Model industrial. Acţiune în anularea certificatului de protecţie. Persoană interesată
| Comentarii |
|
Legea nr. 129/1992, art. 37m C. civ., art. 1200 alin. (4), art. 1201
Potrivit art. 37 din Legea nr. 129/1992, certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial poate fi anulat, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, în cazul în care se constată că la data înregistrării cererii nu erau îndeplinite condiţiile pentru acordarea protecţiei.
Legea nu defineşte ce se înţelege prin „persoană interesată”, ceea ce înseamnă că urmează ca instanta să stabilească, în funcţie
9 7 9
de circumstanţele particulare ale fiecărui caz, dacă persoana care formulează o acţiune în anularea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial are sau nu interes în promovarea acţiunii şi, implicit, calitatea procesuală activă.
în acelaşi timp, legea nu prevede şi nu impune nicio condiţie în sensul ca interesul într-un asemenea demers judiciar să fie condiţionat de existenţa în patrimoniul solicitantului a unui drept exclusiv asupra respectivului desen sau model industrial. Chiar şi în lipsa unei protecţii a titularului acţiunii asupra desenului sau modelului industrial în discuţie, cererea de anulare a certificatului de înre-
9 7
gistrare poate fi justificată de intenţia acestuia de a utiliza nestânjenit modelul sau desenul industrial, prin lipsirea de protecţie a celui care se consideră titular.
Cum, în mod evident, dreptul de a folosi modelele în cauză a dat naştere unui conflict între părţi, justificat pe existenţa în patrimoniul pârâtei a certificatelor de înregistrare a modelelor industriale a căror anulare se cere, este dreptul reclamanţilor să încerce să demonstreze că respectivele certificate au fost obţinute de către pârâtă fără a fi îndeplinite condiţiile de registrabilitate prevăzute de Legea nr. 129/1992.
în acest context, contestarea unui certificat de protecţie, fără ca titularul acţiunii să beneficieze de o protecţie anterioară nu face ca interesul acestuia să fie, prin el însuşi, unul nelegitim, atât timp cât este pus la dispoziţie chiar prin lege.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2155 din 26 martie 2010, nepublicată
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală prin decizia nr. 277A/16 decembrie 2008 a respins apelul formulat de către apelanţii pârâţi SC S. SA şi A.A. împotriva sentinţei civile nr. 557/18.03.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă în dosarul nr. 13314/3/2005, în contradictoriu cu intimatele - reclamante SC M.D. SRL şi SC E.D. SA şi intimatul - pârât Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, pentru următoarele considerentele:
- Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă la data de 19.05.2005, sub nr. 13314/312005 (nr. în format vechi 2022/2005), reclamanta SC M.D. SRL România a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii SC S. SA Botoşani şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, pronunţarea unei hotărâri prin care să fie anulate în tot certificatele de înregistrare reînnoite ale modelului industrial cu numerele 86 şi 87, publicate în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială -Secţiunea Desene şi modele Industriale nr. 3/1993, pentru modelul „Umbrele”; să se constate inexistenţa dreptului de exploatare exclusivă, precum şi a oricăror alte drepturi conferite de respectivele certificate de înregistrare asupra produsului „Umbrele”; repunerea părţilor litigante în situaţia anterioară emiterii respectivelor certificate de înregistrare.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că: SC S. SA Botoşani a dobândit calitatea de titular al certificatelor de înregistrare reînnoite a modelului industrial cu numerele 86 şi 87, publicate în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială - secţiunea Desene şi Modele Industriale nr. 3/1993, pentru modelul „Umbrele” (Umbrele de terasă); O.S.I.M. a eliberat respectivele certificate de înregistrare reînnoite prin neres-pectarea flagrantă a dispoziţiilor art. 2, art. 9, art. 10, 11 din Legea nr. 129/29.12.1992, republicată în M. Of. partea I, nr. 193/26.03.2003; produsul „Umbrelă”, umbrele de terasă, nu îndeplineşte condiţia noutăţi i-anterior depunerii cererii de înregistrare de către SC S. SA, produsul
menţionat a fost făcut public, în consecinţă era cunoscut de către toţi cetăţenii României, respectiv de întregul mapamond, astfel încât nu putea fi înregistrat ca desen sau model industrial; produsul menţionat nu îndeplineşte condiţia de a avea un caracter individual, impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat nefiind diferită de impresia produsă asupra aceluiaşi utilizator de orice umbrelă cunoscută publicului larg din România anterior depunerii cererii de înregistrare de către SC S. SA; aceste condiţii ale noutăţii şi individualităţii instituite de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 trebuie întrunite cumulativ în scopul înregistrării ca desen sau model industrial a respectivului produs, iar
O.S.I.M., în situaţia în care una dintre condiţii nu este îndeplinită, nu poate elibera certificat de înregistrare, că produsul umbrelă este determinat exclusiv de funcţia sa tehnică.
