Drept de proprietate. Inadmisibilitatea acţiunii de drept comun în retrocedarea unui imobil expropriat întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/ 2001
| Comentarii |
|
Art. 11 din Legea nr. 10/2001 are caracterul unei norme juridice speciale reparatorii a cărei aplicare se impune ca prioritară în raport de prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, normă juridică generală, pentru toate exproprierile care au avut loc în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 174/R din 30 ianuarie 2007
Prin sentinţa civilă nr.1018 din 20 noiembrie 2006, pronunţată în dosarul nr.5491/117/2006 al Tribunalului Cluj s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, şi
în consecinţă s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii K.I. şi K.Z. împotriva pârâţilor STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, T.N.P., T.L.Z. şi T.I.M., având ca obiect acţiune în constatare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au formulat prezenta acţiune, întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea 33/1994, solicitând a se constata caducitatea parţială a decretelor de expropriere în baza cărora imobilele terenuri din litigiu au fost expropriate de la antecesorii lor în drepturi cu care reclamanţii au încheiat cele două contracte de vânzare-cumpărare.
Dispoziţiile legale mai sus menţionate conferă posibilitatea pentru fostul proprietar de a solicita retrocedarea bunurilor expropriate dacă acestea nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate, fiind unanim admis atât în practica judiciară cât şi în literatura de specialitate că aceste dispoziţii se aplică şi exproprierilor realizate anterior intrării în vigoare a actului normativ.
Legea 33/1994 reprezintă dreptul comun în materie de expropriere astfel că este necesar a se avea în vedere dispoziţiile cu caracter special, derogatorii, cuprinse în Legea nr. 10/2001, aceasta având caracterul unei legi speciale de reparaţie, aplicabilă imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, inclusiv imobilelor expropriate.
După cum s-a apreciat în mod constant în practica instanţelor judecătoreşti, după intrarea în vigoare a Legii. nr.10/2001, restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor nu mai poate fi solicitată decât în temeiul acestei legi, excluzând calea dreptului comun în materie de expropriere, conform principiului specialia generalibus derogant.
Prin urmare, nu poate fi primită apărarea formulată de reclamanţi în sensul că acţiunea este admisibilă fiind întemeiată pe prevederile Legii nr. 33/1994 şi nu ale Legii nr. 10/2001.
Referitor la demersurile întreprinse de reclamanţi în temeiul acestui din urmă act normativ, finalizate conform susţinerilor acestora fără în mod nefavorabil, acestea nu formează obiectul analizei în cauza de faţă.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii K.I. şi K.Z. au declarat recurs în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanţii au arătat că au cumpărat imobilul teren înscris în CF 12297 Cluj, nr.top.15107 prin contract de vânzare cumpărare autentic încheiat la 25.09.1991, iar imobilul casă înscris în CF nr.12298 Cluj, nr.top.15108 a fost cumpărat prin contractul autentic de vânzare cumpărare încheiat la 11.06.1991. La momentul perfectării acestor convenţii, reclamanţii nu au avut cunoştinţă de faptul că imobilele erau expropriate de Statul Român, întrucât dreptul de proprietate al acestuia nu era înscris in CF, iar cumpărarea s-a făcut cu autorizaţia de înstrăinare emisă de Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca, conform legislaţiei în vigoare la acea dată.
Statul Român şi-a înscris ulterior încheierii contractelor de vânzare cumpărare dreptul de proprietate în cartea funciară.
Întrucât foştii proprietari tabulari nu au formulat notificare deoarece nu avea interes, reclamanţii au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, care a fost respinsă prin dispoziţia primarului.
Dispoziţia de respingere a cererii de restituire în natură a imobilelor mai sus arătate, este nelegală şi neîntemeiată iar motivarea ei este absolut deficitară, întrucât
reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii în baza Legii nr.10/2001.
Pârâtul intimat Statul Român prin Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca, a arătat, prin reprezentantul său, în şedinţa publică din 12.03.2007 că se opune admiterii apelului.
Pârâţii intimaţii T.N.P., T.L.Z. şi T.I.M. au arătat că lasă la aprecierea instanţei justa soluţionare a cauzei.
În şedinţa publică din 12.03.2007, Curtea, în temeiul art.282 alin.1 C.pr.civ., a calificat calea de atac exercitată de reclamanţi, ca fiind apel şi nu recurs aşa cum în mod greşit a fost intitulată.
