Legea nr. 10/2001. Calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii
| Comentarii |
|
Dobânditorul cu titlu particular, întabulat în CF, al unui imobil care a făcut obiectul unei exproprieri scriptice, iar nu faptice, are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în condiţiile art. 3 alin.(1)lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 39/A din 15 februarie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 558/22.06.2006, pronunţată de Tribunalul Cluj s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 Cluj-Napoca; s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii M.G. şi M.D. împotriva pârâţilor Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 Cluj-Napoca şi Primarul municipiului Cluj-Napoca, pentru constatarea nevalabilităţii titlului statului şi contestaţie împotriva dispoziţiei de respingere a notificării.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei faptul că, prin Dispoziţia nr. 2510/2005, emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, a fost respinsă cererea de restituire a terenului de 570 mp, situată în Cluj-Napoca str. T., formulată de reclamanţii M. prin notificarea nr. 306/08.02.2002, cu motivarea că solicitanţii nu şi-au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în conformitate cu art. 3 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, deoarece terenul a fost expropriat nu de la reclamanţi, ci de la numiţii J.E., S.M., J.N., J.L. şi J.L., prin Decretul de expropriere nr. 32/1983.
Cât priveşte capătul de cerere privind constatarea nevalabilităţii titlului statului, câtă vreme reclamanţii nu au calitate procesuală activă, respectiv, nu sunt foştii proprietari ai terenului, ori moştenitorii acestora, raportat la art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, acesta nu poate fi admis.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, reclamanţii M.G. şi M.D., solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a hotărârii apelate, în sensul constatării netemeiniciei raportului perfectat de pârâta de rândul 2, anularea Dispoziţiei nr. 2510/13.10.2005, obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii prin care să li se restituie reclamanţilor cota parte din terenul înscris în CF 12440 Cluj nr.top. 14963, aflată în posesia statului, liberă de supraedificate definitive, iar pentru diferenţă să se acorde un teren echivalent în compensare ca măsuri reparatorii; să se
constate că statul a preluat fără nici un titlu/fără titlu valabil, cu japca, imobilul în litigiu.
În motivarea apelului s-a arătat că prin Decretul secret nr. 32/1983 s-a naţionalizat doar locuinţa, iar nu şi terenul, preluarea fiind una fără titlu valabil, în timp ce terenul a făcut obiectul unor vânzări succesive de la moştenitorii de drept J.N., S.M. la M.S., de la M.S. la reclamanţii apelanţi, care sunt în prezent proprietarii tabulari ai acestui imobil. Chiar dacă statul ar fi dobândit proprietatea conform art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, el era obligat să-şi noteze proprietatea dobândită în CF, pentru a putea face acte viitoare de dispoziţie. Câtă vreme statul nu a notat în CF preluarea imobilului, cumpărătorii sunt de bună-credinţă şi nu pot fi prejudiciaţi în dreptul lor de proprietate, astfel dobândit.
În cauză a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamanţilor numita S.M., arătând că a vândut imobilul în litigiu numitei M.S., mătuşa reclamanţilor, şi care ulterior a vândut acelaşi imobil reclamanţilor.
Prin întâmpinările formulate în cauză, Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local Cluj-Napoca au solicitat respingerea apelului, cu motivarea că reclamanţii nu fac dovada calităţii de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, iar prin întâmpinările formulate faţă de cererea de intervenţie accesorie aceiaşi pârâţi au solicitat respingerea cererii de intervenţie ca nefondat, pentru acelaşi considerent.
Apelul este fondat în parte.
Prin Dispoziţia nr. 2510/13.10.2005 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca s-a respins notificarea nr. 306/08.02.2002, înregistrată sub nr. 8702/3/452/11.02.2002, formulată de reclamanţii apelanţi în baza Legii nr. 10/2001, pentru terenul pe care s-au construit garaje, situat în Cluj-Napoca, str. T., cu motivarea că reclamanţii nu au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 din această lege, având în vedere că terenul revendicat a fost preluat în proprietatea statului, în baza Decretului de expropriere nr. 32/1983, cu plata despăgubirilor legale, de la numiţii J.E., S.M., J.N., J.L. şi J.L., decretul de expropriere nefiind operat în CF, în timp ce reclamanţii au cumpărat terenul în anul 1996.
