Emitere a unui ordin de protectie Lg 25/2012. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria ROŞIORI DE VEDE Sentinţă civilă nr. 394 din data de 27.05.2013
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roșiorii de Vede la nr. 1946/292 din 13 mai 2013 reclamanta O.D. , în contradictoriu cu pârâtul O.A. , a solicitat emiterea unui ordin de protecție conform Legii nr. 25/2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul o perioadă de 8 ani, din căsătoria lor rezultând două minore iar prin sentința civilă nr. 1991/30.09.2011 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede s-a dispus desfacerea căsătoriei. Pârâtul a intrat peste ea în casă, cu forța, a bătut-o și a amenințat-o în data de 22 .08. 2011, reclamanta formulând plângere penală dar pe care și-a retras-o deoarece pârâtul a spus că-și taie venele, luându-și angajamentul că o va lăsa în pace pe reclamantă. Acest lucru nu s-a întâmplat cu toate că la data de 13.06.2012 s-a eliberat un ordin de protecție pe o perioadă de 6 luni. Reclamanta a mai arătat că în data de 5.05.2013, în ziua de Paște pârâtul a venit la țară a țipat și a înjurat iar anterior acestei date, pe 6.02.2013, i-a adresat cuvinte jignitoare pe stradă. În ziua de 12.05.2013, pârâtul împreună cu alți doi bărbați, a oprit mașina în dreptul ei și a prietenului ei, și a intenționat să-i bată, astfel încât datorită comportamentului pârâtului îi este frică să mai stea în casă, să meargă la serviciu, să iasă la cumpărături sau să mai meargă cu fetițele în parc. A precizat că prin sentința civilă nr. 441/13.06. 2012 a fost emis un ordin de protecție pe o perioadă de 6 luni, ordin pe care acesta nu l-a respectat, motiv pentru care a formulat împotriva acestuia două plângeri. În ziua de Paște, fiind la mama sa, pârâtul a fost acolo țipând și înjurând, motiv pentru care a apelat numărul de urgență 112 și a fost amendat de agenții de poliție și, în permanență acesta o agresează, fiindu-i teamă atât ei cât și fetițelor.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri .
Analizând actele de la dosar, instanța a reținut că pârâtul a fost căsătorit cu reclamanta, iar prin sentința civilă nr. 1991/30.09.2011 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede s-a dispus desfacerea căsătoriei lor, din vina exclusivă a pârâtului, fiindu-i încredințate spre creștere și educare cele două minore reclamantei. Din considerentele hotărârii de divorț a rezultat că pârâtul avea accese de gelozie, însoțite și de acte de violențe, comportament care a condus la despărțirea în fapt a părților, în luna august 2011, aspecte care au rezultat și din adresa Poliției RV, reclamanta formulând plângere împotriva fostului soț pentru fapte de amenințare. De asemenea, reclamanta a mai formulat o plângere în anul 2011, tot pentru fapte de amenințare, pe care și-a retras-o la insistențele pârâtului.A mai reținut instanța că pârâtul, după desfacerea căsătoriei, a continuat să o amenințe pe reclamantă cu fapte de natură a-i induce acesteia o reală stare de temere pentru integritatea sa fizică și psihică.
Prin sentința civilă nr. 441/13.06.2012 a fost admisă cererea formulată de reclamantă și s-a dispus emiterea unui ordin de protecție pe o perioadă de 6 luni reținându-se că pârâtul, după desfacerea căsătoriei, a continuat să o amenințe pe reclamantă cu fapte de natură a-i induce acesteia o reală stare de temere.
Din înscrisurile depuse de reclamantă la dosar s-a reținut că după pronunțarea sentinței prin care s-a dispus emiterea ordinului de protecție pârâtul a continuat să-i creeze o stare de temere prin comportamentul său, acostând-o pe stradă, amenințând-o, trimițându-i diferite mesaje pe telefonul mobil și adresându-i cuvinte de amenințare.
S-a reținut din rezoluția nr.2284/P/2012 din 6 martie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria RV că și după emiterea ordinului de protecție, pârâtul a continuat să o înjure și să o amenințe cu bătaia pe reclamantă, trimițându-i și mesaje pe telefonul mobil.
Cu motivarea ce precede instanța a constatat că cererea formulată de reclamantă este întemeiată. Art. 2 din Legea 217/2003 modificat prin Legea 25/2012 prevede că violența în familie reprezintă orice acțiune intenționată manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii (prin membru de familie înțelegându-se și fostul soț conform art. 22 lit. b), care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale sau psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte.
Pentru a înlătura orice stare de pericol în ceea ce o privește pe reclamantă, instanța, în baza art. 26 și următoarele din legea sus menționată, a admis capătul de cerere privitor la reclamantă și a emis un ordin de protecție, pentru o perioadă de 6 luni, prin care l-a obligat pe pârât să păstreze o distanță minimă de 100 metri față de reclamantă, față de reședința și locul de muncă ale acesteia și a interzis acestuia orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Având în vedere că prin sentința civilă nr. 2789/6.12.2011 pronunțată de Judecătoria RV a fost încuviințată învoiala părților cu privire la modalitatea în care pârâtul are legături personale cu minorele rezultate din căsătorie, iar reclamanta nu a făcut probe din care să rezulte că minorele sunt afectate sau puse în pericol de comportamentul pârâtului, ordinul de protecție nu va cuprinde și obligația acestuia de a păstra o distanță minimă față de copii, a respins capătul de cerere privind emiterea unui ordin de protecție referitor la obligarea pârâtului de a păstra o distanță minimă de 100 m față de minore, admițând în parte cererea.
| ← Familie. Masuri de ocrotire. Jurisprudență Familie... | Punere sub interdictie judecdatoreasca. Jurisprudență → |
|---|