In motivarea întâmpinării formulate în cauză, pârâta a învederat că acele certificate menţionate de reclamantă, respectiv certificatele de înregistrare ale modelului industrial „Umbrele” cu numerele 000086 şi 000087, al căror titular este SC S. SA, au fost eliberate de O.S.I.M. cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale, fiind îndeplinită atât condiţia noutăţii, cât şi cea a caracterului individual, iar din documentele ataşate de reclamantă la acţiune nu rezultă în niciun fel că vreun model identic ar fi fost publicat înainte de depunerea cererilor de înregistrare la
O.S.I.M., iar dispoziţiile legale prevăzute de Regula 26G din H.G. nr. 1171/2003 nu au fost luate în seamă de societatea reclamantă.
In motivarea cererii completatoare, cu privire la legea aplicabilă sub imperiul căreia au fost eliberate certificatele de înregistrare cu numerele 000086 şi 000087, reclamanta a precizat că acestea au fost eliberate în anul 1993, potrivit cerinţelor instituite de Legea nr. 129/29.12.1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, forma iniţială; Legea nr. 585/2002 a modificat şi completat Legea nr. 129/1992, acest din urmă act normativ fiind republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 193/26.03.2003 şi că, prin raportare la principiile instituite de art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 1 C. civ., analiza condiţiilor de eliberare a certificatelor de înregistrare cu numerele 000086 şi 000087 trebuie să se efectueze exclusiv din perspectiva Legii nr. 129/1992, forma iniţială.
Cu privire la pretinsele creaţii pentru care s-a acordat protecţia prin certificatele a căror anulare o solicită, reclamanta a specificat că acele certificate de înregistrare anterior menţionate protejează „Umbrele”, iar, cum protecţia prin cele două certificate s-a acordat pentru produse, iar nu pentru aspectul exterior nou al acestora, urmează a se constata că nu este întâlnită situaţia prezenţei unui desen sau model industrial şi că, în consecinţă, nu se puteau elibera titlurile de protecţie pentru acestea.
Totodată, a specificat reclamanta, produsele, în măsura în care îndeplinesc, alături de condiţia noutăţii şi pe cea a activităţii inventive şi cea a aplicabilităţii industriale, pot fi protejate exclusiv prin brevet de invenţie, iar nu prin certificat de înregistrare ca desen sau model industrial.
Cu privire la neîndeplinirea condiţiei noutăţii, reclamanta a arătat că, potrivit art. 9 din Legea nr. 129/1992, obiectul unei cereri poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model industrial, iar acesta este „considerat nou dacă nici un desen sau model industrial identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare”. Reclamanta a specificat că umbrela este o creaţie a unor cetăţeni chinezi, având o vechime de peste 1600 ani, aspectul exterior al acesteia rămânând practic neschimbat.
Pârâtul O.S.I.M., a depus o prezentare în rezumat a procedurile desfăşurate în cadrul O.S.I.M. cu privire la modele industriale nr. 86 şi 87 ce fac obiectul cauzei şi a înaintat, în temeiul art. 55 din Legea nr. 129/1992,
o copie a dosarului modelului industrial 000086 (depozit naţional 0299/24.03.1993 - „Umbrelă cu schelet de lemn”) şi o copie a dosarului modelului industrial 000087 (depozit naţional 0300/24.03.1993 - „Umbrelă cu schelet de lemn şi supapă”).
