Recunoaşterea hotărârii străine. Inexistenţa impedimentelor de recunoaştere. Admitere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 119/A din 8 noiembrie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 612 din 11.09.2012 a Tribunalului Cluj, s-a respins cererea formulată de petenta C.T. pentru recunoaşterea hotărârii străine.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrata petenta C.T. a solicitat tribunalului ca prin hotărârea ce o va pronunţa sa dispună recunoaşterea pe teritoriul României a Sentinţei nr. 193/2009 pronunţată de către Primera Instancia e Instruccţion numero 3 din Palma del Condado, Spania.
Instanţa a solicitat petentei să depună conf. art. 37 alin. 1 lit b din Regulamentul CE nr. 2201/2003 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială, certificatul privind hotărârile în materie matrimonială utilizându-se formularul din anexa I din regulament.
Petenta nu a depus certificatul solicitat.
În condiţiile în care nu s-a depus certificatul sus menţionat tribunalul a apreciat ca în speţă, raportat la prevederile art. 37-39 din Regulamentul CE 2201/2003, nu poate admite cererea întrucât nu are nici o certitudine ca aceasta hotărâre este definitiva în statul în care s-a pronunţat.
În consecinţă în temeiul acestor prevederi legale, tribunalul a apreciat că se impune respingerea cererii ca nefondată.
împotriva acestei sentinţe, petenta C. T. a declarat apel, în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate,în sensul admiterii cererii de chemare în judecat, aşa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, petenta a învederat instanţei că de la momentul înregistrării cererii şi până la momentul pronunţării, timpul scurt avut la dispoziţie nu i-a permis să ia nemijlocit la cunoştinţă de exigenţele instanţei în privinţa depunerii anexei prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003.
Ulterior, petenta s-a deplasat la Judecătoria din Palma del Condado unde a solicitat formularul mai sus menţionat, pe care îl anexează cererii de apel, înscris din care rezultă că hotărârea pronunţată de această instanţă este definitivă.
În probaţiune, petenta a depus certificarea sentinţei pronunţată în procedura de divorţ contencios (N) 193/2009 la data de 11 ianuarie 2011 de Judecătoria de Primă Instanţă a Instrucţie nr. 3 din Palma Del Condado tradusă din limba spaniolă în limba română şi legalizată sub nr. 1792/02.11.2012 din care rezultă că în procedura mai sus menţionată instrumentată la judecătorie s-a pronunţat sentinţa definitivă având ca obiect divorţul contencios dintre partea reclamantă T.T. şi partea pârâtă L.G.C.
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea, în temeiul art. 295 C.pr.civ., reţine următoarele:
Astfel, Regulamentul (CE) NR. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială
şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2116/2004 al Consiliului din 2 decembrie 2004, Capitolul III intitulat „Recunoaştere şi Executare”, Secţiunea 1, „Recunoaştere”, prevede la art.21 „Recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti”, alin.1 că „Hotărârile judecătoreşti pronunţate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură” iar la alin.3 că „ Fără a aduce atingere secţiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secţiunea 2 din prezentul capitol, pronunţarea unei hotărâri de recunoaştere sau de refuz al recunoaşterii hotărârii. Competenţa teritorială a instanţei judecătoreşti indicată în lista comunicată Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 68 este stabilită prin dreptul intern al statului membru în care se depune cererea de recunoaştere sau de refuz al recunoaşterii”.
Art. 22 din acelaşi Regulament denumit „Motive de refuz al recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materie de divorţ, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei” stipulează că o hotărâre judecătorească pronunţată în materie de divorţ, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei nu se recunoaşte:
(a) în cazul în care recunoaşterea contravine în mod evident ordinii publice a statului membru în care se solicită aceasta;
(b) în cazul în care actul de sesizare a instanţei sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util pârâtului care nu s-a prezentat şi astfel încât acesta să îşi poată pregăti apărarea, cu excepţia cazului în care se constată că pârâtul a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc;
(c) în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată într-o acţiune între aceleaşi părţi în statul membru în care se solicită aceasta sau
(d) în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terţ într-o cauză între aceleaşi părţi, din moment ce această primă hotărâre îndeplineşte condiţiile necesare recunoaşterii sale în statul membru în care se solicită aceasta.
De asemenea, potrivit Secţiunii 3, „Dispoziţii comune secţiunilor 1 şi 2”, art. 37 intitulat „Documente”, „Partea care solicită sau contestă recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti ori solicită încuviinţarea executării trebuie să prezinte:
(a) o copie a hotărârii care să întrunească toate condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii sale şi
(b) certificatul menţionat la articolul 39.
În afară de aceasta, în cazul în care este vorba despre o hotărâre în lipsă, partea care solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării trebuie să prezinte:
(a) originalul sau o copie certificată pentru conformitate a documentului care stabileşte că actul de sesizare a instanţei sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat părţii care nu s-a prezentat sau
(b) orice document care arată că pârâtul a acceptat hotărârea în mod neechivoc”.
