Suspendare executare act administrativ. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Tribunalul CĂLĂRAŞI Hotărâre nr. 170 din data de 12.02.2015
Dosar nr. 79/116/2015
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA nr. 170/2015
Ședința publică de la 12.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - …………
GREFIER - ……………..
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul G. B.G. și pârâtul Consiliul Județean Călărași având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal efectuat în ședința publică s-au prezentat reclamantul personal și cons.jur. ………….. pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, după care;
Cons.jur. ……….. pentru pârât depune la dosar practică judiciară menționând că aceasta se referă la prevederile art. 14 cazul bine justificat și paguba iminentă cum și decizia nr. 30 a CAB care se referă la ordinea în care pot fi aprobate hotărârile într-o ședință de consiliu.
Tribunalul, acordă cuvântul părților pe excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, excepție invocată de pârât.
Reclamantul având cuvântul învederează că în urma alegerilor locale este în exercițiul autorității publice, ca și consilier județean, și în acest sens are dreptul să aducă critici de nelegalitate în momentul în care le observă mai ales în situația în care lucrurile se desfășoară în cadrul Consiliului Județean, forma deliberativă. Detaliind pe scurt sintagma "subsemnatul"; precizează că acțiunile sale sunt făcute în interes public pentru că este și participant la autoritatea publică respectiv Consiliul Județean, forma deliberativă și în același timp prin lege, exercită mandatul pe toată durata în care aceste este valid.
Cons. jur. ……….. având cuvântul pentru pârât cu privire la excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, arată că nu se justifică nici interesul public nici interesul personal. Interesul personal nu se justifică pentru faptul că nu este dovedit dreptul care a fost încălcat, nu este probat în nici un mod în acțiune iar în ceea ce privește interesul public consideră că nu poate discuta despre interes public deoarece, aici ar trebui să discutăm că prin hotărârea adoptată de Consiliul Județean s-a produs o perturbare a unei autorități publice . Arată că hotărârea emiso de către Consiliul Județean ar trebui ca în loc să organizeze autoritatea publică să producă, să conducă, la operațiuni ale administrației prin care s-ar încălca drepturile și interesele legitime fiind astfel iminenta și o paguba. Precizează că nu este clar ce a perturbat adoptarea Hotărârii nr. 5 și nu se înțelege cum sunt afectați cetățenii prin adoptarea acesteia, pentru că din moment ce s-a vacantat locul de vicepreședinte acesta trebuia ocupat. Față de aceste aspecte, consideră că nu există nici interes personal și nici interes public.
Reclamantul având cuvântul în replică, precizează că în momentul în care a solicitat suspendarea,unul din argumentele care la condus la acest aspect a fost că singurele persoane care au cunoștință și ar trebui să-și exercite dreptul de autoritate publică în adoptarea unei hotărâri în condițiile legii nu ar putea fii decât consilierii județeni și prefectul județului - pe controlul de legalitate, nici o altă persoana nu ar avea dreptul, chiar dacă legea ar fi încălcată prin procedura de adoptare a acestei hotărâri, să ceară sancționarea din punct de vedere al nerespectării legii. În acest sens consilierii județeni fiind în exercițiul autorității publice cunoscând procedurile care ar trebui să stea la baza adoptării unei hotărâri în ședința publică a Consiliului Județean, sunt îndreptățiți și sunt de fapt singurii care ar putea în interes public să critice procedural o astfel de hotărâre. Din acest motiv considerând că sunt în exercițiul autorității publice, a cerut instanței să suspende în ideea de a ataca și pe fond respectiva hotărâre. Așa cum susține reprezentanta pârâtului respectiv cons. jur…….. nimeni nu ar avea dreptul să atace în interes public, decât, eventual respectivul care a fost ales și prefectul prin controlul de legalitate, ori ei fiind parte a deciziilor sunt si responsabili cu legalitatea procedurală a adoptării hotărârilor.
