Drepturi băneşti - Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale

Comentarii

0

Tribunalul CĂLĂRAŞI Hotărâre nr. 491 din data de 28.05.2015

Dosar nr. 181/2/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 491

Ședința publică de la 28 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE …………..

Asistent judiciar ……………

Asistent judiciar ……………….

Grefier …………….

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanții ................... - prin U. S. L. M. C. B. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE M. "CFR M."; SA, având ca obiect drepturi bănești- prin decizia civilă nr. 4/14.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a stabilit competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții Mărgărit Costel și Vodă Marinel în favoarea Tribunalului Călărași.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14 mai 2015, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța la pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21. 05.2015, iar instanța având nevoie de timp, a amânat pronunțarea la data de 28 mai 2015, când a pronunțat următoarea soluție:

INSTANȚA

Asupra cauzei de față;

Prin acțiunea formulată la data de 22.12.2011 reclamanta U. S. L. F. M.-C. B., in calitate de reprezentant al membrilor de sindicat ……………..,au chemat in judecata pârâta, S. N. DE T. F. DE M."CFR M."; SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea paratei la acordarea următoarelor drepturi salariale, actualizate in raport cu rata inflației la data plații efective, neachitate salariaților acesteia, membrii de sindicat:

1) Salariul suplimentar pentru anii 2008 si 2009, echivalent cu salariul de baza de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acorda, in funcție de perioada efectiv lucrata de către fiecare reclamant in parte, drepturi salariale prevăzute la art. 30 din contractele colective de munca ale SNTFM MARFA S.A valabile pe anii 2007-2008 (prelungit prin acte adiționale) si 2009-2010, contracte însușite de către părțile semnatare si înregistrate la Direcția de Munca si Protecție Sociala a Municipiului București.

Precizează ca aceleași drepturi sunt prevăzute si la art. 30 din contractul colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007(prelungit prin act adițional), contract însușit de către părțile semnatare si înregistrat la Ministerul Muncii Solidarității Sociale si Familiei;

2) Ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paste, Crăciun si premierea de Ziua Feroviarilor pentru anul 2009, echivalente fiecare cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare (prevăzut in Anexa 1 la CCM valabila in luna aprilie a anului 2009), in funcție de perioada efectiv lucrata de către fiecare reclamant, drepturi salariale prevăzute la art. 71, prima si a doua liniuța din contractul colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007(prelungit prin act adițional pana la data de 28.12.2010), contract colectiv de munca încheiat la nivel superior celui încheiat la nivel de unitate si aplicabil paratei, după cum rezulta din Anexa 4 la acesta.

In motivare se arata ca U. S. L. F. M. - C. B. este o organizație sindicala, legal constituita, in baza sentinței judecătorești nr.68, pronunțata de Tribunalul Sector 1 București la data de 21.04.1994, si reprezintă si protejează interesele membrilor sai de sindicat, salariați ai paratei.

Prin contractele colective de munca pentru anii 2007-2008 (prelungit prin acte adiționale) si 2009-2010 încheiate la nivelul S.N.T.F.M CFR MARFA S.A. si înregistrate la Direcția de Munca si Protecție sociala a Municipiului București sub nr. 1632/29.03.2007 si 2591/04.06.2009 sunt negociate următoarele drepturi salariale :

Art. 30(1) Pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.

Precizează ca aceleași prevederi se regăsesc si la art. 30 din contractul colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar (contract încheiat la nivel superior celui încheiat la nivel de unitate) valabil pe anii 2006-2007(prelungit prin act adițional pana la data de 28.12.2010), înregistrat la Ministerul Muncii Solidarității Sociale si Familiei sub nr. 2836/20/28.12.2006.

Prin contractul colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar (contract încheiat la nivel superior celui încheiat la nivel de unitate) valabil pe anii 2006-2007(prelungit prin act adițional pana la data de 28.12.2010), înregistrat la Ministerul Muncii Solidarității Sociale si Familiei sub nr. 2836/20/28.12.2006 sunt negociate următoarele drepturi salariale:

Art. 71. prima liniuță - cu ocazia sărbătorilor de Paste si de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei unu de salarizare;

Art. 71, a doua liniuță - pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere ai cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație la nivelul clasei 1 de salarizare.

Față de cele menționate arata ca, salariații paratei, membrii de sindicat nu au beneficiat de aceste prevederi, deși au fost negociate si obținute prin înțelegerea pârtilor, deoarece conducerea societății nu a respectat si aplicat prevederile ce fac referire la acestea.

Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Legea nr. 53/2003, republicata - Codul muncii si art. 41 alin. 5 din Constituție, angajatorul are obligația sa acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca, in cazul nostru parata nu a dat eficienta prevederilor precizate din contractele colective de munca pentru anii 2007-2008 (prelungit prin acte adiționale) si 2009-2010 încheiate la nivelul S.N.T.F.M CFR MARFA S.A. si contractul colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2007 (prelungit prin act adițional).

In conformitate cu dispozițiile art. 229 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, republicata -Codul muncii, contractul colectiv de munca este convenția încheiată in forma scrisa intre angajator sau organizația patronala de o parte, si salariați, reprezentați prin sindicate ori in alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligații ce decurg din raporturile de munca, efectele clauzelor contractului colectiv de munca întinzându-se, astfel cum stabilește Potrivit art. 148 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea pârtilor care se fac vinovate de aceasta.

In materia executării obligațiilor se vorbește, in general de principiul executării in natura a obligației, aceasta însemnând executarea obligației in natura ei specifica, realizarea obiectului avut in vedere de părți, debitorul neputând înlocui acest obiect cu o alta prestație.

In cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligația, creditorul, pentru valorificarea dreptului sau subiectiv patrimonial poate sa recurgă la toate mijloacele pe care legea i le pune la dispoziție pentru a-l sili la executare.

Potrivit art. 160 si art. 229 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, republicata - Codul muncii coroborat cu art. 1270 alin. 1 din Codul civil, intre organizațiile sindicale reprezentative semnatare a contractelor colective de munca la nivel de unitate si parata s-a stabilit de comun acord ca aceste drepturi salariate, vor fi plătite salariaților, care odată stipulate ele devin legea pârtilor.

In drept:dispozițiile art. 112 Cod de procedura civila, art. 1270 Cod civil, art. 41 alin 5 din Constituția României, Legea 53/2003, republicata - Codul muncii, Legea 62/2011 - Legea dialogului social, contractele colective de munca încheiate la nivelul S.N.T.F.M CFR SA, valabile pe anii 2007 - 2008 ( modificat si prelungit prin acte adiționale), si 2009 - 2010, contractul colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2007 (modificat si prelungit prin act adițional pana la data de 28.12.2010).

In dovedirea cererii de proba cu înscrisuri. Anexam la prezenta cerere următoarele înscrisuri.

- listele nominale cu datele de identificare si semnăturile olografe ale reclamanților;

- listele nominale cu datele de identificare si semnăturile olografe ale reclamanților, in copie conform cu originalul pentru a fi comunicate paratei;

- extras din Contractul Colectiv de Munca al S.N.T.F.M CFR S.A, valabil pe anii 2007 -2008, înregistrat sub nr. 1632/29.03.2007 la D.M.P.S. București;

- actul adițional la CCM 2007-2008, înregistrat sub nr. 3137/27.06.2007 la D.M.P.S. București;

- actul adițional la CCM 2007-2008, înregistrat sub nr. 5235/31.10.2007 la D.M.P.S. București;

- actul adițional la CCM 2007-2008, înregistrat sub nr. 627/01.02.2008 la D.M.P.S. București;

- actul adițional la CCM 2007-2008, înregistrat sub nr. 2093/08.04.2008 la D.M.P.S. București;

- extras din Contractul Colectiv de Munca al S.N.T.F.M CFR MARFA S.A, valabil pe anii 2009 - 2010, înregistrat sub nr. 2584/04.06.2009 la D.M.P.S. București;

- extras din Contractul Colectiv de Munca incheiat la Nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar, valabil pe anii 2006 - 2008, inregistrat sub nr. 2836/20/28.12.2006 la Ministerul Muncii Solidarității Sociale si Familiei;

- actul adițional la Contractul Colectiv de Munca incheiat la Nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar 2006 - 2008, inregistrat sub nr. 370/20.06.2008 la Ministerul Muncii Solidarității Sociale si Familiei;

- documentele care atesta dobândirea personalității juridice si funcționarii legale a sindicatului:

a) sentința civila nr.68, pronunțata de Tribunalul Sector 1 București la data de 21.04.1994 in dosarul nr. 54/PJ/1994;

b) sentința civila nr. 14633, pronunțata de Tribunalul Sector 1 București la data de 06.09.2011 in dosarul nr. 31697/299/2011.