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă la data de 30.09.2005, sub nr. 4788/2005 (nr. unic 32692/3/ 2005), reclamanta SC E.D. SA, în contradictoriu cu pârâţii SC S. SA Botoşani, A.A. şi O.S.I.M., a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să fie anulate în tot certificatele de înregistrare reînnoite a modelului industrial cu nr. 86 şi 87 publicate în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială - Secţiunea Desene şi Modele Industriale nr. 3/1993, pentru modelul „Umbrele”; să se constate că, dată fiind înregistrarea acestor modele ca urmare a nerespectării normelor legale - în principal datorită comportamentului ilicit al pârâtului de rang II, pârâţii de rang I şi II nu sunt şi nu au fost îndreptăţiţi să beneficieze de drepturile conferite de lege pentru desene şi modele industriale, cu specială referire la dreptul de exploatare exclusivă, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din data de 14.11.2006, tribunalul a dispus conexarea dosarului nr. 4788/2005 (nr. unic 32692/3/2005) la dosarul de faţă, respectiv dosarul nr. 2022/2005 (număr unic 13314/3/2005).
Pârâtul O.S.I.M. a depus la dosar, în copii conforme cu originalul, un
certificat de grefă eliberat de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală cu referire la dosarul nr. 10020/3/ 2005, precum şi decizia civilă nr. 44/A/20.02.2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, din care rezultă că s-a dispus irevocabil anularea certificatelor de înregistrare reînnoite a desenelor şi modele industriale nr. 000086/22.03.1993 şi nr. 000087/24.03.1993.
Prin sentinţa civilă nr. 557 din 18.03.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a fost respinsă excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată invocată de pârâţi, ca nefondată, a fost respinsă excepţia lipsei de interes invocată de pârâţi, ca neîntemeiată; constatând incidenţa art. 1200 alin. (4) C. civ., a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC M.D.S.R.L România şi cererea conexă privind pe reclamanta SC E.D. SA, ca fiind rămase fară obiect şi a fost obligată pârâta SC S. SA Botoşani să plătească reclamantei SC M.D. SRL România suma de 1195 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
In motivarea sentinţei s-a reţinut că în raport de noua împrejurare survenită în timpul procesului constând în soluţia irevocabilă a anulării celor două certificate pronunţată prin decizia civilă nr. 8485/19.12.2007, dată în dosarul nr. 10020/3/2005 de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în cauză a intervenit chestiunea prejudicială a puterii de lucru judecat, în prezenta cauză nemai-putându-se pronunţa o soluţie având aceeaşi finalitate.
Cu privire la excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată invocată de pârâţi, s-a reţinut că aceasta este neîntemeiată, întrucât cererea întruneşte condiţiile prevăzute sub pedeapsa nulităţii de art. 112 C. proc. civ.
Tribunalul a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâţi, cu motivarea că până la data pronunţării irevocabile a hotărârii menţionate, acţiunile conexate în cauza de faţă au avut interes legitim şi actual.
Constatând incidente dispoziţiile art. 1200 alin. (4) C. civ., tribunalul a respins atât acţiunea principală cât şi cererea conexă, ambele fiind rămase fară obiect.
In temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., a fost obligată pârâta SC S. SA Botoşani să plătească reclamantei SC M.D. SRL România suma de 1195 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
împotriva sentinţei menţionate anterior au declarat apel pârâţii SC S. SA Botoşani şi A.A.
In motivarea apelului s-a arătat că în mod nelegal şi netemeinic instanţa de fond a respins ca neîntemeiată excepţia nulităţii cererilor de chemare în judecată a reclamantelor întemeiată pe art. 133 art. 136, art. 137 C. proc. civ., atât timp cât cererile de chemare în judecată formulate de către reclamante nu arată în cuprinsul lor pentru care dintre cele 5 desene modele industriale protejate prin certificatul nr. 000086 şi pentru care dintre cele 2 desene sau modele industriale protejate prin certificatul nr. 000087 se cere anularea şi în raport de care desene/modele industriale identice publicate anterior cererii lor de înregistrare, astfel încât cererile de chemare în judecată sunt nule pentru lipsa obiectului lor.