Cons. jur………. având cuvântul pentru pârât precizează că dorește să dovedească faptul că nu există dovada prejudiciului, nu există dovada legăturii cauzale, deci ar dori ca reclamantul să lămurească ce prejudiciu s-a creat prin adoptarea unei hotărâri de numire a unui vicepreședinte, ce se putea întâmpla. Apreciază că nu este dovedit nici prejudiciul și nici legătura de cauzalitate cu posibila pagubă sau cu posibilitatea de a fi încălcat un drept al cuiva, iar interesul public nu se justifică
Tribunalul, rămâne în pronunțare pe excepție, iar în urma deliberării avute a pronunțat următoarea soluție:
T R I B U N A L U L ;
Asupra acțiunii în contencios administrativ;
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 16.01.2015 și înregistrată sub nr. 79/ 116/2015 reclamantul G.B.G., a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Județean Călărași, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Hotărârii Consiliului Județean Călărași nr.5/07.01.2015 privind alegerea unui vicepreședinte al Consiliului Județean Călărași.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că potrivit art. 14 alin.1 din Lg. 554/2004"în cazuri bine justificate și pentru prevenirea autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". A mai arătat reclamantul că pentru a fi dispusă suspendarea, conform art. 14 (1) din Legea 554/2004 - privind contenciosul administrativ, legea impune îndeplinirea cumulativă a doua condiții imperative: - existenta unei aparente de nelegalitate a actului atacat - existenta unei pagube iminente.
Cu privire la existenta unei aparente de nelegalitate a actului atacat - reclamantul arată că Hotărârea 5/07.01.2015 este aparent ilegală deoarece nu au fost respectate prevederile art.48 si art. 49 din Legea 215/2001, funcția de vicepreședinte al consiliului județean Călărași nefiind vacantă la momentul exprimării votului. Menționează de asemenea că Hotărârea nr.4/07.01. 2015 privind încetarea, prin demisie, a mandatului de vicepreședinte al Consiliului Județean Călărași al domnului Ștefan Ion nu era nici emisă și nici comunicată la momentul adoptării, în aceeași ședință publică a Consiliului Județean Călărași din 07.01.2014, a proiectului de Hotărâre privind alegerea unui vicepreședinte al Consiliului Județean Călărași. Emiterea si comunicarea Hotărârii nr.4/07.01.2015 a fost făcută ulterior încheierii ședinței publice a Consiliului Județean Călărași din 07.01.2015. Precizează reclamantul că potrivit art. 48 alin.(2) "Secretarul unității administrativ-teritoriale va comunica hotărârile consiliului local primarului și prefectului de îndată, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data adoptării." Rezultă că Hotărârile vor fi emise sub semnătura "președintelui CJ" si comunicate prefectului de îndată - pentru controlul de legalitate Conform art. 49 alin.(1) teza a II-a din Legea 215/2001 a administrației publice locale ,,Hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de la data aducerii la cunoștința publica, iar cele individuale,de la data comunicării. Precizează reclamantul că demisia din funcția de vicepreședinte, act unilateral de voința, conform legii speciale 215/2001, trebuie constatata prin Hotărâre a consiliului (art. 12 din Legea 215/2001).
Concluzionând reclamantul arată că nu este posibilă votarea și adoptarea unei Hotărâri privind alegerea unui vicepreședinte al Consiliului Județean Călărași, înainte de vacantarea postului, vacantare produsă la momentul comunicării Hotărârii prin care s-a luat act de demisie.
Relativ la prejudiciu material viitor si previzibil sau, după caz perturbarea previzibila grava a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public - paguba iminenta - reclamantul arată că în desfășurarea activității, vicepreședintele consiliului județean, generează acte administrative, care intră în circuitul civil și produc efecte juridice. În același timp, vicepreședintele participă la grupuri de decizie înființate conform legii, unde sunt adoptate măsuri administrative. Menționează totodată că prin Dispoziția Președintelui nr.32/09.01.2015, dispoziție având ca suport legal Hotărârea nr.5/07.01.2015 și alte reglementari legale în materie înscrise în preambul, domnul vicepreședinte Dinulescu Marian este desemnat pentru a exercita atribuțiile Președintelui Consiliului Județean Călărași pe perioada 12.01.2015-28.02.2015, perioada în care Președintele CJ este în concediu de odihnă. Arată de asemenea că în condițiile în care actele administrative generate cu concursul vicepreședintelui, desemnat înlocuitor al Președintelui, nu mai pot fi revocate, instanța va trebui sa se pronunțe cu privire la anularea acestora, în urma anularii producându-se grave perturbări in circuitul civil si posibile prejudicii materiale.
