Investire cu formulă executorie. Jurisprudență Executarea silită
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Sentinţă civilă nr. 512 din data de 25.04.2016
Părțile raportului juridic obligațional, cesionarul și debitorul cedat au stins obligația existentă, creanța reprezentată de contractul de credit încheiat înlocuind-o cu o nouă obligație, aceea de a achita suma datorată, restantă ca urmare a neachitării la scadență a creditului, în mod eșalonat.Raportul juridic obligațional existent se stinge, fiind înlocuit cu un alt raport juridic obligațional nou.
Prin cererea înregistrată la data de 23.11.2015 creditoarea KSA, prin reprezentant legal KRSRLa solicitat învestirea cu formulă executorie a contractului de credit nr.xxx/06.04.2007, încheiat între BCRSA - în calitate de bancă, debitoarea CL - în calitate de împrumutat și CIC - în calitate de coplătitor. În drept au fost invocate dispozițiile art.641 CCP și art.120 din OUG nr.99/2006 și au fost anexate, în original și copie, contractul de credit nr.xxx/06.04.2007, grafic de rambursare credit, grafic de rambursare - rate lunare total egale, notificare cesiune de creanțe, notificare, informații, extras AEGRM, procură, contract de cesionare creanțe din 27.10.2011, contract de cesiune de creanțe nr. yyy/30.06.2009, angajamente de plată, confirmări de primire, notă de inventar (filele 6-59 dosar).
Examinând înscrisurile atașate cererii, instanța a reținut în fapt că între BCRSA - în calitate de bancă, debitoarea CL - în calitate de împrumutat, și CIC - în calitate de coplătitor, s-a încheiat contractul de credit nr.xxx/06.04.2007, având ca obiect acordarea unui credit în sumă de 10.100,00 lei. La data de 27.10.2011 între SSARL , în calitate de cedent, și KSA , în calitate de cesionar, s-a încheiat un contract de cesionare de creanțe. Între BCRSA, în calitate de cedent, SSARL , în calitate de cesionar, și KISRL, în calitate de administrator de active, s-a încheiat contractul de contract de cesiune de creanțe nr. yyy/30.06.2009.
Instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art.632 alin.1 CPC., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, în vreme ce potrivit art.632 alin. 2 CPC constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, art.638 CPC enumerând și alte titluri executorii ce pot fi puse în executare.
Se reține că potrivit art. 120 din OUG nr.99/06.12.2006, privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, "contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii."; însă, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, între SSRLși debitor au fost încheiate ulterior contractului de credit, la data de 30.09.2009, respectiv 07.07.2010, două angajamente de plată, prin care, debitul rezultat din neachitarea la scadență a creanței rezultată din contractul de credit încheiat între debitor și BCRSA în data de 06.04.2007, a fost eșalonat în plăți lunare până la data de 28.06.2018.
Analizând înscrisul depus la dosarul cauzei a cărui învestire cu formulă executorie se solicită, dar și înscrisurile încheiate ulterior între părți, instanța a apreciat că, între părți a intervenit o novație. Astfel, părțile raportului juridic obligațional, cesionarul și debitorul cedat au stins obligația existentă, creanța reprezentată de contractul de credit încheiat între debitor și BCRSA în data de 06.04.2007, înlocuind-o cu o nouă obligație, aceea de a achita suma datorată, restantă ca urmare a neachitării la scadență a creditului, în mod eșalonat, în 70, respectiv 96 rate lunare. Specific novației este faptul că, raportul juridic obligațional existent se stinge, fiind înlocuit cu un alt raport juridic obligațional nou.
Pentru aceste considerente, instanța a reținut că la acest moment, contractul de credit nr.xxx/06.04.2007, încheiat între BCRSA - în calitate de bancă, debitoarea CL - în calitate de împrumutat, și CIC - în calitate de coplătitor, s-a stins, fiind înlocuit de noua obligație asumată de părți prin încheierea celor două contracte, denumite angajament de plată, apreciind contractul de credit nr.xxx/06.04.2007, ca neîndeplinind toate condițiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu.
Pentru aceste considerente judecătoria a respins cererea formulată de creditoarea KSA, prin reprezentant legal KRSRL , de învestire cu formulă executorie a contractului de credit nr.xxx/06.04.2007, încheiat între BCRSA - în calitate de bancă, debitoarea CL - în calitate de împrumutat, și CIC - în calitate de coplătitor.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditorul KSA prin KRSRL , susținând că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Se arată că în fapt la data de 06.04.2007 s-a încheiat contractul de credit bancar nr. zzz intre BCRSA și CL (împrumutat). Având în vedere faptul că acesta nu și-a respectat obligațiile contractuale de achitare a creanței, BCR S.A. a declarat scadent anticipat creditul contractat. BCRSA în calitate de cedent si SSRL. în calitate de cesionar au încheiat în data de 06.04.2007 contractul de cesiune de creanțe nr. DJ626, iar în data de 30.06.2009 s-a încheiat contract de cesiune creanțe între BCRSA și SSRL și ulterior contractul de recesiune din data de 27.10.2011 încheiat între SSRL și KSA prin care Cedentul a cedat Cesionarului un portofoliu de creanțe neperformante, între care se regăsește și cea rezultată din contractul de credit nr. xxx/06.04.2007 încheiat între BCR S.A. și CL .