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea în temeiul art.295 C.pr.civ., apreciază că apelul nu este fondat din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, tribunalul a reţinut în mod corect că acţiunea reclamanţilor este una în revendicarea imobilului expropriat în baza Decretului Prezidenţial nr.41/06.03.1984 întemeiată pe dispoziţiile art.35 din Legea nr.33/1994, potrivit cărora dacă imobilele expropriate nu au fost utilizate în termen de un an, conform scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică.
Imobilul în litigiu situat în Cluj-Napoca str. J., teren în suprafaţă de 1780 mp., cu construcţie în suprafaţă de 36,70 mp., a fost expropriat, prin decretul de expropriere mai sus menţionat, de la proprietarii V.A., V.P.C. şi T.S.
Ulterior prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.9817/11.06.1991 de notariatul de Stat Judeţean Cluj, V.A., T.S. şi H.P.C. (născută V.) au înstrăinat reclamanţilor imobilul situat în Cluj Napoca, str.J., format din casă de cărămidă, pe fundaţie din beton, acoperită cu ţiglă şi teren în suprafaţă totală de 1000 mp., pentru preţul de 88.000 lei.
La data de 25.09.1991, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.17072/1991 de Notariatul de Stat Judeţean Cluj, reclamanţii au dobândit de la aceleaşi vânzătoare, locul de casă în suprafaţă totală de 1000 mp., situat în Cluj Napoca, str.J. înscris în CF 12297 nr.top.15107, pentru preţul de 21.000 lei.
Este adevărat că prin decizia nr.VI din 27.09.1999 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în Secţiile Unite în cadrul unui recurs în interesul legii s-a statuat în sensul că, dispoziţiile art.35 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică sunt aplicabile şi în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii.
Ulterior pronunţării acestei decizii a fost adoptată Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care în art.11 instituie reguli speciale pentru restituirea imobilelor expropriate, în perioada de referinţă a legii.
Dispoziţiile textului legal mai sus menţionat se aplică în toate cazurile de expropriere, fără a distinge după cum aceasta a fost făcută cu titlu valabil ori fără titlu valabil, indiferent dacă s-au plătit sau nu despăgubirile expropriaţilor, fără relevanţă dacă exproprierea a privit numai terenurile sau numai construcţiile esenţială rămânând dovedirea faptului că preluarea a intervenit ca urmare a unei exproprieri, dispusă ca atare în baza unui act normativ generic sau individual.
Dispoziţiile art.11 din Legea nr.10/2001 se aplică imobilelor expropriate chiar dacă lucrările pentru care a fost dispusă această măsură nu s-a finalizat nici până la
data intrării în vigoare a legii, cu consecinţa că măsura restituirii în natură este permisă în măsura nefinalizării exproprierii.
Sunt vizate toate acele imobile a căror situaţie juridică şi-ar fi putut găsi dezlegarea, până la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, în temeiul art.35 din Legea nr.33/1994 privind exproprierile pentru cauză de utilitate publică, ale cărei dispoziţii sunt în continuare active pentru exproprierile realizate după intrarea în vigoare a acestei legi.
Art.11 din Legea nr.10/2001 are caracterul unei norme juridice speciale reparatorii a cărei aplicare se impune ca prioritară în raport cu prevederile art.35 din Legea nr.33/1994, normă juridică generală, pentru toate exproprierile care au avut loc în perioada 06.03.1945-22.12.1989, acordarea măsurilor reparatorii fiind posibilă în cadrul procedurii speciale administrative reglementată de lege, nicidecum pe calea unei acţiuni directe în justiţie.
De altfel, reclamanţii au uzat de procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001, iar prin dispoziţia nr.1301/27.05.2005 emisă de Primarul mun. Cluj-Napoca, s-a respins notificarea nr.27/23.05.2001, pentru terenul situat pe str. Jiului nr.11, înscris în CF 12297, cu nr.top.15107, deoarece petenţii nu sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii prevăzute de acest act normativ.
Prin sentinţa civilă nr.109/03.02.2006 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin decizia nr.198/A/14.06.2006 a Curţii de apel Cluj, s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
Având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul art.296 C.pr.civ., va respinge apelul reclamanţilor ca nefondat şi, în consecinţă, va menţine hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.
| ← Legea nr. 10/2001. Imobil ce face obiectul Legii nr. 18/1991,... | Legea nr. 10/2001. Cerere de restituire în natură a unor... → |
|---|