În drept a invocat dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004.
În dovedirea cererii, reclamantul a propus administrarea dovezii cu înscrisuri și a depus la dosar plângere prealabila înregistrata sub nr. 697/15.01.2015; Hotărârea nr.4/07.01.2015; Proiectul de Hotărâre nr.5-privind alegerea unui vicepreședinte al Consiliului Județean Călărași, semnat de inițiator, avizat de secretarul județului, însoțit de expunerea de motive; Dispoziția Președintelui nr.32/09.01.2015-privind desemnarea unui vicepreședinte pentru a exercita atribuțiile Președintelui Consiliului Județean Călărași.
A solicitat judecarea cauzei în lipsa potrivit dispozițiilor art. 411, alin.2 C. pr. civilă.
La data de 23.01.2015 pârâtul Consiliul Județean Călărași a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că în opinia sa,reclamantul nu justifică interesul în promovarea acțiunii de suspendare a Hotărârii Consiliului Județean Călărași nr.5/2015 ce are ca obiect alegerea unui vicepreședinte al Consiliului Județean Călărași). Arată pârâtul că potrivit art.33 din NCPC (interesul de a acționa), "interesul trebuie sa fie determinat, legitim, personal, născut si actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut si actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara". Având în vedere că interesul reprezintă o condiție de ordin subiectiv care se analizează atât în persoana celui care acționează în justiție, cat si în persoana adversarului acestuia, apreciază pârâtul că aceasta condiție nu este îndeplinită în drept în speța de față. Legitimitatea interesului presupune conformitatea sa cu ordinea de drept si cu regulile de conviețuire socială. Mai mult, interesul trebuie sa fie personal, adică să fie propriu reclamantului Georgescu Bogdan George. Consideră pârâtul că nu poate exista un folos material sau moral pe care reclamantul să-1 urmărească în promovarea acestei acțiuni, motiv pentru care solicită respingerea cererii reclamantului ca fiind lipsită de interes.
Cu privire la cererea de suspendare a reclamantului, pârâtul solicită respingerea acesteia deoarece, în opinia sa aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute cumulativ de prevederile art. 14 din Legea nr.554/2004, din următoarele motive; în conformitate cu prevederile art. 14 din Lg. nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Consideră pârâtul că motivele invocate de către reclamant sunt neîntemeiate, având în vedere următoarele: Prin Decizia nr. 442/2013, înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței,actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. Apreciază pârâtul că actul emis nu intră sub incidența acestor cerințe.
Relativ la afirmația reclamantului că în conformitate cu art.49 alin.1 din Legea nr.215/ 2001 "Hotărârile ca caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de la data aducerii la cunoștința publica, iar cele individuale, de la data comunicării", pârâtul apreciază că acesta face o grava eroare în ceea ce privește momentul adoptării unei hotărâri si momentul în care aceasta își produce efectele. Trebuie subliniat faptul că momentul adoptării unei hotărâri este diferit de momentul în care o hotărâre își poate produce efectele. Arată pârâtul că o hotărâre poate fi adoptată numai cu respectarea normelor legale in vigoare subliniind faptul că o hotărâre de consiliu județean se consideră adoptată numai după ce proiectul de hotărâre a fost aprobat de către consilieri. In momentul în care un proiect de hotărâre întrunește număr de voturi necesar pentru aprobarea sa, atunci se poate vorbi de adoptarea Hotărârii respective.
