Drept de autor. Operă muzicală. Dreptul de utilizare a operei. Organizator de spectacole
| Comentarii |
|
Legea nr. 8/1996, art. 1231 alin. (1) lit. e) Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 referitoare la Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică şi remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale
în cazul în care activităţile de organizare a unui spectacol - vânzare bilete, impresariere a participării artiştilor, plata onorariilor artiştilor etc. - se fac de două sau mai multe persoane fizice sau juridice, obligaţia de plată a remuneraţiei pentru utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică revine în solidar tuturor utilizatorilor, care devin astfel coorganizatori.
Faptul că pârâtul şi-a asumat numai obligaţiile privind asigurarea locaţiei, asigurarea pazei şi plata unei sume de bani către o fundaţie, pentru activităţile la care aceasta din urmă s-a obligat a le presta, nu răpeşte pârâtului calitatea de organizator şi, implicit, pe aceea de utilizator al operelor muzicale care au fost comunicate publicului în respectivul spectacol.
De asemenea, nici împrejurarea că prin contract fundaţia s-a obligat să achite onorariile artiştilor nu este relevantă, deoarece în speţă nu se pune problema plăţii acestor onorarii, ci aceea a
remuneraţiei cuvenite autorilor operelor muzicale, ale căror drepturi sunt distincte de cele ale artiştilor interpreţi sau executanţi.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5724 din 10 octombrie 2008, nepublicată
Prin acţiunea înregistrată la 18 noiembrie 2007, reclamanta Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (U.C.M.R.), Asociaţia pentru Drepturi de Autor, a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Buzău, prin primar, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să-l oblige pe pârât la plata cu titlu de daune-interese a sumei reprezentând triplul remuneraţiilor ce ar fi fost legal datorate pentru utilizarea autorizată prin comunicare publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului Euro-Revelion 2007, organizat în data de 31 decembrie 2006 de Municipiul Buzău, precum şi pentru alte spectacole organizate în această perioadă de acelaşi pârât.
Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata remuneraţiilor reprezentând 5% din bugetul de cheltuieli al spectacolelor, dar nu mai puţin de 3.000 lei/spectacol, la plata penalităţilor pentru întârziere de
0,2%/zi, începând cu data de 1 ianuarie 2007 şi până la pronunţarea hotărârii, la comunicarea către reclamantă a raportului privind operele muzicale comunicate public în spectacole, la încheierea cu reclamanta a contractului de licenţă neexclusivă privind utilizarea prin comunicare publică a operelor muzicale în scop lucrativ pentru următoarele spectacole, la publicarea pe cheltuiala pârâtei a dispozitivului hotărârii, la comunicarea către instanţă a bugetului de cheltuieli pentru spectacolul Euro-Revelion 2007 sau a totalităţii veniturilor din vânzarea biletelor, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1091 din 28 noiembrie 2007, Tribunalul Buzău, Secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Buzău şi a respins acţiunea ca fiind făcută împotriva unei persoane fară calitate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Din contractul de colaborare nr. 21305 din 22 decembrie 2006 încheiat între Fundaţia P.C. şi Primăria Municipiului Buzău, rezultă că Primăria şi-a asumat ca obligaţii plata în contul Fundaţiei P.C. a valorii contractului, să asigure locaţia şi paza acesteia, în timp ce fundaţia are obligaţia de a amenaja locul de desfăşurare a evenimentelor, să mediatizeze evenimentul, să achite onorariul artiştilor, să închirieze echipamente, scenă, sunet şi lumină.
In atare situaţie, utilizator al operei este fundaţia, şi nu primăria, astfel că nu aceasta poate figura ca pârâtă în proces.
Prin decizia nr. 46 din 13 februarie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut, ca şi prima instanţă, că utilizatorul operelor muzicale este Fundaţia P.C., şi nu Municipiul Buzău, iar din cuprinsul corespondenţei purtate între părţi rezultă că prin adresa nr. 1348 din 30 ianuarie 2007 pârâtul a învederat reclamantei că plata drepturilor băneşti se face de către prestatorul de servicii care a organizat spectacolul, respectiv Fundaţia P.C. din Buzău.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta arată următoarele:
Utilizator de opere muzicale este orice persoană care organizează activităţi din cele prevăzute la pct. 1 al Titlului II din Metodologia aprobată prin decizia O.R.D.A. nr. 365/2006.
Potrivit pct. 14 din acelaşi act, în cazul în care activităţile de organizare a unui spectacol, rcspectiv producere a spectacolului se fac de două sau mai multe persoane juridice, obligaţia de plată a remuneraţiei pentru utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică şi de predare a raportului revine în solidar tuturor utilizatorilor, care sunt consideraţi astfel coorganizatori.
în speţă, Primăria Municipiului Buzău, în parteneriat cu Consiliul local Buzău, au organizat spectacolul din 31 decembrie 2006 în care au fost utilizate opere muzicale.