Prin cererea formulata la data de 15.09.2010 reclamanții…………… au chemat in judecata pe parata S. N. DE T. F. DE M. CFR M. S.A cu sediul in …………., solicitând obligarea la plata sumelor reprezentând-premierea aferenta zilei feroviarului pe anii 2006-2009, conform art.64 alin 1 din Contractul colectiv de munca,respectiv un salariu de baza pentru fiecare an, la nivelul clasei 1 de salarizare, actualizata cu rata inflației la data plații efective;

-ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun pentru anul 2009 stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; actualizat cu rata inflației la data plații efective;

-contravaloarea bonurilor de masa începând cu luna martie 2009 si pana la data incetarii contractelor individuale de munca, actualizata cu rata inflației la data plații efective.

In motivare arata ca, au fost salariați ai S. N. de T. F. de M. "CHR-M."S.A Sucursala …………. pana in luna martie 2010, fiind disponibilizați in baza Programului de Restructurare si Reorganizare a CFR M. si a Proiectului de Concediere Colectiva aprobate prin Hotărârea AGA 38/2.10.2009, Hotărârea AGA 1/7.01.2010, Hotărârea AGA 3/25.01.20101 si Hotărârea CA 12/30.09.2009, asa cum reiese din deciziile de concediere anexate prezentei cereri de chemare in judecata.

In conformitate cu prevederile Contractelor colective de munca incheiate la nivelul SNTFM CHR M. SA, salariații au dreptul la un ajutor material acordat cu ocazia Zilei Feroviarului in cuantum de cel puțin un salariu de baza Ia nivelul clasei 1 de salarizare.

Astfel in contractual colectiv de munca pentru anii 2006-2007 la art. Art.64. In afara ajutoarelor Ia care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia din fondurile angajatorului, de următoarele:

- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare;

In contractul colectiv de munca pentru anii 2007-2008, in art. 64 se menține același drept.

Prin actul aditional la contractul colectiv de munca pentru anii 2007-2008 se stipulează ca prevederile acestui contract colectiv se prelungesc pana la 31.12.2008.

In ceea ce privește tichetele de masa pentru anul 2009-2010 la art. 74 din CCM se menționează ca începând cu data de 01.03.2007 se vor acorda salariaților "CFR M." S.A. 20 tichete de masă/salariat/lună.

Potrivit art.40 alin 2 lit.c raportat la art.243 Codul Muncii, art.30 din L130/1996 republicata angajatorul are obligația sa acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca si din contractele individuale de munca.

Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti (art.243 C. muncii) neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea pârtilor care se fac vinovate de aceasta.

In drept, prevederile art.64 alin 1 CCM 2005-2006, 2007-2008, prelungit prin act adițional, 2009-2010, art.40 alin 2 lit.c si art.155, art. l66, art. 236,alin 1, art.241 alin.1 lit a, art.243, art.239 C Muncii, Legea 130/1996 republicata, art.969 C civil.

Prin întâmpinare parata a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamaților si învederează că reclamanții solicită acordarea retroactivă a unor drepturi ce izvorăsc din contractele colective de muncă și nu a unor drepturi salariate conform contractelor individuale de munca, iar potrivit art. 268 alin.1 lit. e din Codul Muncii republicat" cererile privind soluționarea unui conflict de muncă, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune,,.

Având în vedere data sesizării instanței (22.12.2011) solicită să se constate că dreptul la acțiune al reclamantului era stins prin prescripție pentru neexecutarea întocmai a contractului colectiv de muncă pe anii 2008 și 2009, respectiv pentru acordarea ajutoarelor materiale cu ocazia sărbătorilor Paștelui și Crăciunului și a premierii ocazionate de Ziua Feroviarului pe anul 2009, precum și a salariului suplimentar pentru anii 2008-2009.

Contractul colectiv de muncă este un contract cu caracter general, permanent și obligatoriu pe perioada sa de valabilitate, perioadă determinată, care în cazul particular tratat este de un an. Astfel, orice conflict colectiv în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă, ca și conflict de drepturi, este în strânsă legătură cu perioada de valabilitate, termenul legal de prescripție al dreptului la acțiune fiind determinat și prin prisma acestui aspect.

Termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 (1) lit. e din Codul Muncii republicat are în vedere faptul că orice conflict colectiv trebuie să-și găsească soluționarea într-un termen rezonabil, îndeplinindu-se astfel un principiu constituțional statuat de art. 21 din Constituție.

Față de cele menționate, pentru a determina normele aplicabile sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune, este necesar să se analizeze în primul rând izvorul drepturilor solicitate.

Menționează că alin. 2 al art. 159 din Codul Muncii republicat prevede că: Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani", iar conform art. 166 alin. 1 din Codul muncii republicat: "Salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.

Astfel, prin interpretarea logică și literală a normelor legale citate rezultă că, drepturile salariale sunt acele sume de bani ce se cuvin angajatului ca și contraprestație a muncii depuse în baza contractului individual de muncă, plătindu-se cel puțin o dată pe lună. Or, drepturile solicitate nu pot fi considerate drepturi salariale în sensul definiției de mai sus, definiție extrasă prin interpretarea articolelor de lege redate anterior.

Salariul, ca element esențial al contractului individual de muncă, reprezintă un raport între efortul depus și câștigul obținut ca determinare a utilității muncii, iar dacă aceste sume s-ar asimila veniturilor salariale, în conformitate cu art. 159 alin. 1 din Codul muncii republicat, ele ar trebuie să reprezinte contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă (bazat pe principiul reciprocității și echivalenței prestațiilor),or, acestea nu fac obiectul contractelor individuale de muncă.

Această teză este confirmată și de faptul că acordarea acestora este condiționată de conduita reclamanților, dar și de existența unei hotărâri a Consiliului de Administrație (premierea pentru ziua Feroviarului), or salariul nu este supus nici unei condiții de acest gen.

Astfel având în vedere că dreptul de natură salarială este definit ca fiind răsplata muncii depuse în cadrul subordonării salariatului de către angajator, iar definiția acestor drepturi trebuie să reiasă din elementele contractului individual de muncă, consideră că în acest caz obligarea societății la plata unor drepturi ce nu au caracter salarial, precum și lipsa unui raport just de proporționalitate între prestația angajatului și veniturile încasate de acesta, nu poate fi decât o sarcină excesivă impusă angajatorului care este de natură a-i afecta esența dreptului de proprietate, încălcându-se astfel art. 44 din Constituția României.

Deci, pe considerentul că drepturile de natură salarială izvorăsc numai din contractele individuale de muncă, drepturile solicitate în prezenta cauză ce au ca temei contractului colectiv de muncă nu trebuie confundate cu drepturi de natură salarială, astfel încât să se aplice prescripția de 3 ani.

Astfel, drepturile salariale au la bază, exclusiv munca depusă de salariați, ori prin contractele colective de muncă se acordă drepturi bănești, dar nu în temeiul muncii prestate, ci doar exclusiv în baza altor drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.

Referindu-ne la prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul Muncii republicat, subliniază intenția legiuitorului de a prevede un termen distinct de prescripție pentru clauzele negociate în contractul colectiv de muncă, față de termenul general de 3 ani, și care este mult mai mic decât în privința drepturilor salariale, deoarece aceste drepturi prevăzute în contractele colective de muncă nu se dau ca și compensație pentru obținerea vreunui profit suplimentar, adus de către salariați, ci efectiv se stabilesc prin negociere. Astfel, legiuitorul pentru a nu destabiliza financiar angajatorul, a prevăzut ca întinderea drepturilor prevăzute în CCM să poată fi solicitate într-un domeniu mai scurt de prescripție, și anume de 6 luni.

A interpreta altfel ar însemna că prevederile art. 283 (1) lit. e - actual 268 din Codul muncii republicat - sunt golite de conținut și inaplicabile dacă se admite că termenul de 3 ani ar fi aplicabil în toate situațiile când se promovează acțiuni ce au ca obiect plata unor drepturi bănești.

Invocă excepția inadmisibilității acțiunii cu privire ia acordarea ajutoarelor de Paste, Crăciun și Ziua Feroviarului pe anul 2009.

Referitor la capetele de cerere cu privire la ajutoarele materiale de Paști, Crăciun și Feroviarului pentru anul 2009, învederăm instanței că potrivit art. 64 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2009/2010 drepturile pe care le solicită USLMC - NU acordă pentru anii 2009 si 2010.

In conformitate cu prevederile art. 977 Cod Civil, interpretarea contractelor se face cu intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor. In acest context, menționăm că înțelegerea părților la data semnării CCM 2009/2010, a fost în sensul renunțării la posibilitatea acordării ajutoarelor materiale și stabilirii cuantumului acestora la Nivelul clasei 1 de salarizare.

Față de cele prezentate, solicita să se constate că pentru anul 2009 salariații, prin reprezentanții lor, au fost de acord si au semnat documentul prin care nu se acordă salariaților ajutoarele materiale ocazionate de Ziua Feroviarului, Paste și Crăciun.