Menționează pârâtul că momentul adoptării hotărârii nu este același cu momentul în care aceasta își produce efectele. Daca în cazul adoptării este necesară întrunirea cvorumului de ședința si cvorumul de adoptare al proiectului de hotărâre, în cazul producerii efectelor se tine cont de data comunicării hotărârii.
În ceea ce privește Hotărârile nr. 4 și 5 din 07.01.2015 ale Consiliului Județean Călărași, apreciază că aceste hotărâri sunt legale, respectând prevederile Legii nr.215/2001,cu modificările si completările ulterioare, cu privire la alegerea vicepreședintelui deși reclamantul a apreciat că alegerea unui nou vicepreședinte se poate realiza doar la vacantarea postului întrucât hotărârile cu caracter individual produc efecte de la data comunicării lor. Mai arată pârâtul că nici o prevedere legală și nici o regulă de interpretare nu conduc la concluzia că nu pot fi dispuse (nu pot fi aprobate) în cadrul aceleiași ședințe mai multe acte strâns legate unele de altele. Adoptarea Hotărârii nr.5 este determinată cauzal sau este condiționată de Hotărârea nr. 4, efectele juridice ale manifestării de voință a autorității producându-se în ordinea lor logică, firească, fără a exista o condiție în sensul că manifestarea de voință să fie exprimată prin acte administrative distincte, în acest sens pronunțându-se și Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, prin Decizia civilă nr. 30 din 12.01.2006, publicată în Buletinul jurisprudenței nr. 1/2006, Editura Brilliance, motive față de care pârâtul apreciază că nu au fost încălcate prevederile Legii nr.215/2001 în ceea ce privește adoptarea în aceeași ședință a Hotărârilor nr. 4 și nr. 5.
Mai mult decât atât, pârâtul menționează că nu poate fi de acord cu susținerile reclamantului deoarece nu se poate interpreta ca o hotărâre își produce efectele la data comunicării (Hotărârea nr.4 privind încetarea, prin demisie, a mandatului de vicepreședinte al Consiliului Județean Călărași al domnului Ștefan Ion), iar cealaltă hotărâre își produce efectele la data adoptării ei (Hotărârea nr.5 privind alegerea unui vicepreședinte al Consiliului Județean Călărași). Cele două hotărâri au început să producă efecte, în ordinea firească a comunicării lor si anume Hotărârea nr.4 își produce efectele din data de 08.01.2015 ora 1100, iar Hotărârea nr.5 din data de 08.01.2015 ora 1300, deci după ce Hotărârea nr.4 și-a produs efectele, începe sa-si producă efectele si Hotărârea nr.5, din toate cele relatate rezultând în mod indubitabil că nu exista o îndoială serioasă cu privire la legalitatea celor două hotărâri și nu se poate vorbi despre emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, act administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, sau modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrative, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație si Justiție în practica sa.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat. Înalta Curte a precizat că iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute. În doctrina dreptului administrativ s-a statuat ca "reclamantul, pe lângă "iminenta pagubă", trebuie să înfățișeze instanței și alte împrejurări (legate de starea de fapt, de diligentele depuse, de atitudinea autorității, de posibile efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situația sa socială sau la alte situații juridice conexe regimului administrativ determinat de actul atacat etc.), care să fie de natură a argumenta că este vorba de un caz bine justificat. Cât privește paguba iminentă, se reține că în art. 2 alin. 1 lit. s și t din Legea 554/2004 s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare a funcționării unei autorități publice, după caz a unui serviciu public. Se înțelege că într-o acțiune, care are ca temei încălcarea unui drept subiectiv, reclamantul poate invoca ideea de perturbare doar dacă se află într-o legătură cauzală cu paguba. Actul administrativ, evident normativ, în loc să organizeze serviciul public pentru a oferi reclamantului posibilitatea să-și valorifice drepturile și interesele legitime, a condus la operațiuni ale administrației prin care i s-au încălcat drepturile și interesele legitime, fiind iminentă și o pagubă".