Potrivit Deciziei nr. 2438/2008 dată de Înalta Curte de Casație si Justiție, motivează recurenta, "nu exista nicio prevedere legală sau reglementară care să instituie numai anumite modalități de recuperare a creanțelor sau care să excludă încheierea unor contracte de cesiune de creanță, astfel încât creditorul, indiferent că este sau nu o bancă, poate recurge la orice modalitate legală de încasare/recuperare a creanței sale.";
- Instanța de fond a apreciat greșit că în cauză creanța nu îndeplinește condiții cerute de lege pentru a fi titlu executoriu. În realitate, susține recurenta, având în vedere că debitorul nu a respectat obligațiile în acest sens, în conformitate cu prevederile contractuale, creditul acordat a devenit scadent anticipat, rezultând astfel o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Caracterul cert este dat de însuși prezența titlului invocat, contractul de credit nr. xxx/06.04.2007, fiind respectate astfel dispozițiile art. 662, alin. 2 CPC, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. De asemenea, arată recurenta, existența creanței rezultă nu numai din certitudinea și existența titlului ci și din însușirea acestuia de către debitor prin semnarea actelor de creditare și asumarea drepturilor și obligațiilor conexe.
Creanța este lichidă, exprimată în bani, cuantumul creanței fiind clar determinat prin contractul de credit nr. xxx/06.04.2007, fiind respectate astfel dispozițiile art. 662, alin. 3 CPC, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
Creanța este exigibilă, întrucât aceasta a ajuns la scadență în conformitate cu prevederile contractului de credit nr xxx/06.04.2007. Creanța deținută împotriva debitoarei CL provine din nerespectarea obligațiilor asumate prin încheierea contractului prin care i s-a acordat un credit. Sumele solicitate, susține apelanta, sunt în concordanță cu prevederile stipulate în contractul încheiat între părți, acestea actualizându-se potrivit clauzelor din contract, condiții în care, instanța nici nu ar fi putut vreodată să constate că suma despre care face vorbire în motivarea hotărârii de la fond și pe care o menționează și debitoarea în contestația la executare, trebuia să fie aceeași cu cea din cererea de chemare în judecată, pentru că până la data introducerii dosarului de executare la BEJ, suma a fost zilnic actualizată cu dobânzi și penalități.
Tribunalul analizând soluția pronunțată de instanța de fond, prin prisma criticilor formulate în apel, având în vedere obiectul cererii principale, probele administrate în dosar și susținerile părților, reține că apelul este întemeiate pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 641 CPC - învestirea cu formulă executorie - "titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie; instanța va verifica dacă înscrisul întrunește toate condițiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, precum și alte cerințe în cazurile anume prevăzute de lege."; Art. 633 CPC - creanța certă, lichidă și exigibilă - "executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.";
Prin urmare, în cererea de învestire cu formulă executorie instanța avea obligația să se raporteze la dispozițiile art. 641 CPC și în consecință să verifice dacă din punct de vedere formal înscrisul îndeplinește condițiile unui titlu executoriu.
Potrivit art. 120 din Ordonanța de Urgență 99/2006: "Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.";
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse în dosar, respectiv contractul de credit încheiat între BCR și intimata debitoare CL, contractul de cesiune de creanțe (fila 38 dosar) și notificarea adresată de BCR debitoarei, locul creditoarei BCR în contractul de credit inițial a fost luat de apelantă, situație care a fost notificată debitoarei. Prin definiție cesiunea de creanță, ca mod de transmitere a obligației, reprezintă o convenție prin care creditorul transmite o creanță a sa unei alte persoane. Din punct de vedere formal, cesiune de creanță fiind un contract consensual, acesta trebuie să îndeplinească condițiile de valabilitate ale acestuia. Prin această convenție se transmite creanța pe care cedentul (creditorul) o are față de debitorul cedat (debitorul creanței transmise) către cesionar (persoana către care se transmite creanța), prin efectul cesiunii noul creditor al debitorului cedat fiind cesionarul.
În aceste condiții, tribunalul reține că în prezenta cauză s-a dovedit că a intervenit o cesiune de creanță, ca mod de transmitere a obligației, locul creditoarei BCR fiind luat de cesionar, respectiv apelanta, situație care a fost notificată debitoarei.
În cauză nu a intervenit o novație așa cum susține instanța de fond. Novația reprezintă un mod de transformare a obligației, spre deosebire de cesiunea de creanță care reprezintă un mod de transmitere a obligației. Novația este, o convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu una nouă. Novația se deosebește de cesiunea de creanță, pentru că în cazul cesiunii de creanță se schimbă persoana creditorului, obligația inițială rămânând aceiași, ea transferându-se noului creditor iar, în cazul novației obligația inițială se stinge și se transformă într-o altă obligație. Angajamentul invocat de instanță nu reprezintă o novație în sensul legii, indiferent dacă este vorba de o novație obiectivă ori o novație subiectivă (art. 1131-1139 CC anterior). Prin angajamentul de plată semnat de debitoare se convine exclusiv cu privire la numărul ratelor, datoria din contractul inițial fiind recunoscută ca și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței deținute de cesionar (fila 53 dosar fond).
Pentru considerentele de fapt și de drept anterioare, tribunalul reține că susținerile apelantei sunt întemeiate, astfel că în baza dispozițiilor art. 480 CPC va admite apelul, va schimba sentința, în sensul că va admite cererea de învestire cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 376 din 6 aprilie 2007.
| ← Sentinţa civilă - fond civil- uzucapiune. Jurisprudență | Nulitate contract de împrumut și act juridic nenumit;... → |
|---|
