordul, astfel că se verifică ipoteza prevăzută de art. 88 alin. (1) Legea nr. 8/1996.

Nu sunt îndeplinite situaţiile de excepţie când nu este necesar consimţământul, prevăzute la alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol, având în vedere că nu s-a susţinut că persoana reprezentată ar fi de profesie

model sau a primit o remuneraţie pentru a poza, nici persoană general cunoscută, pentru a se cerceta dacă portretul a fost executat cu ocazia activităţilor sale publice.

De asemenea, nu sunt îndeplinite nici condiţiile lit. b) a alin. (3), întrucât portretul reclamantei nu a fost prezentat într-o poză de grup, pentru a fi considcrat un detaliu al unei opere ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică, ci singular.

In ceea ce priveşte condiţiile răspunderii civile delictuale, Curtea a considerat că săvârşirea unei fapte ilicite a fost dovedită, aceasta constând tocmai în utilizarea portretului fără consimţământul persoanei reprezentate, fiind evidentă şi culpa, atât timp cât avea această obligaţie

pe care şi-a încălcat-o. In cazul răspunderii civile delictuale nu este necesară existenţa vinovăţiei sub forma intenţiei, fiind suficientă săvârşirea faptei din neglijenţă. Or, chiar prima instanţă reţine că pârâta a publicat din eroare fotografia.

Ceea ce nu s-a dovedit în speţă, situaţie reţinută corect de către prima instanţă, a fost existenţa prejudiciului şi în ce constă acesta.

Chiar reclamanta în răspunsul la interogatoriu a recunoscut la întrebarea dacă publicarea imaginii sale este de natură să aducă atingere demnităţii şi reputaţiei sale, că nu este vorba de demnitatea, ci de imaginea şi reputaţia sa, că ipostaza în care a fost surprinsă în fotografie nu îi prejudiciază imaginea. Reclamanta a mai arătat că prejudiciul constă în aceea că fotografia sa era însoţită de un titlu care se referea la altă persoană, respectiv mama vitregă a A.M., dar nu a arătat concret ce prejudiciu i-a provocat o asemenea asociere.

In aceste condiţii curtea de apel a considerat că simpla recunoaştere a drepturilor reclamantei reprezintă o reparaţie corespunzătoare a încălcării drepturilor menţionate anterior, ţinând cont şi de faptul că pârâta a îndepărtat poza care se afla pe site-ul revistei şi a publicat şi o erată în ziar, cerând şi scuze pentru eroarea produsă.

împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.

1. In dezvoltarea primului motiv de recurs invocat, recurenta susţine că decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa de apel limitându-se să considere că săvârşirea faptei ilicite a fost dovedită.

S-a reţinut că atitudinea pârâtei a avut caracter ilicit, deşi din toate probele administrate reiese că poza reclamantei a fost publicată din cauza erorii în care s-a aflat pârâta cu privire la identitatea persoanei în cauză.

Or, caracterul ilicit al faptei este înlăturat, printre altele de exercitarea unui drept subiectiv, cu condiţia ca acesta să nu fie exercitat abuziv.

Publicarea articolului incriminat a fost făcută în virtutea dreptului la liberă exprimare, fiind relatată o situaţie reală, cu menţionarea punctelor

de vedere ale persoanelor implicate, iar din imaginea publicată reiese că ipostaza în care a fost surprinsă reclamanta nu este de natură a-i aduce vreo atingere vieţii private, demnităţii, onoarei sau reputaţiei acesteia, ceea ce înseamnă că nu a avut loc o exercitare abuzivă a dreptului la exprimare.

De asemenea, în măsura în care s-a reţinut că reclamantei nu i s-a produs nici un prejudiciu, instanţa de apel nu avea nici un temei pentru a recunoaşte reclamantei o reparaţie a încălcării pretinsului său drept.

2. In dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţine că art. 88 din Legea nr. 8/1996, pe care şi-a întemeiat reclamanta acţiunea, este foarte clar, în sensul că legiuitorul pune în sarcina autorului, proprietarului sau posesorului unei opere, ca o condiţie pentru utilizarea operei, necesitatea obţinerii consimţământului persoanei reprezentate în portret; reclamanta interpretează această reglementare ca pe o recunoaştere în patrimoniul său a unui drept de utilizare a operei.

Or, legea nu numai că nu recunoaşte persoanei reprezentate în portret un atare drept, dar menţionează expres în art. 12 că dreptul de utilizare a operei aparţine exclusiv autorului acesteia.

Persoanei reprezentate în portret îi este recunoscut doar dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări. Faptul că dispoziţiile art. 88 alin. (1) prevăd pentru utilizarea operei necesitatea existenţei consimţământului persoanei din portret este expresia protecţiei legale a dreptului la propria imagine, consfinţit şi garantat de Constituţie.