Din xerocopia colii funciare nr. 12448 Cluj, nr.top 14963, rezultă că asupra imobilului constând din loc de casă în str. T., în suprafaţă de 278 stj.p. (1000,8 mp), cu casă din cărămidă pe fundaţii din piatră, acoperită cu ţiglă, compusă din două camere, o bucătărie, o baie, o cămară de alimente, o verandă, şi separat în curte o spălătorie, un antreu, pivniţă şi garaj auto, sunt proprietari tabulari sub B 12 şi B 13, numiţii M.G. şi soţia M.D., aceştia dobândind dreptul de proprietate cu titlu de drept cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 603/29.03.1996, încheiat cu numita M.S., care fusese proprietară tabulară asupra aceluiaşi imobil sub B 11, prin încheierea de CF nr. 6530/19.04.1996.
M.S., la rândul său, a dobândit dreptul de proprietate prin încheierea de CF nr. 3694/16.08.1990, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11118/31.07.1990, încheiat cu numiţii J.L.D., J.E., J.N. şi S.M., coproprietari tabulari sub B 5 - B 9 în aceeaşi carte funciară, aceştia din urmă dobândind dreptul de proprietate cu titlu de drept moştenire după proprietarii J.D. şi soţia G.E., de sub B 3 şi B 4, şi care la rândul lor au dobândit imobilul prin cumpărare de la proprietarii iniţiali de sub B 1 şi 2, C.I. şi soţia C.M.
Rezultă aşadar faptul că Statul Român nu a fost niciodată proprietarul imobilului în litigiu, reclamanţii dobândind în mod valabil, prin contracte de vânzare-
cumpărare notariale autentice, încheiate succesiv între proprietarii tabulari, dreptul de proprietate asupra acestui imobil.
Din anexa la decretul de expropriere nr. 32/1983 (
, rezultă faptul că de la numiţii J.E., S.M., J.L., J.L. şi J.N. s-a expropriat casa şi terenul în suprafaţă de 570 mp, situate la adresa din Cluj-Napoca, str. T., aceştia figurând la poziţia 80 în Anexa la decretul de expropriere, Statul Român neîntabulându-şi niciodată în cartea funciară dreptul de proprietate pretins dobândit prin expropriere.
De altfel, acest decret de expropriere nu numai că nu a fost operat niciodată în cartea funciară dar scopul pentru care a fost emis acest decret de expropriere nu a fost realizat în întregime, având în vedere că deşi terenurile au fost expropriate în vederea construirii unei zone de locuinţe, totuşi scopul exproprierii nu a fost atins decât parţial, construcţia expropriată nefiind demolată, casa şi terenul aferent fiind folosite în continuare de către persoanele de la care au fost expropriate, ulterior vândute lui M.S., care la rândul său le-a vândut reclamanţilor.
Pe de altă parte, aşa cum rezultă din adresa nr. 98159/452/04.01.2007 emisă de Primăria municipiului Cluj-Napoca - Direcţia Fondul Imobiliar de Stat, primăria nu deţine procesul-verbal de evaluare a despăgubirilor acordate la expropriere. În plus, faţă de poziţia apelanţilor care au declarat că nu au cunoştinţă să se fi încasat vreo despăgubire de către persoanele expropriate, pârâţii nu au făcut dovada contrară, a achitării efective a acestor despăgubiri către persoanele expropriate, deşi o atare dovadă incumba pârâţilor, conform art. 1169 Cod civ., putându-se deci prezuma că aceste despăgubiri nu au fost niciodată achitate.
Din aceeaşi adresă rezultă că pentru imobilul în litigiu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 doar numiţii M.G. şi M.D., în timp ce persoanele de la care a fost expropriat imobilul, J.E., S.M., J.L., J.L. şi J.N., nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001.
Nu poate fi reţinută susţinerea primei instanţe, susţinere reiterată de pârâţi prin întâmpinările formulate în cauză, conform căreia reclamanţii nu ar avea calitatea de persoane îndreptăţite în baza Legii nr. 10/2001, câtă vreme, aceştia, fiind dobânditori cu titlu particular ai imobilului litigios, au succedat în toate drepturile şi obligaţiile pe care le-au avut asupra respectivului imobil foştii proprietari ai imobilului.
O dovadă în acest sens o constituie şi faptul că nici una dintre persoanele expropriate nu a înţeles să uzeze de prevederile Legii nr. 10/2001, recunoscând implicit dreptul reclamanţilor la a pretinde restituirea acestui imobil, precum şi calitatea lor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în condiţiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte nu poate fi negat nici caracterul abuziv al preluării imobilului în litigiu de către Statul Român, imobile expropriat fără nici o despăgubire, cu încălcarea prevederilor art. 480-481 Cod civ., şi a dispoziţiilor constituţionale în vigoare la acea dată, caracterul abuziv al preluării imobilului fiind subliniat de însuşi textul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001, care prevede prin imobile preluate în mod abuziv în sensul acestei legi, se înţeleg orice imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal sau prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.