Faptul că pârâtul a fost unul dintre organizatorii spectacolului rezultă şi din împrejurarea că acesta a beneficiat de suma de 150.000 lei din fondul de rezervă bugetară, potrivit prevederilor art. 2, art. 3 şi pct. 10 al anexei la H.G. nr. 1620 din 22 noiembrie 2006.
Chiar şi din contractul nr. 21305/2006 depus la dosar rezultă că pârâtul a avut calitatea de organizator al spectacolului.
Instanţa de apel a confundat noţiunea de utilizare a operei în sens material cu noţiunea de utilizare a operelor muzicale, prevăzute de Titlul II din metodologie.
Astfel, noţiunea de utilizator are în vedere nu persoana care exploatează în sens material operele muzicale, ci persoana care organizează manifestările de orice tip în care sunt utilizate operele muzicale.
In speţă, pârâtul a avut iniţiativa desfăşurării spectacolului, a alocat şi suportat cheltuielile necesare derulării spectacolului, iar faptul că a apelat la serviciile unui terţ pentru publicitate, închirierea echipamentelor, intermedierea participării artiştilor etc. nu-i înlătură calitatea de organizator.
Recurenta a ataşat la dosar un extras din presa locală referitor la organizarea Revelionului integrării.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Recursul este fondat şi a fost admis, pentru următoarele considerente:
Conform art. 1231 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996, dreptul de comunicare publică a operelor muzicale este gestionat colectiv, iar organismul desemnat în acest scop este reclamanta U.C.M.R., Asociaţia pentru Drepturi de Autor.
Prin decizia nr. 365 din 10 octombrie 2006, O.R.D.A. a adoptat Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică şi remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale.
Titlul II al acestei metodologii este consacrat comunicării publice a operelor muzicale în scop lucrativ, iar la pct. 1 este definită utilizarea, ca fiind comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, prin interpretarea directă de către artişti sau prin orice alt mijloc tehnic, prin fir ori fară fir, prin care muzica este prezentată în sine sau însoţeşte alte acţiuni, cum ar fi dansul, spectacolul de circ, sportul etc., în spaţii deschise ori închise, în care publicul plăteşte bilete de acces şi/sau consumaţii ori în care au loc acţiuni promoţionale, publicitare, demonstrative sau alte asemenea.
Conform pct. 2, este utilizator, în sensul metodologiei, oricare persoană fizică sau juridică autorizată care desfăşoară activităţi de natura celor enumerate la pct. 1.
In continuare sunt prevăzute obligaţiile pe care le au utilizatorii faţă de organismele de gestiune colectivă a drepturilor autorilor de opere muzicale.
La pct. 14 se prevede că, în cazul în care activităţile de organizare a unui spectacol - vânzare bilete, impresariere a participării artiştilor, plata onorariilor artiştilor etc. - se fac de două sau mai multe persoane fizice sau juridice, obligaţia de a obţine autorizaţia prin licenţă neexclusivă de plată a remuneraţiei pentru utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică revine în solidar tuturor utilizatorilor, care devin astfel coorganizatori.
In speţă, pârâtul Municipiul Buzău a avut calitatea de utilizator în sensul legii, deoarece, aşa cum reiese din contractul de colaborare încheiat cu Fundaţia P.C., cele două persoane juridice semnatare ale contractului au avut calitatea de coorganizatori ai spectacolului din data de 31 decembrie 2006, ocazionat de aderarea României la Uniunea Europeană.
Această împrejurare a fost, de altfel, reţinută de cele două instanţe anterioare atunci când au redat obligaţiile pc care şi le-au asumat fiecare dintre cocontractanţi pentru organizarea spectacolului.
Faptul că pârâtul Municipiul Buzău şi-a asumat numai obligaţiile privind asigurarea locaţiei, asigurarea pazei şi plata sumei de 110.000 lei către Fundaţia P.C. pentru activităţile la care aceasta din urmă s-a obligat a le presta nu răpeşte pârâtului calitatea de organizator şi, implicit, pe aceea de utilizator al operelor muzicale care au fost comunicate publicului în respectivul spectacol.
De asemenea, nici împrejurarea că prin contract fundaţia s-a obligat să achite onorariile artiştilor nu este relevantă, dcoarece în speţă nu se pune problema plăţii acestor onorarii, ci aceea a remuneraţiei cuvenite autorilor operelor muzicale, ale căror drepturi sunt distincte de cele ale artiştilor interpreţi sau executanţi.
In atare situaţie, înalta Curte a constatat că în mod nelegal acţiunea reclamantei a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului.
In baza art. 312 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul şi, cum cauza nu a fost soluţionată pe fond, a casat decizia, a admis apelul declarat de reclamantă, în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
| ← Drept de autor. Programe pentru calculator. închiriere de... | Invenţie şi realizare tehnică. Distincţie → |
|---|
