Drepturi prevăzute de decretul-lege 118/1990. Jurisprudență Deţinuţi politici
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Sentinţă civilă nr. 449 din data de 11.03.2016
Titlu Drepturi prevăzute de Decretul-lege 118/1990
Tip speta sentință civilă
Nr.449
Data 11 martie 2016
Domeniu asociat Deținuți politici
Continut speta .cerere adițională . constatarea caracterului politic al condamnărilor dispuse prin sentința penală nr.1423/28.10.1987, pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.7098/1987 și sentința penală nr.819/30.11.1988, pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.6337/1988.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Valcea-Sectia a II-a civila sub nr. 2475/90/2015 la data de 25.06.2015, contestatorul a solicitat anularea Deciziei nr.4/08.04.2015 și a răspunsului la contestația împotriva Deciziei, înregistrat sub nr.9767/25.05.2015, primit în data de 26.05.2015, prin care i-a fost respinsa solicitarea de acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege 118/1990, precum și recunoașterea drepturilor prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990 republicata, ca urmare a încadrării sale în dispozițiile art. 1 lit. a si b, din acest act normativ, pentru perioadele cuprinse între 20.08.1987-12.11.1987 și 24.09.1988-28.05.1989;
În motivarea acțiunii, reclamantul arată, în fapt, că prin cererea adresată AJPIS Vâlcea, a solicitat să i se acorde drepturile prevăzute de D-L 118/1990, ca urmare a faptului ca a fost arestat, bătut, supus la violențe fizice și psihice și împușcat în cap cu un pistol mitralieră, din care mai multe schije i-au rămas în cap, ca urmare a încercării de trecere frauduloasă a frontierei în regimul comunist.
Arată reclamantul că prin prezentarea celor doua sentințe penale nr.1423/28.10.1987 și nr.819/30.11.1988, a fost arestat și ulterior condamnat la opt luni închisoare începând cu 30 septembrie 1988, pentru infracțiunea de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, în baza art.20 raportat la art.245 Cod penal, după ce în august 1987, a fost arestat pentru trecere frauduloasă a frontierei și grațiat în baza Decretului nr.255/25.10.1987. Susține că s-a simțit urmărit și supravegheat toată perioada comunistă de către organele de securitate ale regimului comunist.
Susține reclamantul că atât decizia, cât și răspunsul primit la contestația formulată în procedura prealabilă, sunt nelegale, deoarece cererea depusă inițial a fost soluționată de către o comisie formată din doi reprezentanți din cadrul AJPIS Vâlcea, respectiv directorul și juristul și un reprezentant de la Casa județeană de pensii, potrivit D-L 118/1990, iar contestația la Decizia emisă de către comisie este soluționată de doar doi din cei care au făcut parte din comisie, respectiv cei din partea AJPIS, aceeași care au soluționat contestația.
Mai arată reclamantul că potrivit politicii penale a statului instaurat după 6 martie 1945 și corespunzător modificării conținutului valorilor ocrotite, coroborat cu îngrădirile aduse drepturilor și libertăților fundamentale și sub aspectul libertății de circulație, fapta de trecere frauduloasă a frontierei a fost apreciată ca infracțiune având caracter politic, așa încât instrumentarea acesteia se efectua de către organele securității statului,
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă prevederile art. l alin.3 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și art. 2 din OUG 214/1999.
Afirmă reclamantul că actele normative menționate, la care se adaugă și altele (ex. Decret - Lege nr. 118 din 30 martie 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri; Ordonanța de Urgenta nr. 24 din 5 martie 2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securității) evidențiază faptul că în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale.
Reclamantul mai arată că art. 262 din noul Cod penal prevede la capitolul infracțiuni privind frontiera de stat, că ,,Intrarea sau ieșirea din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârșită: în scopul sustragerii de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse ori a unei măsuri educative, privative de libertate; de către un străin declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de ședere în țară, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani . (3) Tentativa se pedepsește. (4) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de o victimă a traficului de persoane sau de minori, nu se pedepsește";.