Apelanţii au mai arătat că în mod nelegal şi netemeinic instanţa de fond a respins excepţia lipsei de interes a reclamantelor ca nefondată, întrucât interesul este un element component al acţiunii civile exercitat de către pretinsul titular al unui drept subiectiv civil sau interes legitim şi care, în calitate de reclamant, pretinde încălcarea acestora şi solicită apărarea lor pe cale judecătorească; interesul, ca element component al acţiunii civile, ca şi dreptul subiectiv civil trebuie să existe şi să fie legitim, în timp ce atât SC M.D. SRL România, cât şi SC E.D. SA, nu justifică în cauză niciun interes legitim sau drept subiectiv, aceştia încălcând dreptul lor de proprietate industrială protejat prin certificatele de înregistrare nr. 000086 şi 000087, în sensul că au produs, importat, expus spre vânzare şi au comercializat umbrele identice cu cele ale lor fară a avea acordul lor prin cesiune de licenţă, aceste încălcări constituind chiar infracţiune potrivit art. 42 din Legii nr. 129/1992.
In aceste condiţii, au notificat cele două reclamante să înceteze aceste ilegalităţi şi, observând că activitatea ilicită nu a încetat, au formulat plângeri penale împotriva celor două societăţi solicitând şi daune civile; astfel, societatea apelantă, împreună cu autorul desenelor modelelor industriale protejate, nu au făcut altceva decât să îşi apere potrivit legii dreptul de proprietate industrială, apărată şi garantată de art. 44 din Constituţia României; în loc să înceteze activitatea ilicită sau să încheie contracte de licenţă cu ei, cele două reclamante au pornit acţiuni în justiţie pentru „anularea” celor două certificate considerând că ar fi fost obţinute ilegal, iar o asemenea situaţie de fapt nu constituie un „interes legitim” al reclamantelor care să le dea dreptul la acţiunea în anulare.
Chiar legiuitorul a prevăzut în art. 37 din Legea nr. 129/1992 faptul că dreptul la acţiunea în anulare îl au numai persoanele interesate. Din această prevedere legală rezultă fără echivoc faptul că persoana interesată nu poate fi decât o persoană care are un interes legitim, în sensul că invocă vreun drept de autor sau titular al vreunui desen sau model industrial ori alt interes legitim.
Apelanţii au mai arătat că pentru motivele expuse anterior reclamantele nu justifică nici calitate procesuală activă, în mod nelegal şi netemeinic instanţa de judecată nepronunţându-se cu privire la această excepţie.
In continuare, apelanţii au arătat că în mod nelegal instanţa de judecată a considerat faptul că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1200 alin. (4) C. civ. respectiv prezumţia legală „puterea ce legea acordă autorităţii lucrului judecat” şi a respins acţiunea reclamantelor ca rămasă fară obiect, deşi instanţa cu prioritate trebuia să admită, în ordinea tăriei juridice, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei de interes sau excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantelor
sau, în subsidiar, să respingă acţiunea ca neîntemeiată, întrucât certificatele de înregistrare nr. 000086 şi 000087 îndeplineau condiţia noutăţii şi caractcrul individual la data obţinerii lor respectiv 24.03.1993.
Cu privire la excepţia puterii lucrului judecat apelanţii au solicitat respingerea acestei excepţii întrucât potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cererc în judecată are acclaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi făcută de ele şi contra lor în aceeaşi calitate; obiectul prezentei cauzei este anularea certificatelor de înregistrare a desenelor/modelelor industriale nr. 000086/1993 şi nr. 000087/1993 având ca reclamante pe SC M.D. SRL România şi SC E.D. SA, şi pârâţi pe SC S. SA, A.A. şi O.S.I.M.; obiectul sentinţei civile nr. 136/30.01.2006 a TMB Secţia a V-a civilă, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 8485/19.12.2007 pronunţată de I.C.C.J. - Secţia civilă a fost anularea certificatelor de desene/modele industriale nr. 000086/1993 şi nr. 000087/1993 având ca reclamantă SC B.U. România SA, SC I. România SA, SC U.R.B. SRL şi pârâte pe SC S. SA şi O.S.I.M.; cele două cauze civile au acelaşi obiect, dar părţi diferite, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile existenţei puterii lucrului judecat (autorităţii de lucru judecat) astfel încât instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1200 alin. (4) C. civ.