În cazul de față reclamantul nu probează prejudiciul suferit, legătura de cauzalitate cu posibila paguba si nici nu dovedește ce drepturi sau interese legitime i s-au încălcat prin adoptarea celor două hotărâri a căror suspendare o solicită.
Având în vedere toate aceste aspecte precum si constatările jurisprudenței Înaltei Curți de Casație si Justiție, care retine, cu privire la art. 14 din Legea 544/2004, că "emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat. Înalta Curte a precizat că iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute.
Pârâtul solicită a se observa că niciuna din împrejurările vădite de fapt sau/și drept reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție nu sunt îndeplinite de actele administrative a cărei suspendare se cere, respectiv, Hotărârea Consiliului Județean Călărași nr.4/2015 si Hotărârea Consiliului Județean Călărași nr.5/2015. În raport de aceste aspecte precum si constatările jurisprudenței Înaltei Curți de Casație si Justiție, care, în petitul Deciziei nr. 442/2013 reține expres care sunt situațiile și condițiile de suspendare a unui act administrativ, concluzionează pârâtul că cererea reclamantului nu îndeplinește cumulativ aceste condiții.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 și urm. din Codul de procedură civilă, precum și orice dispoziții legale invocate sau incidente în cauză.
A propus în susținerea întâmpinării proba cu înscrisuri și orice alte probe ce vor rezulta din dezbateri.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 223 alin. (3) din Noul Cod de procedură civilă.
Analizând probatoriul administrat în cauză, tribunalul va pronunța o soluție de admitere a excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii, excepție invocată de pârât cu consecința respingerii cererii formulate de reclamant pentru considerentele în continuare expuse.
În ședința publică din 12.02.2015 instanța a pus în discuția părților si a primit concluziile acestora asupra excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii, excepție invocată de pârâta prin întâmpinare. Reclamantul solicită suspendarea executării Hotărârii adoptate de Consiliul Județean Călărași sub nr. 5/07.01.2015, hotărâre care privește alegerea unui vicepreședinte al Consiliului Județean Călărași în persoana numitului Dinulescu Marian. Este evident că actul administrativ a cărui suspendare se cere nu se referă la reclamant, nu afectează în nici un fel drepturile sau libertățile acestuia.
Cererea a fost formulată de reclamant în temeiul art.14 din Lg. 554/2004 iar art.1, alin.1 și 2 precum și art.8 alin.1 din acest normativ deschid calea unei cereri în contencios administrativ doar persoanei vătămate într-un drept al său ori pentru vătămarea unui interes legitim, public sau privat. Este evident că atâta timp cât nu există identitate între reclamant și subiectul de drept căruia i se adresează Hotărârea nr. 5/07.01.2015 este exclusă considerarea încălcării unui interes legitim de natură privată.
Relativ la interesul legitim public, conform art.2 pct. 1 lit. r din Lg. 554/2004, acesta e definit ca interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice. Conținutul actului administrativ contestat, finalitatea acestuia precum și argumentația oferită de reclamant înaintea instanței nu conturează încălcarea nici unui interes legitim de natură publică.
Prin urmare,reclamantul nu are în această perspectivă deschisă calea unei cereri în contencios administrativ în raport de Hotărârea nr. 5/2015 adoptată de Consiliul Județean Călărași și în lumina prevederilor legale sus-menționate dar și ale art.33 din C.pr.civilă instanța va admite excepția invocată de pârât iar în consecință va respinge cererea formulată de reclamantul G.B.G. împotriva pârâtului Consiliul Județean Călărași, privind suspendarea Hotărârii nr.5/ 07.01.2015 emisă de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, excepție invocată de pârât.
Respinge cererea formulată de reclamantul G.B.G. împotriva pârâtului Consiliul Județean Călărași, privind suspendarea Hotărârii nr.5/ 07.01.2015 emisă de pârât.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 12.02.2015.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Jurisprudență | Alte cereri - atragere răspundere administrator judiciar → |
|---|