O altă interpretare vine în contradicţie cu art. 90 coroborat cu art. 10 şi 12 din Legea nr. 8/1996.

In sensul celor susţinute, invocă şi sentinţa civilă nr. 1912 din 22 decembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 31729/3/2008.

Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei şi respingerea în întregime a acţiunii reclamantei.

Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.

Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:

1. Contrar susţinerilor recurentei, decizia atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, iar aceste motive nu sunt nici contradictorii şi nici străine de natura pricinii, astfel încât să atragă incidenţa art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

De fapt, criticile pe care se întemeiază acest motiv sunt critici de nelegalitate, care se vor analiza în cadrul motivului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pe de altă parte, deşi parte din critici au fost valorificate de pârâtă şi în susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei -

excepţie respinsă de tribunal şi pe care curtea de apel a decis să nu o

examineze - ele vor fi examinate de înalta Curte.

Excepţia lipsei calităţii procesuale active putea fi reiterată de pârâtă în apelul reclamantei, în condiţiile art. 136 şi 292 C. proc. civ., fară a fi obligată ea însăşi să declare apel, din moment ce câştigase în faţa primei instanţe.

2. In legătură cu criticile de nelegalitate formulate de recurentă,

înalta Curte constată următoarele:

Acţiunea reclamantei s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 88 al Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.

Acest act normativ reglementează nu doar drepturile autorilor de opere şi pe cele ale artiştilor interpreţi sau executanţi, ci şi drepturi aparţinând altor persoane, care intră în raporturi juridice cu aceştia.

Este de necontestat că art. 10 prevede drepturile morale care aparţin autorului operei, iar art. 12 reglementează cu valoare de principiu dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a utiliza opera.

Numai că, în cazul operei care conţine un portret, dreptul autorului însuşi cunoaşte o limitare impusă de lege şi constă în aceea că utilizarea unei astfel de opere este condiţionată de consimţământul persoanei reprezentate în respectiva operă sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani după moartea persoanei reprezentate, aşa cum se prevede în art. 88 alin. (1), cu excepţia situaţiilor prevăzute expres în alin. (2) şi (3) al aceluiaşi articol.

Aceeaşi limitare este impusă proprietarului sau posesorului operei respective.

In speţă, s-a susţinut - şi s-a reţinut ca fiind dovedit - faptul că pârâta a utilizat o fotografie, care conţinea portretul reclamantei, fară a obţine în prealabil acordul acesteia. Nu s-a contestat în speţă că respectiva fotografie ar fi o operă de creaţie intelectuală originală şi că, prin urmare, nu ar beneficia de protecţia dreptului de autor, caz în care nu ar fi fost incidente nici dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 8/1996.

In atare situaţie, în mod corect curtea de apel, verificând condiţia impusă de text pentru utilizarea fotografiei de către pârâtă, a constatat neîndeplinirea acesteia, respectiv lipsa consimţământului reclamantei la utilizarea fotografiei prin publicarea sa în ilustrarea unui articol.

Sub acest aspect, faptul că pârâta nu are calitatea de autor al operei fotografice la care se referă art. 7 lit. f), în sensul art. 3 şi, prin urmare, nu este titularul drepturilor de autor conferite de art. 10 şi 12 din lege nu

are nicio relevanţă, iar decizia instanţei de apel nu poate fi considerată nelegală, aşa cum susţine recurenta.

Reclamanta a invocat aplicabilitatea art. 88 al legii, în raport de care nu trebuie să se verifice în persoana reclamantei calitatca de autor al operei.

In ceea ce priveşte faptul că utilizarea fotografiei s-ar fi datorat unei erori cu privire la identitatea persoanei fotografiate, nici acesta nu este de natură să atragă modificarea deciziei pentru nelegalitate.

Indiferent de scopul în care a acţionat pârâta - care susţine că nu a făcut decât să-şi exercite dreptul la liberă exprimare - aceasta avea obligaţia, impusă de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, să obţină acordul persoanei care apărea în fotografie, indiferent cine ar fi crezut pârâta că este aceasta.

De asemenea, împrejurarea că instanţa de apel nu a considerat că s-a produs reclamantei şi un prejudiciu evaluabil pecuniar şi că recunoaşterea încălcării dreptului reclamantei printr-o hotărâre judecătorească îi este suficientă acesteia nu poate conduce Ia concluzia că utilizarea fotografiei s-a făcut cu respectarea legii.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., înalta Curte va menţine decizia şi va respinge recursul ca nefondat.

← Drept de autor. Planuri topografice. Prezumţia calităţii de autor		Drept de autor. Opere muzicale. Remuneraţie datorată pentru... →

Drept de autor. Fotografii. Dreptul persoanei fotografiate de a consimţi la utilizarea fotografiei

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drept de autor. Fotografii. Dreptul persoanei fotografiate de a consimţi la utilizarea fotografiei