In finalul motivelor de apel s-a arătat că în mod nelegal şi netemeinic au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în condiţiile în care a fost respinsă acţiunea ca rămasă fară obiect şi în care nu au nicio culpă în proces.
Intimata SC M.D.SRL România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului şi obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel şi apărările intimaţilor, Curtea a constatat nefondat apelul pentru considerentele expuse mai jos.
In ceea ce priveşte motivele de apel referitoare la excepţiile lipsei de interes şi a calităţii procesuale active, Curtea le-a constatat nefondate, având în vedere că dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 129/1992 (fost art. 45, în prezent art. 42) conferă legitimare procesuală activă, în a cere anularea certificatelor de înregistrare a modelelor, oricărei persoane ce are interes să se constate că titlul de protecţie ce i se opune a fost eliberat de către O.S.I.M. în condiţii de nelegalitate.
Or, reclamantele au un astfel de interes, atât timp cât au folosit obiectele ce au făcut obiectul titlului de protecţie (umbrele de terase), fapt ce a atras din partea apelantelor notificări, acţiuni în justiţie şi plângeri penale formulate împotriva lor, reclamantele susţinând tocmai că acest titlu a fost emis cu nerespectarea dispoziţiilor legale şi că apelanţilor pârâţi nu li s-ar cuveni un astfel de drept exclusiv.
Nu poate fi reţinută interpretarea apelantelor în sensul că din acest text de lege s-ar dcduce că persoana interesată nu poate fi decât o persoană care invocă vreun drept de autor sau că este titular al vreunui desen sau model industrial, atât timp cât legiuitorul nu a menţionat expres că pot cere anularea certificatelor de înregistrare numai cei care pot pretinde că au un drept anterior, ci toţi cei care pretind un interes legitim.
Interesul este reprezentat de folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcarea acţiunea, fiind legitim dacă este în legătură cu dreptul subiectiv civil afirmat sau cu situaţia juridică legală pentru a cărei realizare calea justiţiei este obligatorie.
Sunt nefondate şi motivele de apel referitoare la soluţionarea excepţiei nulităţii cererii pentru lipsa obiectului, având în vedere că din cuprinsul cererilor introductive rezultă că reclamantele au cerut anularea în tot a celor două certificate de înregistrare, pentru modelul „Umbrele”, să se constate inexistenţa dreptului de exploatare exclusivă, precum şi a oricăror alte drepturi conferite de respectivele certificate de înregistrare asupra produsului „Umbrele”, precum şi repunerea părţilor litigante în situaţia anterioară emiterii respectivelor certificate de înregistrare.
De asemenea, în motivarea cererii s-a arătat că acest model nu îndeplineşte condiţia noutăţii, anterior depunerii cererii de înregistrare de către SC S. SA, produsul anterior menţionat fiind făcut public, în consecinţă era cunoscut de către toţi cetăţenii României, respectiv de întregul mapamond, că produsul menţionat nu îndeplineşte condiţia de a avea un caracter individual, impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat nefiind diferită de impresia produsă asupra aceluiaşi utilizator de orice umbrelă cunoscută publicului larg din România anterior depunerii cererii de înregistrare de către SC S. SA şi că aceste condiţii ale noutăţii şi individualităţii instituite de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 trebuie întrunite cumulativ în scopul înregistrării ca desen sau model industrial a respectivului produs.
Curtea a constatat nefondate şi motivele de apel referitoare la soluţionarea excepţiei puterii lucrului judecat, prin care se susţine că nu ar exista identitate de părţi între cererea ce face obiectul acestui litigiu şi cea care a format obiectul decizia civilă nr. 8485/19.12.2007 pronunţată de I.C.C.J. - Secţia civilă, nefiind astfel îndeplinite condiţiile art. 1201 C. civ., având în vedere că prima instanţă nu a judecat cererea în temeiul excepţiei puterii lucrului judecat, ci în temeiul efectului substanţial al actului jurisdicţional, al opozabilităţii efectului substanţial, raportat la specificul obiectului litigiului, anularea unui titlu de protecţie a creaţiilor noi (certificat de înregistrare a modelului industrial) - materie în care opozabilitatea faţă de terţi este stabilită chiar de lege, prin publicarea în
B.O.P.I. a hotărârilor de anulare, care este operaţia de aducere la cunoş
tinţă publică a anulării titlurilor eliberate de către O.S.I.M. Cum dreptul exclusiv devine opozabil terţilor prin publicarea titlului de protecţie, conform principiului simetriei actelor şi anularea titlului şi respectiv pierderea dreptului exclusiv devine public prin acelaşi procedeu al publicării în B.O.P.I.