Art. 38 din acelaşi Regulament intitulat „Lipsa unor documente” prevede că, „În
lipsa prezentării documentelor menţionate la articolul 37 alineatul (1) litera (b) sau alineatul (2), instanţa judecătorească poate acorda un termen pentru prezentarea lor sau poate accepta documente echivalente sau, în cazul în care consideră că dispune de suficiente informaţii, poate să renunţe la prezentarea lor. La solicitarea instanţei
judecătoreşti, se prezintă o traducere a documentelor. Traducerea este certificată de o persoană autorizată în acest sens într-unul dintre statele membre.
Conform art. 39 „Certificat privind hotărârile judecătoreşti în materie matrimonială şi certificat privind hotărârile judecătoreşti în materia răspunderii părinteşti”, instanţa judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de origine eliberează, la cererea oricărei părţi interesate, un certificat utilizând formularul al cărui model este prezentat în anexa I (hotărâri judecătoreşti în materie matrimonială).
În speţă, în faţa primei instanţe petenta a depus sentinţa şi copia sentinţei pronunţată în procedura de divorţ contencios (N) 193/2009 la data de 11 ianuarie 2011 de Judecătoria de Primă Instanţă a Instrucţie nr. 3 din Palma Del Condado tradusă din limba spaniolă în limba română de traducătorul autorizat de MJ L.M., semnătura traducătorului fiind legalizată de B.N.P.A F.G s.a. sub nr. 8409/11.10.2011 din care rezultă că în procedura mai sus menţionată instrumentată la judecătorie s-a pronunţat sentinţa definitivă având ca obiect divorţul contencios dintre partea reclamantă T.T. şi partea pârâtă L.G.C., hotărârea fiind apostilată conform Convenţiei de la Haga sub nr.2011/13513/29.09.2011.
În apel, în probaţiune, petenta a depus certificarea sentinţei pronunţată în procedura de divorţ contencios (N) 193/2009 la data de 11 ianuarie 2011 de Judecătoria de Primă Instanţă a Instrucţie nr. 3 din Palma Del Condado tradusă din limba spaniolă în limba română de traducător autorizat de MJ D.C.O., semnătura traducătorului fiind legalizată de B.N.P. sub nr. 1792/02.11.2012 din care rezultă că în procedura mai sus menţionată instrumentată la judecătorie s-a pronunţat sentinţa definitivă având ca obiect divorţul contencios dintre partea reclamantă T.T. şi partea pârâtă L.G.C., certificatul fiind apostilat conform Convenţiei de la Haga sub nr.2012/13711/11.10.2012 .
Din înscrisurile administrate Curtea reţine că cererea reclamantei T.T. având ca obiect divorţ a fost admisă spre judecare prin Hotărârea din data de 29.06.2009, aceasta fiind comunicată părţii pârâte şi Ministerului Public, care a formulat întâmpinare la data de 10.08.2009, fără răspuns din partea pârâtului, acesta fiind declarat în lipsă prin actul de procedură cu data de 06.10.2010, prin care s-au citat părţile în vederea prezentării la termenul de judecată stabilit la data de 08.11.2010, aceasta având loc până la urmă la data de 10.01.2011 şi al cărui rezultat s-a consemnat în actul de hotărâre corespunzător, declarându-se deschisă judecata pe fond, în vederea pronunţării sentinţei.
În speţă, Curtea constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 22 lit..a - lit.d din Regulament astfel că nu există niciunul dintre motivele de refuz a recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materie de divorţ, cererea petentei fiind admisibilă.
Deşi prima instanţă a respins cererea petentei întrucât nu a depus certificatul menţionat de art. 37 alin. 1 lit. b din Regulamentul CE nr. 2201/2003 şi nu are nici o certitudine că hotărârea de divorţ este definitiva în statul în care s-a pronunţat, Curtea constată prin depunerea certificării sentinţei pronunţată în procedura de divorţ contencios (N) 193/2009 la data de 11 ianuarie 2011 de Judecătoria de Primă Instanţă a Instrucţie nr. 3 din Palma Del Condado tradusă din limba spaniolă în limba română de traducător autorizat de MJ Dănuţ Corina Oana, semnătura traducătorului fiind legalizată de B.N.P. Pop Sergiu Mircea sub nr. 1792/02.11.2012 petenta a dovedit pe deplin împrejurarea că hotărârea de desfacere a căsătoriei prin divorţ a rămas definitivă astfel că sunt aplicabile prevederile art.38 din Regulament în sensul că înscrisul mai sus menţionat are caracterul unui document echivalent certificatului indicat de art. 39 şi anexa I din Regulament.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept Curtea în temeiul art.296 C.pr.civ. va admite apelul declarat de petenta C.T. împotriva sentinţei civile nr. 612 din
11.09.2012 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. 10844/117/2012, pe care o schimbă în sensul că, admite cererea formulată de petenta C.T. având ca obiect recunoaşterea hotărârii străine iar în temeiul art. 21, art.37, 38 din Regulamentul (CE) NR. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, va dispune recunoaşterea pe teritoriul României a Sentinţei pronunţată în procedura de divorţ contencios (N) 193/2009 la data de 11 ianuarie 2011 de Judecătoria de Primă Instanţă a Instrucţie nr. 3 din Palma Del Condado.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. (Judecător Anca Adriana Pop)
Întocmit,
Preşedintele Secţiei,
Judecător Traian Dârjan<
| ← Poprire. Validare fără somaţie. Cuprindere în suma din... | Cerere de înscriere a unui drept real în cartea funciară.... → |
|---|