Că aceasta a fost voința părților arată că părțile au încheiat act adițional Ia CCM prin care stabilesc ca ajutoarele materiale stabilite prin art. 64 CCM să nu se acorde nici în anul 2010!

Referindu-ne la susținerile USLMC, potrivit cărora aceste drepturi sunt cuprinse și în CCM la nivel de grup de unități arătăm că în conformitate cu prevederile art. 149 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social - (1) "Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori toate părțile îndreptățite să negocieze contractul colectiv de muncă convin acest lucru. "

Or, această modificare, comparativ cu CCM la nivel de grup de unități pe anii 2007-2010, constă în decizia părților de a nu acorda aceste drepturi pentru anul 2009 și este exprimată prin procesele verbale încheiate la 25.05.2009 și 03.06.2009 , precum și prin art. 64 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2009/2010.

Mai mult, art. 142. alin. (2) din Legea 62/2011 prevede că : Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța judecătorească competentă, la cererea părții interesate, iar la alin. (3): în cazul constatării nulității unor clauze de către instanța judecătorească, părțile pot conveni renegocierea acestora.

In cazul de față, organizația sindicală solicită acordarea unor drepturi la care s-a renunțat prin voința părților (!!!), deși nu s-a solicitat niciodată ca instanța să constate nulitatea clauzelor contractuale cu care însuși reprezentanții salariaților au fost de acord.

Consideră că in această cauză nu se poate face aplicarea art. 38 din Codul muncii, dat fiind că nulitatea poate să afecteze doar renunțările la drepturi recunoscute prin lege.

Prin acordul, părților se pot stabili obligații diferite ca natură sau cuantum în relațiile contractuale privind relațiile de muncă. în toate cazurile, doar minimul de drepturi ale salariaților, minim dat de lege, trebuie respectat necondiționat, inclusiv în succesiunea contractelor colective de muncă. Minimul concret al drepturilor stabilit la un anumit operator economic ar putea să fluctueze de la un an la altul fiind supuse negocierii colective.

Față de cele de mai sus consideră că pretențiile USLMC București sunt inadmisibile.

Pe fondul cauzei solicităm respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, tratând fiecare capăt de cerere distinct, după cum urmează:

1. Ajutoarele materiale de Paște și Crăciun și Premierea de Ziua Feroviarului pentru anul 2009.

Raportat Ia CCM pe anul 2009/2010, la nivelul CFR Marfă, învederăm onoratei instanțe că prin contractul încheiat, părțile au stabilit, drepturi și obligații condiționate sau necondiționate de alte dispoziții.

Astfel, ajutoarele materiale prevăzute de art. 64, alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul CFR M., potrivit căruia "...cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare ", iar "pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare ", sunt condiționate de conduita reclamanților, dar și de existența unei hotărâri a Consiliului de Administrație, care este necesară și obligatorie pentru acordarea acestora.

Așadar, acordarea ajutoarelor materiale pretinse prin acțiune nu se face în mod direct și imediat ci cu respectarea procedurii vizate de textele de natură normativă din contractele colective de muncă, mai sus arătate, cu analiza și aprobarea Consiliului de Administrație al societății.

Deci, aceste ajutoare urmau să se acorde, doar în baza unei hotărâri a Consiliului de Administrație, în cazul în care situația financiară a societății permitea acest lucru.

Ca exemplu, pentru anul 2007, salariații subscrisei au beneficiat de un ajutor material acordat cu ocazia Zilei Feroviarului, în cuantum de 100 lei brut/salariat, prima aprobată în CA al CFR M. SA prin Hotărârea nr. 4/25.04.2007.

Menționează că această hotărâre a fost aprobată de către Consiliul de Administrație al CFR M. SA în urma unei ședințe statutare, la care au participat și 3 membri ai organizațiilor sindicale.

Acordarea acestor ajutoare materiale nu sunt obligatorii, dovada fiind neincluderea lor ca obligație a societății în clauzele contractului individual de muncă, ele putând fi acordate numai în anumite condiții negociate de părți.

Prin acordul părților, în contractul colectiv de muncă s-a instituit un mecanism prin care să se poată acorda o sumă de bani cu ocazia Zilei Feroviarului și sărbătorilor de Paște și Crăciun. Pentru ca aceste sume de bani să poată fi acordate trebuiau să fie parcurse o serie de etape. Obligativitatea deciziei Consiliului de Administrație, decizie care se ia cu consultarea reprezentanților sindicatelor, vizează tocmai constatarea îndeplinirii condițiilor cumulative pentru a se putea acorda o eventuală recompensă materială.

Precizează că drepturile solicitate de către reclamanți în prezenta cauză nu sunt stabilite de către părți în contractul individual de muncă, reprezentând în fapt doar ajutoare financiare condiționate de posibilitățile angajatorului: "din veniturile realizate, după acoperirea cheltuielilor, constituirea fondului de rezervă, a celui de dezvoltare, satisfacerea necesităților de perfecționare-recalificare a personalului.. " conform art. 20 din Contractului colectiv de Muncă.

Mai mult, pentru anii 2008 și 2009, potrivit art. 64 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2009/2010 drepturile pe care le solicită reclamanții au fost suprimate.

2. Referitor la Salariul Suplimentar pe anii 2008 și 2009 arata că prin CCM la nivelul CFR M. pe anul 2009/2010, este prevăzut la art. 30 posibilitatea acordării unui salariu suplimentar, astfel:

(1) Pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.

(2) Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. In acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat.

(3) Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar.

Arată că in conformitate cu art. 229 al 4 din CM,contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar referindu-ne la prevederile art. 30 din CCM la nivel de unitate pe anii 2008 - 2009, este evident că textul menționează doar caracterul facultativ în ceea ce privește acordarea, de către CFR M., a salariului suplimentar.

Astfel, contractul colectiv de muncă, indiferent de nivelul la care este încheiat are forța unei legi între părțile contractante și este important ca acest act să fie interpretat prin prisma termenilor în care a fost redactat, deoarece aceștia sunt cei care pun în evidență voința reală a părților.

Or, după cum rezultă din cuprinsul textelor expuse mai sus, convenția dintre părți a prevăzut posibilitatea (si nu obligativitatea) acordării unui salariu suplimentar (alin. 1, la alin. 3), specificându-se una dintre condițiile în care posibilitatea primirii salariului suplimentar devine drept efectiv, respectiv obținerea unor venituri și constituirea din acestea a unui procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar.

Art. 30 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă al SNTFM CFR M. SA prevede că sumele necesare pentru salariul suplimentar provin din veniturile realizate de societate.

Deci, posibilitatea acordării acestui "salariu suplimentar""" derivă în principal de posibilitățile financiare ale angajatorului și este condiționată de conduita salariaților într-un an calendaristic anterior.

Chiar și o simplă analiză sintactică și morfologică a clauzei, citate în cuprinsul hotărârii atacate, ar fi arătat că folosirea termenului "poate" nu introduce o obligație ci o posibilitate, în cazul îndeplinirii cumulative a unor condiții.

Astfel, părțile au reglementat cadrul în care s-ar putea achita astfel de drepturi, făcându-se trimiteri la posibilitatea primirii unui salariu suplimentar chiar și în cazul desfășurării unei munci ireproșabile (criterii ce sunt prevăzute de anexa 6), dar și la sursa fondurilor din care s-ar putea plăti acest salariu.

Față de cele mai sus arătate, în lipsa posibilităților financiare, societatea nu poate să asigure sprijinul suplimentar al veniturilor salariaților în afara clauzelor obligatorii ale contractelor individuale de muncă prin care se stabilesc drepturile și obligațiile ambelor părți, inclusiv drepturile salariale ale angajatului.

S. N. de T. F. de M. "CFR M." - SA. este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor OUG nr.79/2008 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar. Până în anul 2008 a fost în vigoare OUG 79/2001 prin care eram obligați la respectarea acelorași dispoziții.