Mai mult, în speţă, se opune puterea lucrului judecat, ca efect substanţial al hotărârii judecătoreşti părţii care a pierdut procesul şi care este parte în ambele litigii având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, constând în anularea unor certificate de înregistrare a modelului industrial, pentru nerespectarea art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992.
Având în vedere că aceste certificate de înregistrare a modelelor industriale au fost deja anulate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă adusă la cunoştinţa publică, în mod legal şi temeinic prima instanţă a constatat că prezentele cereri nu mai au obiect.
Ţinând cont că acţiunile au fost respinse în temeiul unei excepţii, în mod evident instanţa nu mai avea motiv să analizeze fondul litigiului.
Motivele de apel prin care se susţine că în mod nelegal şi netemeinic apelanţii pârâţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în condiţiile în care a fost respinsă acţiunea ca rămasă fară obiect şi în care nu au nicio culpă în proces, Curtea le-a constatat nefondate, având în vedere că obligarea la plata cheltuielilor de judecată este consecinţa conduitei culpabile a părţii care a provocat litigiul, iar, în speţă, partea care a provocat litigiul este apelanta pârâtă SC S. SA, care a pus-o pe reclamanta SC M.D. SRL România în situaţia de a acţiona în justiţie spre a se apăra în contra unor acţiuni şi plângeri penale în care erau invocate titlurile de protecţie a căror anulare au cerut-o şi care s-au dovedit a fi eliberate în condiţii de nelegalitate; anularea produce efecte şi pentru trecut, începând cu data de la care s-a recunoscut în favoarea pârâţilor protecţia. Mai mult, hotărârea irevocabilă de anulare a titlurilor de protecţie a fost pronunţată în cursul procesului de faţă, iar nu anterior introducerii acţiunii.
împotriva deciziei de apel au formulat cerere de recurs pârâţii SC S. SA şi A.A., criticând-o pentru următoarele motive - redate în încadrarea făcută de părţi:
1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii - art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
l.a. - este greşită motivarea instanţei de respingere a cererii de amânare, în sensul că cererea nu este temeinic motivată în condiţiile art. 156 C. proc. civ., că declaraţia de apel a fost depusă la data de 29.08.2008 iar procedura de citare a fost îndeplinită la 3.10.2008, având astfel timp suficient pentru pregătirea apărării.
l.b. - întâmpinarea formulată de SC M.D. SRL nu le-a fost comunicată şi le-a fost încălcat astfel dreptul la apărare.
l.c. - este străină de natura pricinii şi justificarea respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, întrucât acestea sunt socictăţi care au contrafăcut desenele/modele industriale, prin importul şi vânzarea unor modele identiec, încălcându-se astfel drepturile de proprietate cxclusivă ce le sunt conferite de certificatele de desen/modele industriale şi dispoziţiile Legii nr. 129/1992.
1 .d. - este străină de natura pricinii motivarea pentru care s-a respins excepţia lipsei interesului intimatelor în acţiunea în anulare.
întrucât SC S. SA este titulara certificatelor de înregistrare a modelelor/desenelor industriale care au fost contrafăcute de intimatele-recla-mante, împotriva cărora au şi formulat acţiunile legale, interesul acestora în acţiunea în anulare nu este unul legitim.
l.e. - este străină de natura pricinii motivarea instanţei privind respingerea ca neîntemeiată a excepţiei nulităţii cererilor de chemare în judecată.
Cererile de chemare în judecată nu arată în cuprinsul lor, cu respectarea art. 133, art. 136 şi art. 137 C. proc. civ., pentru care dintre desenele/modelele industriale protejate prin cele două certificate (5, respectiv 7) se cere anularea.
l.f. - nu pot fi invocate ca anteriorităţi fotografii, ziare, reviste, tablouri, facturi fără dată certă cuprinzând fotografii cu modele.