Raportat la împrejurarea că însăşi Legea nr. 10/2001 stabileşte caracterul abuziv al preluării imobilelor care intră sub incidenţa art. 2 alin. 1 lit. i, Curtea
constată că solicitarea reclamanţilor de constatare a preluării abuzive a acestui imobil, se impune a fi respins.
Câtă vreme reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, şi câtă vreme lipsa unei atare calităţi a fost considerentul pentru care notificarea lor a fost respinsă, în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, se va dispune anularea Dispoziţiei nr. 2510/13.10.2005 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Potrivit art. 11 alin. 1 din aceeaşi lege, imobilele expropriate şi ale căror construcţii edificate pe acestea nu au fost demolate, se vor restitui în natură persoanelor îndreptăţite, alin. 2 prevăzând că în cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcţiile în masă, iar pentru construcţiile demolate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În conformitate cu art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natura a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) si (6) se vor aplica în mod corespunzător.
Art. 10 alin. 3 din aceeaşi lege prevede că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 01.01.1990, precum şi construcţiilor uşoare sau demontabile, alin. 4 prevăzând că se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă nu a început construcţia acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate.
Alin. 5 al aceluiaşi articol stabileşte că se restituie în natură şi terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcţii autorizate care nu mai sunt necesare unităţii deţinătoare, dacă persoana îndreptăţită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piaţă a construcţiei respective, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
În speţă, aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în faţa primei instanţe de expert ing. I.M., terenul cu nr.top. 14963 din CF 12448 Cluj-Napoca, deşi potrivit evidenţelor de cartea funciară are o suprafaţă de 1000 mp, în realitate are o suprafaţă faptică de 637 mp, diferenţa de 363 mp fiind ocupată după cum urmează: 102 mp este ocupată de garajele construite; 63 mp constituie alee de acces la garaje şi are caracter de loc înfundat, iar suprafaţa de 198 mp este ocupată de clădirea blocului V 14 de pe str. S., cu spaţiile verzi şi trotuarul aferent, cu acces principal de pe str. S.
Expertul arată că garajele amplasate pe parcela de 102 mp, conform autorizaţiilor eliberate în vederea construirii acestora, trebuiau să aibă caracter provizoriu însă, au fost încălcate prevederile autorizaţiei pentru executare de lucrări nr. 28208/30.09.1991, în sensul că 7 dintre garaje au fost edificate în soluţie definitivă, din zidărie de cărămidă, planşeu beton armat, în loc de caracter provizoriu şi demontabil, respectiv prefabricate din beton armat, această constatare a expertului fiind susţinută şi de adresa nr. 19687/483-484/01.08.1997 a Consiliului Local Cluj-Napoca - Direcţia Control.
În consecinţă, fiind vorba despre garaje construite cu încălcarea autorizaţiei de construire, acestea au caracterul de construcţii neautorizate în condiţiile legii, astfel
încât, prin prisma textelor legale mai sus reproduse, terenul pe care sunt amplasate aceste garaje se impune a fi restituit în natură reclamanţilor.
De asemenea, se impune a se restitui în natură şi terenul liber în suprafaţă de 63 mp ce reprezenta aleea de acces la garaje, astfel cum cele două parcele de teren au fost delimitate în schiţa anexă nr. 2 la raportul de expertiză.
În ceea ce priveşte suprafaţa de 198 mp, pe care este construit blocul de locuinţe V 14 de pe str. S., împreună cu spaţiul verde şi trotuarul de acces pentru acest bloc, acesta nu poate fi restituit în natură, pentru acesta reclamanţii fiind îndreptăţiţi la a primi măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile art. 11 alin. 8 din Legea nr. 10/2001 republicată, conform căruia în situaţiile prevăzute la alin. 2, 3 şi 4 din acelaşi articol, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Aşa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse şi a prevederile art. 295, art. 296 Cod proc.civ., se va admite în parte apelul reclamanţilor, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta S.M. în favoarea reclamanţilor, conform dispozitivului prezentei decizii, soluţia de admitere în parte fiind justificată pe considerentul că petitul referitor la constatarea preluării abuzive a imobilului se impune a fi respins pentru argumentaţia anterior precizată, iar petitul referitor la constatarea netemeiniciei raportului perfectat de pârâta de rândul 2 se impune a fi respins ca inadmisibil, în conformitate cu prevederile art. 111 Cod proc.civ.
| ← Legea nr. 10/2001. Restituirea în natură a unui imobil preluat... | Obligaţia de vânzare a locuinţelor către chiriaşi. Drepturi... → |
|---|