Ulterior parata a completat întâmpinarea si a invocat excepția autorității de lucru judecat pentru următorii reclamați:

• ………….. este reclamant în dosarul nr. 3517/116/2011, soluționat prin sentința civilă nr. 3290/03.11.2011 de Tribunalul Călărași, și are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Ziua Feroviarului 2008/2009, ajutorul material de Paști/Crăciun 2009, salariul suplimentar 2008/2009, împotriva S.C. nr. 3290/03.11.2011,s-a declarat recurs;

……………. este reclamant în dosarul nr. 3518/116/2011, soluționat prin sentința civilă nr. 3299/03.11.2011 de Tribunalul Călărași, și are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Ziua Feroviarului 2008/2009, ajutorul material de Paști/Crăciun 2009, salariul suplimentar 2008/2009, împotriva S.C. nr. 3299/30.11.2011 s-a declarat recurs;

• ……………. este reclamant în dosarul nr. 3515/116/2011, soluționat prin sentința civilă nr. 3411/10.11.2011 de Tribunalul Călărași, și are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Ziua Feroviarului 2008/2009, ajutorul material de Paști/Crăciun 2009, salariul suplimentar 2008/2009, împotriva S.C. nr. 3411/10.11.2011 s-a declarat recurs;

• …………….. este reclamant în dosarul nr. 3516/116/2011, soluționat prin sentința civilă nr. 3292/03.11.2011 de Tribunalul Călărași, și are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Ziua Feroviarului 2008/2009, ajutorul material de Paști/Crăciun 2009, salariul suplimentar 2008/2009, împotriva S.C. nr. 3292/03.11.2011 s-a declarat recurs;

• …………….. este reclamant în dosarul nr. 4552/116/2011 și are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Ziua Feroviarului 2008/2009, ajutorul material de Paști/Crăciun 2009, salariul suplimentar 2008/2009;

• ………….. este reclamant în dosarul nr. 4910/116/2011 și are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Ziua Feroviarului 2009, ajutorul material de Paști/Crăciun 2009, salariul suplimentar 2008/2009, termen 17.01.2012;

• ………………. și ………………. sunt reclamanți în dosarul nr. 44034/3/2011, Tribunalul București și are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Ziua Feroviarului 2006/2009, ajutorul material de Paști/Crăciun 2009;

• …………. este reclamant în dosarul nr. 3519/116/2011, soluționat prin sentința civilă nr. 3291/03.11.2011 de Tribunalul Călărași, și are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Ziua Feroviarului 2009, ajutorul material de Paști/Crăciun 2009, salariul suplimentar 2008/2009, împotriva S.C. nr. 3291/03.11.2011 s-a declarat recurs;

Cu privire la data încheierii /încetării CIM pentru perioada 2008/2009, așa cum rezultă din tabelul nominal anexat, arătam următoarele:

……………. - încetat CIM începând cu data de 28.05.2009; Față de data încheierii CIM, reclamantul mai sus menționat nu are dreptul să solicite salariul suplimentar și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun pe anul 9.

3. Cu privirea la capătul 1 din cererea de chemare in judecata, privind salariul suplimentar pe anii 2008/2009, în situația în cere veți respinge apărerile societății privind acest capăt de cerere, solicitam instanței a avea în vedere dispozițiile art. 30(1) din CCM privind acordarea salariului suplimentar ( conf. Anexei 6 punct 2), de salariul suplimentar nu beneficiază salariații care în cursul anului calendaristic respectiv au fost sancționați cu diminuarea salariului pe o perioada de 1-3 luni.

Potrivit Deciziei nr. I.B.1.2/4756/06.10.2008, dl. …………… a fost sancționat cu retragerea unei clase de salarizare timp de una lună;

Potrivit Deciziei nr. I.B.1.2/986/06.04.2009, dl. …………… fost sancționat cu reducerea salariului de baza cu 5% pe o durata de una luna;

Potrivit Deciziei nr. I.B.1.2/4755/06.10.2008, dl. ……………… a fost sancționat cu retragerea unei clase de salarizare timp de una lună;

Potrivit Deciziei nr. I.B.1.2/4151106.10.2008, dl. …………. a fost sancționată cu retragerea unei clase de salarizare timp de una lună;

Potrivit Deciziei nr. I.B.1.2/2082/25.,060..2009, dl. …………… fost sancționat cu reducerea salariului de baza cu 5% pe o durata de trei luni;

Prin cererea înregistrată pe rolul TRIBUNALULUI BUCUREȘTI SECȚIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE sub nr. 44034/3/2010 reclamanții ………….. au solicitat în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE M. "CFR-M."; SA. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata următoarelor drepturi:

- premierea aferenta zilei feroviarului pe anii 2006-2009, conform art. 64 alin 1 din Contractul colectiv de muncă, respectiv un salariu de bază pentru fiecare an, la nivelul clasei 1 de salarizare, actualizata cu rata inflației la data plații efective;

- plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun pentru anul 2009 stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; actualizat cu rata inflației la data plații efective; plata contravalorii bonurilor de masa începând cu lună martie 2009 și până la data încetării contractelor individuale de muncă, actualizata cu rata inflației la data plații efective.

- Contravaloarea tichetelor de masa pentru anul 2009 și până la încetarea contractelor individuale de muncă, actualizata cu rata inflației la data plații efective;

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariați ai S. N. de T. F. de M. "CFR-M." S.A Sucursala București până în lună martie 2010, fiind disponibilizați în baza Programului de Restructurare și Reorganizare a CFR M. și a Proiectului de Concediere Colectivă aprobate prin Hotărârea AGA 38/2.10.2009, Hotărârea AGA 1/7.01.2010, Hotărârea AGA nr. 3/25.01.20101 și Hotărârea CA 12/30.09.2009, așa cum reiese din deciziile de concediere anexate prezentei cereri de chemare în judecată.

În conformitate cu prevederile Contractelor colective de munca încheiate la nivelul SNTFM CHR M. SA, salariații au dreptul la un ajutor material acordat cu ocazia Zilei Feroviarului în cuantum de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei 1 de salarizare.

Astfel în contractual colectiv de muncă pentru anii 2006-2007 la art. 64. În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia din fondurile angajatorului, de următoarele:pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare;

În contractul colectiv de muncă pentru anii 2007-2008, în art. 64 se menține același drept.

Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă pentru anii 2007-2008 se stipulează că prevederile acestui contract colectiv se prelungesc până la 31.12.2008.

În ceea ce privește tichetele de masa pentru anul 2009-2010 la art. 74 din CCM se menționează că începând cu data de 01.03.2007 se vor acorda salariaților "CFR M." S.A. 20 tichete de masă/salariat/lună.

Potrivit art. 40 alin 2 lit. c raportat la art. 243 Codul Muncii, art. 30 din Legea nr. 30/1996 republicata angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractele individuale de muncă.

Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți (art. 243 Codul muncii) neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea parților care se fac vinovate de aceasta.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 64 alin. 1 Contractul Colectiv de Muncă 2005-2006, 2007-2008, prelungit prin act adițional, 2009-2010, art.40 alin 2 lit. c și art.155, art. l66, art. 236,alin 1, art. 241 alini lit. a, art.243, art.239 C Muncii, Legea nr. 130/1996 republicata, art. 969 Cod civil.

In dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.

La data de 12.04.2011 pârâta S.N. DE T. F. DE M. "CFR-M."; SA a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulată de reclamanții …………. ca neîntemeiata având în vedere următoarele motive:

Pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București pentru reclamanții ……………… având în vedere prevederile 284 alin.2 din Codul Muncii, prin care cererile referitoare la cauzele care vizează conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul, invocă excepția competenței teritoriale a Tribunalului București pentru reclamanții ……………, deoarece aceștia au domiciliul în: …………, jud. Călărași; ……………… - domiciliat în ……………., jud. Călărași

Pârâta a solicitat admiterea excepției invocate, disjungerea cauzei față de reclamanții ……………… și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Călărași în a cărei circumscripție își au reclamanții domiciliul.

În dovedirea celor mai sus menționate pârâta a depus copie xerox de pe CI seria ………nr. ………. .

Pe fond referitor la solicitările reclamanților privind acordarea premierei pentru Ziua Feroviarului aferente anilor 2006 - 2009.

Cu privire la premierea pentru Ziua Feroviarului pe anul 2006 și 2007 intimata solicită să se constate, având în vedere data sesizării instanței, că dreptul la acțiune al reclamantei este stins prin prescripție (termenul general de prescripție de 3 ani).

A făcut precizarea că Ziua Feroviarului (data nașterii dreptului la acțiune) pentru care se solicită acest ajutor material este 23 aprilie (Sfântul Gheorghe), iar data înregistrării cererii este 21.10.2010. deci cu mult peste termenul de prescripție de 3 ani.

În plus, pentru anul 2007 învederează ca toți salariații intimatei au beneficiat de o premiere în cuantum de 100 lei brut/salariat prima aprobată în Consiliul de Administrație al CFR M. SA prin Hotărârea nr. 4/25.04.2007 - pe care o anexează la prezenta.

Pentru anul 2009, au fost încheiate procesele verbale din 25.05.2009 și 03.06.2009, semnate și aprobate de reprezentanții administrației și reprezentanții sindicatelor reprezentative semnatare ale CCM, din care reiese în mod clar și indubitabil faptul că părțile au fost de acord să se suspende acordarea ajutorului material (premierii) de Ziua Feroviarului pentru anul 2009.

S-au făcut aceste concesii pentru a nu îngreuna situația financiară a societății și pentru a reduce ia minim posibil concedierile.

Înțelegerea părților, consfințită prin cele două procese verbale mai sus amintite, au stat la baza încheierii contractului colectiv de muncă 2009/2010 al SNTFM "CFR"; M. SA , care a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub numărul 2584/04.06.2009.

Menționează că ajutorul material solicitat de reclamantul din prezența cauza, are ca temei art.64 din Contractul Colectiv de Muncă al SNTFM "CFR M." SA pe anul 2009/2010.