1.g. - motivarea instanţei este contradictorie întrucât, după ce la pag. 10 alin. (3) din considerente reţine că instanţa de fond nu ar fi soluţionat cauza în baza autorităţii de lucru judecat, la pag. 11 alin. (1) instanţa de apel reţine că se opune puterea de lucru judecat.
Motivarea este contradictorie, întrucât în dreptul civil nu există instituţia puterii de lucru judecat întemeiată pe dispoziţiile art. 1200 alin. (4)
C. civ., ci doar autoritatea de lucru judecat reglementată de art. 1200-1202 C. civ.
2. Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2.a. - se reiterează critici le referitoare la modul de soluţionare a excepţiei nulităţii cererilor de chemare în judecată şi a excepţiei lipsei de interes.
In completare se mai arată că, constatând activitatea de contrafacere, le-a notificat pe cele două reclamante să înceteze aceste ilegalităţi; observând că activitatea ilicită nu a încetat, au formulat plângeri penale împotriva celor două societăţi, solicitând şi daune civile consistente.
Chiar legiuitorul a prevăzut în art. 37 din Legea nr. 129/1992 faptul că dreptul la acţiunea în anulare îl au numai persoanele interesate; din această prevedere legală rezultă că persoana interesată nu poate fi decât
persoana care are un interes legitim, în sensul de a invoca un drept de autor sau titular al unor desene/modele industriale ori alt interes legitim. Nu poate fi considerată o asemenea persoană cea care săvârşeşte fapte de contrafacere, neavând astfel un interes legitim.
2.b. - în mod greşit s-a reţinut în cauză puterea de lucru judecat, cu referire la art. 1200 alin. (4) C. civ.
Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi contra lor în aceeaşi calitate.
Având în vedere că cele două litigii au acelaşi obiect, dar părţi diferite, nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei puterii de lucru judecat/autorităţii de lucru judecat.
2.c. - s-au încălcat dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., în condiţiile în care au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată, iar acţiunea a fost respinsă ca rămasă fară obiect, recurenţii neavând nicio culpă procesuală; potrivit textului procedural, nu au căzut în pretenţii.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:
1. Deşi criticile formulate sub pct. 1 au fost încadrate de parte în motivul de recurs prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., acestea pot fi discutate din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ., vizând forme de procedură - cu excepţia pct. l.g. care poate fi analizată în contextul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Articolul 156 C. proc. civ. nu a fost încălcat, instanţa soluţionând cererea cu referire la criteriile prevăzute de această normă procedurală.
Oricum, chiar şi în ipoteza în care s-ar fi încălcat formele de procedură - astfel cum prevede art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu putea fi atrasă nulitatea hotărârii, întrucât vătămarea care ar fi fost produsă părţii ar putea fi înlăturată nu numai în acest fel - partea putând să-şi facă apărările necesare în dosarul de recurs.
l.b. - şi cu privire la întâmpinarea formulată în dosarul de apel urmează a fi avute în vedere cele arătate mai sus, cu referire la art. 304 pct. 5 şi art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Deşi se susţine o motivare străină de natura pricinii în cadrul criticilor l.c, l.d, l.e, este vizat de fapt modul de soluţionare a cererilor respective.
l.c.d - excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes au fost în mod corect soluţionate de instanţa de apel, nefiind fondate aceste critici, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Potrivit art. 37 din Legea nr. 129/1992, certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial poate fi anulat, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, în cazul în care se constată că la data
înregistrării cererii nu erau îndeplinite condiţiile pentru acordarea protecţiei.
In contextul analizat, interesul nu poate fi disociat de calitatea procesuală activă a persoanei care poate solicita anularea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial.
