Punere sub interdictie judecdatoreasca. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria ROŞIORI DE VEDE Sentinţă civilă nr. 374 din data de 16.05.2013
Prin cererea înregistrată la această instanță la nr.1926/292/10 mai 2013, reclamantul R.G.M. , prin apărător ales, a solicitat instanței ca, în baza dispozițiilor art.167 Cod civil, să fie numit curator special al pârâtei R. A. (soția sa), până la soluționarea cererii de punere sub interdicție judecătorească a acesteia, cerere care formează obiectul dosarului nr.1854/292/ 2013, înregistrat la această instanță.
În motivarea cererii, în fapt, reclamantul a susținut că pârâta a fost diagnosticată cu demență Alzheimer - formă mixtă, afecțiune psihiatrică severă, deteriorare cognitivă severă - dezorientare temporal și spațial, deficit amnezic și cognitiv sever, motiv pentru care necesită susținere pentru realizarea igienei personale, alimentare, hidratare, îmbrăcare, fiind mobilizată la planul patului, necesită asistență și supraveghere permanentă (fiind incapabilă să se deplaseze, de autogestionare și autoîngrijire). Totodată, deține un certificat de încadrare în grad de handicap emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul C.J.T. , certificat înregistrat la nr.3803/31.10.2012 iar din cauza bolii aceasta nu-și poate administra bunurile astfel că se impune punerea sa sub interdicție judecătorească.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 167 Cod civil.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
În raport de obiectul cererii, potrivit art. 529 NCPC instanța este obligată din oficiu să-și verifice competența chiar și atunci când aceasta este de ordine privată.
Prin prevederile art. 167 Cod civil, în situația înregistrării la instanța de tutelă a cererii de punere sub interdicție judecătorească, în caz de nevoie, aceasta este îndrituită să numească un curator special pentru îngrijirea și reprezentarea celui a cărui interdicție a fost cerută precum și pentru administrarea bunurilor acestuia.
În prevederile art. 229 alin. 1 și 2 din Legea nr. 71/2011 s-a dispus ca, în ce privește organizarea, funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă și de familie să fie stabilite prin legea privind organizarea judiciară, până la apariția și intrarea în vigoare a acestei legi atribuțiile instanței de tutelă, menționate în codul civil, fiind îndeplinite de instanțe, secții sau complete specializate pentru minori și familie. În dispozițiile alin.3 al aceluiași articol din legea menționată a fost inserată posibilitatea instanței de tutelă de a delega, prin încheiere, îndeplinirea unora dintre atribuțiile referitoare la exercitarea tutelei, cu privire la bunurile minorului, în favoarea autorității tutelare.
Prin Legea nr. 60 /2012 a fost completată și modificată Legea nr. 71/2011 iar cu privire la dispozițiile art. 229, după alin. 3 au fost introduse două alineate respectiv 31 cu următorul conținut ,,Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), măsura plasamentului, a plasamentului în regim de urgență și a supravegherii specializate se stabilesc și se monitorizează potrivit art. 58 - 70 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare";, și 32 cu următorul conținut ,,Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziție sau la dezbaterea procedurii succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară, la cererea notarului public, în acest din urmă caz nefiind necesară validarea sau confirmarea de către instanță";.
Legea nr. 71/2011 a fost completată și modificată și prin Legea nr. 54/2013 în sensul introducerii unui nou alineat, 33, al art.229, în sensul că "Dispozițiile alin. 32 se aplică în mod corespunzător și în cazul numirii curatorului special, prevăzut la art. 167 din Codul civil."
Din prevederile legale enunțate, instanța conchide că a fost atribuită în competența autorităților tutelare numirea curatorului special nu numai în ce-l privește pe minor la încheierea actelor de dispoziție sau dezbaterea procedurii succesorale ci și în cazurile prevăzute de art.167 Cod civil, ce vizează sesizarea instanței cu cereri de punere sub interdicție judecătorească și numirea curatorului special pentru îngrijirea, reprezentarea și administrarea bunurilor celui a cărei interdicție se cere.
Reținând obligația instanței de a-și verifica competența la primirea cererilor introductive cu care este sesizată și având în vedere că, în raport de obiectul cererii deduse judecății, în speță competența soluționării, revine autorității tutelare de la domiciliul pârâtului pentru care se solicită instituirea curatelei, dată fiind cererea de punere sub interdicție judecătorească ce o vizează, excepția necompetentei materiale invocată din oficiu, în temeiul și a dispozițiilor art.248 NCPC, a fost admisă.
Cum competența materială a soluționării cererii pentru numirea curatorului special potrivit art.167 cod civil este atribuită unei instituții (autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei pentru care se solicită instituirea curatelei) care nu are activitate jurisdicțională, cererea adresată instanței în acest sens este inadmisibilă, jurisprudența și doctrina în materie statuând că nu operează declinarea competenței decât în ipoteza în care competența soluționării revenea unui organ cu activitate jurisdicțională.
| ← Emitere a unui ordin de protectie Lg 25/2012. Jurisprudență | Suspendare executare silita. Jurisprudență → |
|---|