Potrivit art.64 alini și 3 din CCM 2009/2010 ,, În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia din fondurile angajatorului de următoarele: pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare. Aceste prevederi se aplică cu 01 ianuarie 2010

Având în vedere cele mai sus menționate și în conformitate cu prevederile art 64 la CCM 2009/2010 intimata a solicitat să se constatei ca pentru anul 2009 si-a prevăzut în mod expres că nu se va acorda acest ajutor material cu ocazia Zilei Feroviarului.

Drept pentru care solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.

Referitor la cererea reclamantului privind plata ajutorului material de Paște și de Crăciun aferente anului 2009.

În vederea respectării legislației în vigoare cu privire la încheierea Contractului Colectiv de Muncă, în anul 2009, au avut loc întâlniri intre administrație și sindicatele reprezentative semnatare ale CCM unde a fost pus în discuție acest aspect (acordarea ajutorului material de Paști și de Crăciun) întâlniri care au condus în urma dezbaterilor la încheierea unor acorduri.

Aceste acorduri au fost concretizate prin încheierea proceselor verbale din 25.05.2009 și 03.06.2009, semnate și aprobate de reprezentanții administrației și reprezentanții sindicatelor reprezentative semnatare ale CCM, din care reiese în mod clar și indubitabil faptul că părțile au fost de acord să se suspende acordarea Primei de Paște și de Crăciun pentru anul 2009.

S-au făcut aceste concesii pentru a nu îngreuna situația financiară a societății și pentru a reduce la minim posibil concedierile

Înțelegerea părților, consfințită prin cele două procese verbale mai sus amintite (pe care le anexăm la prezență) au stat la baza încheierii Contractului Colectiv de Muncă 2009/2010 al SNTFM "CFR M." SA, care a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub numărul 2584/04.06.2009.

Menționează că ajutoarele materiale solicitate de reclamantul din prezența cauza, au ca temei art.64 din Contractul Colectiv de Muncă al SNTFM "CFR M." SA pe anul 2009/2010.

Potrivit art. 64 alin 1 și 2 din CCM 2009/2010 ,,În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia din fondurile angajatorului de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun se vor acorda salariaților un ajutor material stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care în cursul anului respectiv au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consumul de băuturi alcoolice, precum și salariații care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun se afla în concediu far a plată cu o durată de un an.

Aceste prevederi se aplica cu 01 ianuarie 2010.

Având în vedere cele mai sus menționate și în conformitate cu prevederile art. 64 la CCM 2009/2010 pentru anul 2009 s-a prevăzut în mod expres că nu se vor acorda e aceste ajutoare materiale cu ocazia sărbătorilor de Paște și Crăciun.

Intimata a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.

Referitor la solicitarea reclamanților de acordare a tichetelor de masa aferente perioadei aprilie 2009-martie 2010 intimata a arătat că în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masa ,,salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de munca, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportata integral de către angajatori. "

" Tichetele de masa se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. "

Din lecturarea art. 1 din Legea nr. 142/1998 aflam condițiile exprese și cumulative ce trebuiesc îndeplinite pentru a fi acordate tichetele de masă: existența unui contract individual de munca care să prevadă această posibilitate și capacitatea angajatorului de a suporta costurile tichetelor de masă.

Deci legea nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci instituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului care, în limita disponibilităților financiare, va acorda sau nu acesta bonificație.

Tichetele de masă sunt beneficii extrasalariale pentru angajați, hârtii valorice nefungibile care nu pot fi compensate prin acordarea sumei respective în bani. Acestea sunt acordate de angajatori pe baza bugetului de venituri și cheltuieli.

Ca urmare a pierderilor înregistrate de societate datorită reducerii volumului de marfa transportat cu 50% începând cu luna octombrie 2008 și până în prezent, prin H.G. 28/2010 s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2009 a SNTFM CFR M. SA iar la capitolul cheltuieli totale, cheltuieli cu personalul a fost alocată o sumă pentru cheltuieli cu tichete de masă.

Menționează că această sumă reprezintă contravaloarea tichetelor de masa acordate în lunile ianuarie 2009 - martie 2009 către toți salariații societății, respectiv 22 tichete de masa /lună/ salariat și că din luna aprilie nu s-a mai prevăzut o alocare bugetară pentru acordarea de tichete de masă.

Pentru anul 2010 s-a semnat actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă 2009/2010 al SNTFM "C.F.R. M.", înregistrat la Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București sub nr. 1713/2010 care la art. 74 alin. 4 prevede ca "Toate drepturile decurgând din aplicarea "acestui articol nu se aplică pentru anul 2010.";

Precizează ca acest act adițional a fost semnat de /reprezentanții administrației precum și 3e reprezentanții salariaților prin federațiile sindicale reprezentative.

"Art. 74 se modifică și va avea următorul conținut:

Începând cu data de 01.11.2007, salariații "C.F.R. M." S.A. beneficiază de câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, în condițiile legislației în vigoare.

Personalul care lucrează în regim de tură sau turnus conform graficului de serviciu, în zilele de sâmbătă și de duminică beneficiază de tichetele de masă.

Personalul trimis la cursuri de calificare, recalificare și perfecționare de către societate în interesul acesteia va primi tichete de masă în conformitate cu prevederile în vigoare.

Faptul că Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, nu constituie un drept al salariaților și respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii, a fost statuat chiar de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 14/18.02.2008, într-o speță similară, și anume: "aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație".

Avându-se în vedere faptul că în bugetul de venituri și cheltuieli al societății nu este prevăzută o astfel de obligație, societatea s-a aflat în imposibilitatea de a acorda salariaților tichetele de masă.

Față de aceste mențiuni consideră ca lipsită de temei solicitarea reclamanților cu privire la acordarea tichetelor de masa pentru perioada aprilie 2009- martie 2010, drept pentru care solicită respingerea acestui capăt de cerere.

În drept: art. 115 Cod procedură civilă.

Intimata a depus un set de înscrisuri în copie.

Intimata S. N. DE T. F. DE M. "CFR-M."; S.A. a depus la dosar precizare la întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:

Intimata a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești solicitate ( prima pentru Ziua Feroviarului 2006 - 2009 și Ajutor material de Paști și Crăciun pentru anul 2009) în temeiul art. 283 alin. 1) lit. e din Codul Muncii.

Drepturile revendicate de reclamanți privitoare la ajutorul material de Paște, prima pentru Ziua Feroviarului, nu sunt drepturi de natură salarială iar termenul de prescripție pentru revendicarea acestora este termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 alin. 1) lit. e din Codul Muncii.

În argumentarea celor afirmate face următoarele precizări:

Plecând de la semantica termenilor ce compun sintagma "drepturi salariale" rezultă că nu orice sumă de bani cuvenită sau stipulată în favoarea angajatului face parte din categoria "drepturilor salariale" ci doar acele sume de bani care formează conținutul juridic al noțiunii de "salariu".

În limbajul comun, uzual termenul de "salariu" este utilizat de marea majoritate a cetățenilor că referindu-se la suma de bani pe care o încasează lunar de la angajator, în virtutea raporturilor de muncă.

În schimb, semnificația juridică a termenului de "salariu" este una strict determinată de legiuitor și ea poate diferi de sensul din limbajul obișnuit, în anumite cazuri particulare.

Astfel, "salariul" este definit în Codul Muncii la art. 154 alin. 1) ca reprezentând "contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă", iar art. 155 din Codul Muncii denumit "elementele salariului" enumera componentele acestei noțiuni, respectiv: "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".

Dispozițiile Codului Muncii permit însă acordarea de către angajat și a altor drepturi, fie bănești fie de altă natură, dar care nu fac parte din salariu, neavând astfel natura juridică de "drepturi salariale".

Aceasta înseamnă că, fie prin contractul individual de muncă, fie prin contract colectiv de muncă, pe lângă salariu, părțile pot negocia și stabili acordarea unor drepturi sau avantaje suplimentare (fie în bani fie sub altă formă).

De asemenea, art. 236 din Codul Muncii, ce reglementează obiectul contractelor colective de muncă, prevede că prin astfel de contracte "se stabilesc clauzele privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă".

Legiuitorul face în mod expres diferențierea între conceptul de "salarizare" (ce nu poate fi interpretat altfel decât prin prisma dispozițiilor din Titlul IV al Codului Muncii) și "alte drepturi ce decurg din raportul de muncă" - ceea ce înseamnă că se permite acordarea unor drepturi bănești cu altă natură juridică decât aceea de salariu.

Prin urmare, drepturile stipulate cu alt titlu decât cel de salariu, chiar dacă sunt prevăzute sub formă bănească, nu fac parte din categoria "drepturilor salariale".