Consideră reclamantul că textul este foarte clar și privește anume situații care nu îngrădesc dreptul la libera circulație a persoanelor, așa cum eronat Comisia încearcă să insinueze.
Față de aceste argumentate, se solicită admiterea contestației, anularea deciziei contestate și admiterea cererii de acordare a drepturilor prevăzute de D-L 118/1990 republicat.
În drept, cererea este întemeiată pe Decretul-lege nr. 118/1990 republicat, OUG 214/1999 .
Pârâta AJPIS Vâlcea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta arată, în fapt, că prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat stabilirea calității de beneficiar al Decretul-lege nr. 118/1990, în calitate de titular al drepturilor, pentru perioada cât a fost privat de libertate din motive politice, conform sentinței penale nr.1423 din 28.10.1987 și sentinței penale nr. 819 din 30.11.1988 ale Judecătoriei Rm. Vâlcea.
Susține pârâta că potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pentru motive politice: a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice; b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; c) a fost internată în spitale de psihiatrie; d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu; e) a fost strămutată într-o altă localitate.
Susține pârâta că, potrivit prevederilor art. 10 alin.1 din același act normativ, dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în căzui în care nu este posibil, prin orice mijioc de probă prevăzut de lege.
Legea nr. 221/2009 prevede în mod expres în dispozițiile art. 1 ce anume se înțelege prin condamnare cu caracter politic, printre condamnările care, potrivit acestui text legal, constituie condamnări cu caracter politic, nefiind menționată și infracțiunea de trecerea frauduloasă a frontierei, reglementată de art. 245 C. pen.
Menționează pârâta că în mod imperios cererea a fost respinsă, precum și contestația, deoarece infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, cum se numea în vechea reglementare a Codului penal, respectiv de trecere ilegală a frontierei de stat, cum este definită în accepțiunea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001, este o infracțiune de drept comun, iar nu una cu caracter politic, susceptibilă de a atrage incidența dispozițiilor Legii nr. 221 /2009 și, implicit, nu face obiectul Decretului-lege nr. 118/1990.
Mai arată pârâta că din actele depuse nu reiese că reclamantul a suferit o persecuție politică, iar din analiza răspunsului de la C.N.S.A.S. rezultă că acesta a trecut pedestru granița în Iugoslavia și a fost predat de autoritățile iugoslave celor române, precizându-se că nu au fost identificate dosare/documente cu privire la petent, astfel că nici din acest document nu rezultă vreo persecuție politică, care să fi fost exercitată asupra reclamantului.
În ceea ce privește adresa nr. 11 din 10.03.2015 a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România- filiala Vâlcea, prin care se comunică faptul că domnul … se află în evidența Asociației Foștilor Deținuți Politici, Filiala Vâlcea, din data de 10.05.2014, pârâta susține că Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, filiala Vâlcea nu are calitatea să stabilească și nici să se pronunțe asupra caracterului persecuției suferite de reclamant și nici să-l încadreze în prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, singura instituție abilitată să stabilească dacă reclamantul beneficiază de prevederile Decretului - lege nr. 118/1990 fiind Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Vâlcea, prin Comisia de aplicare a prevederilor Decretului - Lege nr. 118/1990, care funcționează în cadrul acesteia.
Prin cererea completatoare depusă la dosar la data de 25.09.2015, întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. 3 din Legea 221/2009, reclamantul solicită, în contradictoriu cu Statul Roman, reprezentat de Ministerul Finanțelor, constatarea caracterului politic al condamnărilor dispuse prin sentința penală nr.1423/28.10.1987, pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.7098/1987 și sentința penală nr.819/30.11.1988, pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.6337/1988.
În motivarea acestei cereri, reclamantul arată, în esență, că prin hotărârile penale menționate, a fost condamnat pentru infracțiunea de trecere frauduloasa a frontierei, potrivit art.254 alineat 1 Cod Penal, condamnarea având caracter politic în sensul Legii nr.221/2009.
Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor publice, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii astfel cum a fost completată.
Pârâtul susține că raportat la hotărârile penale invocate de reclamant, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. l din Legea nr.221/2009 cu modificările ulterioare.
La termenul de judecata din data de 19.01.2016, Tribunalul Valcea-Sectia a II-a civila, a dispus disjungerea cererii principale si constituirea unui dosar distinct iar in privinta cererii aditionale, a invocat din oficiu exceptia necompetentei functionale a Sectiei a II-a Civile pe care a admis-o, dispunand transpunerea cauzei la Sectia I Civila din cadrul Tribunalului Valcea, dosarul fiind inregistrat pe rolul acestei din urma sectii la data de 01.02.2016.
La primul termen de judecata din data de 11.03.2016, Tribunalul Valcea, Sectia I Civila, a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale a Secției I Civile din cadrul Tribunalului Vâlcea în ceea ce privește soluționarea cererii adiționale si, dupa ce a acordat partilor cuvantul asupra exceptiei, a ramas in pronuntare asupra acesteia.
In ceea ce priveste excepția necompetenței funcționale a Secției I civile din cadrul Tribunalului Vâlcea în ceea ce privește soluționarea cererii adiționale, invocată din oficiu:
Tribunalul constata ca, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Valcea-Sectia a II-a civila sub nr. 2475/90/2015 la data de 25.06.2015, contestatorul Hodorogea Vasile a solicitat anularea Deciziei nr.4/08.04.2015 și a răspunsului la contestația împotriva Deciziei, înregistrat sub nr.9767/25.05.2015, primit în data de 26.05.2015, prin care i-a fost respinsa solicitarea de acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege 118/1990, precum și recunoașterea drepturilor prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990 republicata, ca urmare a încadrării sale în dispozițiile art. 1 lit. a si b, din acest act normativ, pentru perioadele cuprinse între 20.08.1987-12.11.1987 și 24.09.1988-28.05.1989.
Ulterior, la data de 25.09.2015 reclamantul a formulat o cerere completatoare, întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. 3 din Legea 221/2009, prin care a solicitat, în contradictoriu cu Statul Roman, reprezentat de Ministerul Finanțelor, constatarea caracterului politic al condamnărilor dispuse prin sentința penală nr.1423/28.10.1987, pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.7098/1987 și sentința penală nr.819/30.11.1988, pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.6337/1988.
Tribunalul constata ca cererea completatoare formulata de reclamant la data de 25.09.2015 reprezinta o cerere aditionala, in sensul art. 30 alin. 5 NCPC.
Potrivit art. 123 alin. 1 NCPC ,,cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120’’ iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol ,,dispozitiile alin. (1) se aplică și atunci când competența de soluționare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secții specializate sau a unui complet specializat’’.
Ori, prin prisma dispozitiilor legale mai sus mentionate, in special prin prisma art. 123 alin. 2 NCPC, Sectia a II-a Civila era competenta sa solutioneze cererea aditionala, solutia Sectiei a II-a Civile de declinare a competentei functionale in favoarea Sectiei I Civile neavand suport legal.
Fata de considerentele mai sus expuse, instanta va admite necompetenței funcționale a Secției I civile din cadrul Tribunalului Vâlcea în ceea ce privește soluționarea cererii adiționale, invocată din oficiu si va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Secției a II-a Civile din cadrul Tribunalului Vâlcea.
Constatand ivit conflictul negativ de competenta, in temeiul art. 134 NCPC, instanta va dispune suspendarea judecatii prezentei cauze pana la solutionarea conflictului negativ de competenta iar in temeiul art. 136 rap. la art. 135 NCPC, va inainta dosarul Curții de Apel Pitești- Secția I Civilă în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
| ← Sechestru asigurator. Jurisprudență Sechestru. Confiscare... | Promisiune bilaterală de vânzare cumpărare. Jurisprudență... → |
|---|