Legea nu defineşte ce se înţelege prin „persoană interesată”, ceea ce înseamnă că urmează ca instanţa să stabilească, în funcţie de circumstanţele particulare ale fiecărui caz, dacă persoana care formulează o acţiune în anularea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial are sau nu interes în promovarea acţiunii şi, implicit, calitatea procesuală activă. în acelaşi timp, legea nu prevede şi nu impune nicio condiţie în sensul că interesul într-un asemenea demers judiciar să fie condiţionat de existenţa în patrimoniul solicitantului a unui drept exclusiv asupra respectivului desen sau model industrial. Chiar şi în lipsa unei protecţii a titularului acţiunii asupra desenului sau modelului industrial în discuţie, cererea de anulare a certificatului de înregistrare poate fi justificată de intenţia acestuia de a utiliza nestânjenit modelul sau desenul industrial, prin lipsirea de protecţie a celui care se consideră titular - aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta-recurentă a şi notificat-o cu privire la folosirea, fară drept, a modelurilor în discuţie, protejate prin Legea nr. 129/1992.
Cum, în mod evident, faţă de cele susţinute în recurs, dreptul de a folosi umbrelele în cauză a dat naştere unui conflict între părţi, justificat pe existenţa în patrimoniul pârâtei-recurente a certificatelor de înregistrare a modelelor industriale a căror anulare se cere, este dreptul reclamanţilor să încerce să demonstreze că respectivele certificate au fost obţinute de către pârâta-recurentă fără a fi îndeplinite condiţiile de registrabilitate prevăzute de Legea nr. 129/1992.
In acest context, contestarea unui certificat de protecţie, fară ca titularul acţiunii să beneficieze de o protecţie anterioară nu face ca interesul acestuia să fie, prin el însuşi, unul nelegitim, atât timp cât este pus la dispoziţie chiar prin lege.
l.e. - corect este şi modul de soluţionare a excepţiei nulităţii cererilor de chemare în judecată, solicitându-se anularea în totalitate a certificatelor de protecţie, nefiind atrasă astfel incidenţa în cauză a art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
l.f. - în condiţiile în care cererile au fost respinse ca rămase fară obiect, fără a avea vreo relevanţă în cauză probatoriile/legalitatea acestora, este nefondată şi critica de recurs aferentă.
1 .g. - hotărârea de apel nu este contradictorie, în sensul invocat de către pârâţii-recurenţi, întrucât instanţa nu a avut în vedere autoritatea de lucru judecat, reglementată de art. 1201 C. civ., ci puterea de lucru judecat, ca efect substanţial al hotărârii judecătoreşti.
Autoritatea de lucru judecat, potrivit art. 1201 C. civ., este atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate - în cauză neputând fi reţinută identitatea de părţi, după cum arată şi pârâţii-recurenţi.
Prezumţia puterii de lucru judceat, ca prezumţie legală, care prezumă că hotărârea judecătorească rămasă irevocabilă corespunde adevărului, este consacrată legal de art. 1200 alin. (4) C. civ.
2.1. In cauză s-a făcut o corectă soluţionare a excepţiilor lipsei calităţii procesuale active, lipsei interesului şi nulităţii cererilor de chemare în judecată, după cum s-a reţinut mai sus, din perspectiva art. 304 pct. 5
C. proc. civ.
2.b. In cauză s-au reţinut în mod corect efectele hotărârii judecătoreşti prin care au fost anulate irevocabil certificatele ce fac obiectul prezentului litigiu, puterea de lucru judecat a acestora lăsând fară obiect dosarul de faţă - certificatele de protecţie anulate deja într-un alt litigiu nu pot fi reapreciate în ceea ce priveşte condiţiile de valabilitate, în condiţiile în care acestea nu mai sunt valabile, fiind deja desfiinţate - nefiind astfel întemeiat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2.c. Respingerea ca rămasă fară obiect a acţiunii nu înlătură exonerarea pârâtelor de la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, pe care le-a provocat prin propria culpă.
Demersurile făcute de către pârâţii-recurenţi împotriva reclamantelor, în temeiul certificatelor de protecţie contestate, recunoscute prin cererea de recurs, le-au determinat pe reclamante să declanşeze prezentul litigiu - or, într-un litigiu paralel, declanşat cu foarte puţin timp înaintea celui de faţă, dar soluţionat anterior, irevocabil, tocmai certificatele care au generat conflictul dintre părţi şi demersurile, inclusiv ale reclamantelor, s-au dovedit a nu fi valabile.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea recursului ca nefondat.
| ← Inovaţie. Protecţie sub imperiul Legii nr. 62/1974.... | Uzucapiune. Posesie neexercitată sub nume de proprietar. Efecte → |
|---|