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca orice sume de bani primite de angajat, cu excepția celor prevăzute la art. 155 din Codul Muncii, să facă parte sau să fie considerate "drepturi salariale", atunci l-ar fi reglementat în cadrul Titlului IV intitulat SALARIZAREA sau ar fi definit altfel noțiunea de "salariu".

Având în vedere dispozițiile Codului Muncii, rezultă voința legiuitorului de a face o demarcație clară între sumele de bani primite de angajat cu titlu de "salariu" - "drepturi salariale" și sumele primite cu orice alt titlu, în virtutea raporturilor de muncă dintre părți.

Art. 283 alin. 1) lit. c din Codul muncii se aplică doar în ceea ce privește "drepturile salariale" stipulate în contractele colective, iar nu și drepturilor de cu totul altă natură și care izvorăsc din raporturile de muncă.

Cum din analiza făcută mai sus, rezultă că sintagma "drepturi salariale" se referă la salariul de bază, sporuri, indemnizații și alte adaosuri, rezultă că orice sumă de bani stipulată în contractele colective care nu se încadrează în rândul elementelor salariului (enumerate în mod clar la art.155 din Codul Muncii) trebuie cerut în instanță în cadrul termenului de prescripție de 6 luni (regulă - în cazul contractelor colective), iar nu de 3 ani.

Prin urmare, orice drept prevăzut în contractele colective, dacă nu este de natură salariala, este supus termenului de 6 luni.

În mod cu totul evident aceste drepturi revendicate de reclamant, nu pot fi considerate elemente componente ale salariului, astfel cum aceasta este definit la art. 155 din Codul Muncii, respectiv nu constituie salariul de bază, indemnizație, spor sau adaos.

Aceste drepturi revendicate de reclamant sunt definite în contractul colectiv ca fiind "ajutor material" respectiv "premiere", făcându-se o distincție clară față de noțiunile de salariu de bază, indemnizație, spor sau adaos.

În consecință, rezultă în mod clar și indubitabil că drepturile privitoare la ajutoarele materiale pentru Paște și Crăciun și premierea de Ziua Feroviarului, revendicate de reclamant nu sunt drepturi de natură salarială și sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. 1) lit. e) din Codul Muncii (termenul de prescripție fiind de 6 luni).

Cum de la data la care trebuiau acordate aceste drepturi până la data introducerii acțiunii au trecut mai mult de 6 luni (plata drepturilor solicitate trebuia să se facă succesiv, cu ocazia Zilei Feroviarului din anii 2007-2009, adică în jurul datei de 23 aprilie, respectiv cu ocazia sărbătorilor de Paște, și față de data înregistrării prezentei cereri - 15.09.2010), solicităm admiterea excepției invocate și respingerea pretențiilor.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă.

Față de reclamanții …………………, Tribunalul București a disjuns cauza si a declinat competenta de soluționare in favoarea Tribunalului Călărași ,unde a fost conexat la prezenta cauza.

Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține următoarele:

În considerarea prevederilor art. 137 alin. 1 din codul de procedură civilă, Tribunalul va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților, invocată de pârâtă.

Tribunalul, deliberând asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile reclamanților având ca obiect plata sumelor reprezentând premierea pentru ziua Feroviarului pentru anii 2006 - 2007 o va admite față de împrejurarea că pretențiile reclamanților vizează perioada 23.04.2006 - aprilie 2007, iar introducerea cererii de chemare în judecată la data de 15.09.2010 s-a făcut înafara termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile articolului 283 alineatul 2 din Codul muncii raportat la dispozițiile articolului 166 din Codul muncii.

Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în baza prevederilor art. 283 alin. 1 lit. e din codul muncii, Tribunalul va respinge această excepție, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii referitoare la termenul de prescripție de 6 luni aplicabil în situația neexecutării contractului colectiv de muncă ci, drepturile pretinse de reclamanți respectiv acordarea unor drepturi individuale, care chiar dacă se regăsesc in contractul colectiv de muncă fac parte din categoria drepturilor bănești suplimentare respectiv drepturi individuale ale salariaților si nu au caracter de drepturi colective astfel încât nu sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni ci termenului de prescripție prevăzut de art. 283 alin. 2 din Codul muncii referitor la litigii în legătură cu drepturi și obligații pentru care nu s-a prevăzut de legiuitor un termen special, neavând relevanta ca drepturile in discuție au luat naștere în urma negocierilor colective.

Tribunalul nu va reține susținerea pârâtei în sensul că tichetele de masă nu sunt drepturi salariale astfel cum sunt reglementate de preved.art.155 din Codul Muncii și nici venituri din salariu, astfel cum acestea sunt prevăzute de art.55 alin.(l)-(3) din Codul Fiscal și pe cale de consecință, nu sunt aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit. c) din Codul Muncii, întrucât și dacă s-ar considera că tichetele de masă și drepturile de hrană acordate de angajatori angajaților, în conformitate cu legislația în vigoare nu sunt drepturi salariale acestea fac totuși parte din categoria unor drepturi individuale a salariaților ce iau naștere în temeiul existenței și executării contractelor individuale de muncă, drepturi reglementate ca și cadru general de lege chiar dacă sunt preluate în contractul colectiv de muncă sub aspectul condițiilor concrete de acordare, astfel încât, nu le este aplicabil sub aspectul prescripției extinctive textul art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii referitoare la termenul de prescripție de 6 luni aplicabil în situația neexecutării contractului colectiv de muncă ci prevederile art. 283 alin. 2 din codul muncii.

Referitor la excepția autorității de lucru judecat, aceasta se va admite in parte, numai in ceea ce privește pe reclamanții …………………….. referitor la salariul suplimentar pentru anii 2008 si 2009,premierea pentru Ziua Feroviarului si ajutorul material pentru sărbătoarea de Pasti 2009 si pe cale de consecința respinge aceste capete de cerere.

Urmează a respinge excepția autorității de lucru judecat invocata de parata fata de reclamanta ……………. deoarece in dosarul indicat nu a fost antamat fondul cauzei ci s-a dispus anularea acțiunii pentru lipsa de semnătura a reclamantei.

Pe fondul cauzei, Tribunalul reține următoarele:

Reclamanții solicită obligarea pârâtei la acordarea tichetelor de masă lunare pentru perioada aprilie - septembrie 2009 conform prevederilor art. 81 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unități din T. F. pe anii 2006-2008 înregistrat la M.M.F.P.S sub nr. 2836/20/28.12.2006 și prelungit prin Actul Adițional înregistrat la M.M.F.P.S sub nr. 370/20.06.2008 si a Contractului Colectiv de Munca la Nivel de Unitate pe anii 2009-2010 înregistrat la M.M.F.P.S sub nr. 2584/04.06.2009.

Acest drept nu a fost acordat în perioada aprilie - septembrie 2009, fiind omis de la executare, pe considerentul că pârâta fiind o societate cu capital de stat, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, bugetul de venituri și cheltuieli al societății se aprobă prin hotărâre de guvern, inițiată de Ministerul "Transporturilor și Infrastructurii, cu Ministerului Finanțelor Publice și cel al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în conformitate cu prevederile art. 5 lit. a) din OUG nr. 79/2008 coroborate cu art. 15 alin. (1) din O.U.G nr.79/2008 coroborate cu articolul 15 alineatul 1 din OUG. nr. 37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Pârâta a arătat că s-a aflat în imposibilitatea de a acorda salariaților tichetele de masă in perioada aprilie-septembrie 2009 și că acordarea tichetelor de masă de către angajator, nu reprezintă o obligație ex lege, ci este vorba doar despre o posibilitate, condiționată decisiv de bugetele de venituri și cheltuieli și de resursele financiare proprii.

În ceea ce privește reglementarea legală Tribunalul reține următoarele:

Astfel potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unor contract individual de muncă pot primi o alocație individuală de hrană acordate sub formă de tichete de masă suportate integral pe costuri de angajator.

Art. 1 alin. 2 din Legea 142/ 1998 prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.

Art. 5 - (1) Angajatorul distribuie salariaților tichetele de masă, lunar, în ultima decadă a fiecărei luni, pentru luna următoare.

(2) În condițiile prevăzute la alin. (1), angajatorul distribuie, pe salariat, un număr de tichete de masă corespunzător numărului de zile lucrătoare din luna pentru care se face distribuirea.

Art. 6 - (1) Salariatul poate utiliza, lunar, un număr de tichete de masă cel mult egal cu numărul de zile în care este prezent la lucru în unitate.

Art. 7 - (1) Angajatorul, împreună cu organizațiile sindicale legal constituite sau, acolo unde nu este constituit un sindicat, cu reprezentantul salariaților, stabilesc de comun acord unitatea emitentă a tichetelor de masă cu care vor contracta prestarea serviciilor corespunzătoare.

Prevederile contractuale aplicabile speței sunt următoarele:

Contractul colectiv de muncă la nivel național încheiat pentru anii 2007-2010, are următoarele prevederi:

Art. 42 - (2) Alte venituri sunt:

b) tichetele de masă, tichetele cadou, tichetele de creșă și alte instrumente similare acordate conform prevederilor legale și înțelegerii părților.

Potrivit art. 81 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din ramura transporturi: "începând cu 01.01.2007, salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichetele de masă în cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare", iar potrivit art. 74 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, valabil pentru perioada 2009-2010, salariații beneficiază de câte un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare".

În conformitate cu prevederile art. 31 și art. 33 alin. 3 din Legii 130/1996, modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării acestuia sau suspendarea aplicării unor prevederi din contractul colectiv de muncă se poate realiza numai prin acordul de voință al părților.

În conformitate cu prevederile art. 244 din Codul Muncii, contractul colectiv de muncă poate fi modificat pe parcursul executării lui, în condițiile legii, prin acordul părților iar conform art. 246 din Codul Muncii aplicarea contractului colectiv de munca poate fi suspendată prin acordul de voință al părților.

Or, bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2009 cât și rubrica "cheltuieli de personal" sunt fundamentate la sfârșitul anului 2008 pentru începutul anului următor iar la constituirea acestuia angajatorul are obligația de a lua toate măsurile ca la cheltuielile de personal să prevadă cheltuielile cu toate drepturile salariale prevăzute de lege sau stabilite contractual (atâta vreme cât în acest caz, dreptul în discuție nu face obiectul unor limitări sau restricții instituite prin lege) câtă vreme, plata muncii către salariați și a celorlalte drepturi bănești sau cu valoare economică cuvenite ca urmare a desfășurării muncii în condiții negociate legal nu poate fi supusă unei condiții potestative din partea angajatorului cu consecința sistării acestora ori de câte ori angajatorul nu întocmește corespunzător bugetul astfel încât să fie în măsura să respecte obligațiile legal asumate, iar împrejurarea că sumele respective sunt sume aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli potrivit legii este o garanție a plății drepturilor în discuție, întrucât nu-i poate fi permis angajatorului și nici statului să prevadă acordarea unor drepturi pentru angajați pe care tot acesta să le condiționeze de voința sa de a aloca sau nu resursele financiare necesare plății acestora.

În ceea ce privește tichetele de masă, instanța constată că acestea sunt prevăzute în CCM pe anul 2009-2010 la art. 81 care menționează că se acordă în condițiile legislației în vigoare.

2. Reclamanții solicită obligarea pârâtei la stabilirea, actualizarea în raport cu rata inflației din ziua plății și acordarea retroactivă a primei ocazionate de Ziua Feroviarului pe anii 2006, 2007 și 2008, respectiv un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare pentru fiecare an.

Cererea reclamanților este întemeiată pe prevederile clauzelor contractuale cuprinse în contractele colective de muncă aplicabile în perioada 2006-2009, respectiv art. 64 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil conform cărora: "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia din fondurile angajatorului, de următoarele: pentru "Ziua Feroviarului"; o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de consiliul de administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.";

Cu privire la pretențiile reclamanților având ca obiect plata sumelor reprezentând premierea pentru ziua Feroviarului pentru anii 2006 - 2007, Tribunalul a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe cale de consecință va respinge cererea de chemare în judecată având acest obiect pentru prescripția dreptului la acțiune în justiție.

Cu privire la perioada 2008-2009, Tribunalul reține următoarele:

Acest drept nu a fost acordat în perioada 2007-2008 ( pentru anul 2007 angajatorul a acordat salariaților o sumă în cuantum de 100 lei cu acest titlu, însă sub nivelul clasei 1 de salarizare), fiind omis de la executare, pe considerentul că pârâta nu poate respecta obligațiile contractuale fiind ținuta de prevederile O.U.G. nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare (ce a fost abrogată de OUG 79/2008) si alte dispoziții cu caracter financiar, în aplicarea cărora pârâtei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2004 - 2008, aprobate prin hotărâri de guvern.

În ceea ce privește obligativitatea prevederilor art. 64 din Contractul colectiv de muncă la nivel de angajator pe anul 2006-2008, conform înțelegerii partenerilor de dialog social și având în vedere dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. b și art. 283 alin. 3 din Codul muncii precum și faptul că, din perspectiva salariatului, acordarea unor ajutoare bănești reprezintă un drept al acestuia, rezultă că acestui drept îi corespunde obligația corelativă a angajatorului de acordare a acestuia în condițiile prevăzute de contractul colectiv pentru următoarele argumente:

Sistarea plății drepturilor prevăzute de art. 64 din contractul colectiv de muncă aplicabil este nelegală, întrucât în mod eronat s-a interpretat de către pârâtă că dreptul la acordarea acestor premii este condiționat de existența resurselor financiare, prevederile O.U.G. nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare, menționând doar în art. 3, că "(1) Înainte de aprobarea, în condițiile legii, a bugetelor de venituri și cheltuieli ministerele, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, organele administrației publice centrale sau ale administrației publice locale, după caz, le prezintă spre avizare comisiilor de dialog social constituite, potrivit legii, la nivelul acestora. Indicele câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii, calculat în unități fizice sau, după caz, în unități valorice în condiții comparabile, în funcție de specificul activității.";

Or, aceste prevederi impun doar aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli cu respectarea unor indici financiari în ceea ce privește câștigul salarial mediu, iar nu acordarea drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de natură salarială condiționată de asigurarea resurselor financiare pentru plata acestora.

Or, bugetul de venituri si cheltuieli rectificat pe anii 2006-2008 cât și rubrica "cheltuieli de personal" sunt fundamentate la sfârșitul anului 2006, respectiv 2008 pentru începutul anului următor iar la constituirea acestuia angajatorul are obligația de a lua toate măsurile ca la cheltuielile de personal să prevadă cheltuielile cu toate drepturile salariale prevăzute de lege sau stabilite contractual (atâta vreme cât în acest caz, dreptul în discuție nu face obiectul unor limitări sau restricții instituite prin lege) câtă vreme, premiile pentru Ziua Feroviarului se includ în categoria drepturilor salariale ale angajaților, potrivit prevederilor art. 155 din Codul muncii, iar potrivit art. 156 din Codul muncii, salariile trebuie plătite înaintea oricăror obligații ale angajatorului, și aceasta indiferent de existența unor limitări cu privire la cheltuielile totale aprobate angajatorului.

Plata muncii către salariați și a drepturilor de natură salarială cuvenite ca urmare a desfășurării muncii în condiții negociate legal nu poate fi supusă unei condiții potestative din partea angajatorului cu consecința sistării acestora ori de câte ori angajatorul nu întocmește corespunzător bugetul astfel încât să fie în măsura să respecte prevederile art. 156 din Codul muncii referitoare la onorarea cu prioritate a obligațiilor salariale, iar împrejurarea că sumele respective sunt sume aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli potrivit legii este o garanție a plății drepturilor în discuție, întrucât nu-i poate fi permis angajatorului și nici statului să prevadă acordarea unor drepturi pentru angajați pe care tot acesta să le condiționeze de voința sa de a aloca sau nu resursele financiare necesare plății acestora.

În plus, intimata invocă în refuzul de a executa clauzele contractului colectiv de muncă prevederile unui act normativ, respectiv ale OUG nr. 79/2001, însă Tribunalul a constatat că acest act normativ nu conține nici o prevedere care să permită suspendarea unilaterală a executării unor clauze a contractelor colective de muncă.

În acest context, în condițiile în care dreptul reclamanților la plata primei cuvenite pentru "Ziua Feroviarului"; nu este afectat de vreo cauză de ineficacitate nu este afectat nici dreptul acestora la acordarea sumelor cu acest titlu, reclamanții fiind îndreptățiți la acordarea acesteia și în perioada în care a fost sistată acordarea acesteia.

Art. 41 alin. 5 din Constitutie garantează caracterul obligatoriu al convențiilor colective între părți.

Existența sau inexistența resurselor financiare bugetare nu poate avea vreo influență asupra stabilirii sau recunosterii drepturilor salariale prevăzute în Contractul Colectiv de Munca.

A recunoaște angajatorului posibilitatea ca după negocierea contractului colectiv de munca, deci după stabilirea drepturilor si obligațiilor reciproce ale părților, sa fie exonerat de plata salariilor sau a drepturilor asimilate prevalându-se de scuza aprobării unui buget de venituri mult inferior celui necesar pentru respectarea obligațiilor salariale asumate prin contract, sau de faptul ca unitatea face parte din categoria agenților monitorizați conform prevederilor OUG nr. 79/2001, ar însemna practic acceptarea unei negocieri pur formale cu consecința golirii de conținut a principiului negocierii salariale.

Întrucât art. 243 din Codul Muncii și art. 30 din Legea nr. 130/1996 prevăd că executarea contractului colectiv este obligatorie și că neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract atrage răspunderea celor vinovați, Tribunalul constată că în cazul de față angajatorul era obligat în executarea art. 65 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul angajatorului pentru anul 2008 la plata către salariați a premiului cuvenit pentru "Ziua Feroviarului"; aferent anului 2008, întrucât executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, angajatorul fiind obligat la acordarea drepturilor negociate și stabilite imperativ cel puțin în limita minimă prevăzută de art. 65, respectiv "cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare";, iar în caz de neexecutare a obligației culpa aparține angajatorului iar nu reprezentanților salariaților cărora nu le revenea nici o obligație contractuală în legătură cu plata acestor drepturi.

Nu poate fi reținută nici susținerea pârâtei în sensul că această premiere nu este posibilă întrucât nu a fost stabilită de Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, întrucât, Contractul colectiv de muncă nu prevede că dreptul salariaților la premiul în discuție ar fi condiționat de existența unei hotărâri a Consiliului de Administrație, ci doar cuantumul acestui drept urma a fi stabilit de consiliul de administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, însă acesta urma a fi acordat cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.

Mai mult, lipsa de preocupare a angajatorului pentru stabilirea cuantumului premiului cuvenit salariaților nu poate duce la anihilarea dreptului acestora ce s-a născut în baza clauzelor contractului colectiv de muncă și care nu putea fi oricum stabilit sub nivelul clasei 1 de salarizare.

Cu privire la premierea pentru ziua Feroviarului pentru anul 2009, Tribunalul reține că pentru anul 2009, au fost încheiate procesele verbale din 25.05.2009 și 03.06.2009, semnate și aprobate de reprezentanții administrației și reprezentanții sindicatelor reprezentative semnatare ale Contractul colectiv de muncă, din care reiese faptul că părțile au fost de acord să se suspende acordarea ajutorului material (premierii) de Ziua Feroviarului pentru anul 2009.

Înțelegerea părților, consfințită prin cele două procese verbale mai sus amintite, a stat la baza încheierii contractului colectiv de muncă 2009/2010 al SNTFM "CFR"; M. SA , care a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub numărul 2584/04.06.2009.

În conformitate cu prevederile art. 31 și art. 33 alin. 3 din Legii 130/1996, modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării acestuia sau suspendarea aplicării unor prevederi din contractul colectiv de muncă se poate realiza numai prin acordul de voință al părților.

În conformitate cu prevederile art. 244 din Codul Muncii, contractul colectiv de muncă poate fi modificat pe parcursul executării lui, în condițiile legii, prin acordul părților iar conform art. 246 din Codul Muncii aplicarea contractului colectiv de munca poate fi suspendată prin acordul de voință al părților.

Față de cele mai sus reținute Tribunalul va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta la plata către reclamanții îndreptățiți a sumelor reprezentând premierea pentru ziua Feroviarului pentru anul 2009 în cuantum de un salariu de bază brut corespunzător clasei I de salarizare, sume actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la data plății, sume cuvenite reclamanților în funcție de calitatea acestora de salariați ai pârâtei la data nașterii dreptului.

În acest context, față de suspendarea aplicării acestor prevederi din contractul colectiv de muncă, Tribunalul constată că reclamanții nu pot beneficia de acordarea Primei de Crăciun pentru anul 2009, acest drept fiind suspendat potrivit legii.

Cu privire la capetele de cerere privind premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2009 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști pentru anul 2009 instanța constată că aceste drepturi sunt datorate.

Aceste drepturi sunt prevăzute în art. 64 care prevede: "În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia din fondurile angajatorului, de următoarele:

- cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare;

- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premieră a cărei cuantum va fi stabilită de Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.

Pârâta este obligată să își îndeplinească obligația asumată odată cu semnarea CCM la nivel de unitate atâta timp cât acesta a rămas în această formă, în ființă, deși pârâta a avut la îndemână căi legale de suspendare a acestor prevederi.

Deși pârâta invocă faptul că pentru anul 2009 părțile au convenit prin CCM pe anii 2009/2010 că aceste drepturi nu se acordă în anul 2009, această apărare nu poate fi reținută deoarece acest contract a fost întocmit în luna iunie 2009 și produce efecte juridice din data de 4 iunie 2009, dată la care acest CCM la nivel de unitate a fost înregistrat la DMPS București.

Cum legea civilă nu retroactivează, clauza din CCM potrivit căreia nu se acordă aceste drepturi în 2009 este lovită de nulitate, și nu produce efecte juridice.

Tribunalul constată că drepturile reclamantului reprezentând premierea pentru Ziua Feroviarului 2009 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști 2009, erau certe, lichide și exigibile din luna aprilie 2009, iar pârâta era obligată conform clauzelor asumate, să le plătească, înainte de întocmirea Contractului colectiv de munca.

În baza art. 137 Cod pr.civilă instanța a analizat cu prioritate excepția dreptului material la acțiune pentru capătul de cerere privind prima aferentă Zilei Feroviarului pe anul 2006 si 2007 și constată că este fondată urmând a o admite.

Astfel, conform art. 171 al.1 din Legea 53/2003-Codul Muncii, așa cum a fost modificat prin Legea 40/2010 "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

Având în vedere că acțiunea reclamantului a fost formulată la data de 19.08.2011 rezultă că reclamantul nu poate solicita drepturi decât începând cu data de 20.08.2008, astfel că nu mai poate solicita prima de Ziua Feroviarului pentru anul 2008, întrucât această zi a fost pe data de 23 aprilie 2008, deci dreptul la acțiune s-a prescris.

Cu privire la capătul de cerere privind plata salariului suplimentar pentru anii 2008 și 2009 se constată că aceste drepturi sunt prevăzute de art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007/2008 prelungit prin Actul adițional nr.2093/08.04.2008 și art. 30 din CCM pe anii 2009-2010.

Acest articol prevede că "pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu un salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.

Din analiza acestui text de lege rezultă că acest salariu poate fi primit de salariat dar nu este o obligație pentru angajator să-l acorde.

Constituirea acestui fond pentru salariile suplimentare se face din veniturile angajatorului atunci când aceste venituri exced cheltuielilor de producție și se constituie în profit.

În atare condiții, urmează a se respinge acest capăt de cerere in parte, neexistând o obligație asumată de angajator ci o aptitudine de a plăti aceste drepturi în anumite condiții iar părțile au convenit prin act adițional in luna iunie 2009 ca aceste drepturi nu vor mai fi datorate in anii 2009 si 2010.

Pentru considerentele expuse, urmează a se admite excepția prescripției dreptului material la acțiune conform art. 3 din Decretul 167/1958, privind prima de Ziua Feroviarului pe anii 2006 si 2007, fata de cererea reclamanților ………….. invocată de pârâta SNTF M. CFR M. SA B., și respingerea acestui capăt de cerere.

In temeiul art.36 din Regulamentul de Ordine interioara al instanțelor judecătorești opinia asistenților judiciari este concordanta cu soluția si considerentele expuse in motivarea prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești solicitate in temeiul art. 268 lit. e C. Muncii ,invocata de parata S.N. DE T. F. DE M. "CFR M." S.A.

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune conform art. 3 din Decretul 167/1958, privind prima de Ziua Feroviarului pe anul 2006 si 2007, invocată de aceiași pârâtă fata de cererea reclamanților ………… si pe cale de consecința respinge capătul de cerere având acest obiect.

Admite in parte excepția autorității de lucru judecat, numai in ceea ce privește pe reclamanții ……………… referitor la salariul suplimentar pentru anii 2008 si 2009,premierea pentru Ziua Feroviarului si ajutorul material pentru sărbătoarea de Pasti 2009 si pe cale de consecința respinge aceste capete de cerere.

Respinge excepția autorității de lucru judecat invocata de parata fata de reclamanta ………………...

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții ……………………….. împotriva SNTF M. CFR M. SA B..

Obligă pârâta la plata către reclamanții …………………. a drepturilor salariale reprezentând prima de Ziua Feroviarului 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare și a ajutorului de Paști 2009 echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, si salariul suplimentar pe anul 2008 echivalent cu salariul de baza al fiecărui salariat din luna decembrie a anului pentru care se acorda,si fata de reclamanții ……………… a drepturilor salariale reprezentând prima de Ziua Feroviarului 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare și a ajutorului de Paști 2009 echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare.

Respinge celelalte capete de cerere ca nefondate.

Definitiva si executorie de drept.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2015.

← contestaţie la executare. competenţă. Jurisprudență...		Ordonanţă preşedinţială. Jurisprudență →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Salarizare. Cerere de obligare a angajatorului la qacordarea de despăguniri pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi necompensate cu timp liber corespuzător, formulată de asistenţii medicali, respectiv asistent maternal contestaţie la executare formulată odată co contestaţia împotriva deciziei ce constituie titlu executoriu contestaţie la executare. competenţă. Jurisprudență Competenţă materială; Contestaţie la executare Ordonanţă preşedinţială. Jurisprudență Suspendare executare act administrativ. Jurisprudență Alte cereri - atragere răspundere administrator judiciar Suspendare act administrativ. Jurisprudență