Exercitarea autorităţii părinteşti. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. 123 din data de 24.08.2015
Dosar nr.xxxxx/193/2013 Exercitarea autorității părintești
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BOTOȘANI
Ședința publică din zz.ll.aa
Instanța constituită din:
Președinte -
Grefier -
Sentința civilă nr.xxxx
La ordine pronunțarea asupra cauzei civile, având ca obiect exercitarea autorității părintești, formulată de reclamanta-pârâtă CD, în contradictoriu cu pârâtul - reclamant TV, și a cererii reconvenționale formulată de pârâtul-reclamant TV.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de zz.ll.aa, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța a amânat pronunțarea pentru data de zz.ll.aapentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise iar apoi, văzând că pentru deliberare se impune un timp mai îndelungat, instanța a amânat pronunțarea pentru data de zz.ll.aa, iar apoi pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de zz.ll.aa, reclamanta TCD, a solicitat pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâtul TV, modificarea măsurii cu privire la minorii TRI născut la zz.ll.aa, TR, născut la zz.ll.aa și TA, născuta la zz.ll.aa, în sensul ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de reclamanta. De asemenea a solicita cheltuieli de judecată.
În motivare, a învederat, în esență, că a căsătorită cu pârâtul, iar prin sentința civilă anexată căsătoria a fost desfăcuta. Prin aceeași sentința s-a dispus ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata de ambii părinți. Arată că se justifică modificarea acestei măsuri, întrucât paratul nu contribuie cu nimic la creșterea si educarea minorilor, nu-1 interesează dezvoltarea si evoluția lor școlara, copilul mai mare, respectiv RI rămânând corigent la matematica. In același timp a renunțat sa participe la ansamblul folcloric "XY ";unde se simțea bine, fiind apreciat, iar la bunicii paterni copiii au fost pur si simplu exploatați, puși la muncile câmpului si la activități care nu sunt pe măsura vârstei si puterii lor. Urgenta măsurii se justifica prin aceea ca ea are posibilități de munca in Spania, câștigă mai bine decât paratul care muncește in Germania. Reclamanta susține că minorii trăiesc in lipsuri si dorește să le asigure un trai corespunzător, având in vedere atitudinea paratului, care nu dispune de condiții morale si nici materiale, dorește sa-i crească pe aceștia intr-o atmosfera de normalitate. Totodată arată ca minorii sunt in pericol deoarece la bunicii paterni se consuma alcool, copii având si ei acces la băutura. Mai arată ca paratul este violent cu părinții lui, copii asistând la scene care nu sunt deloc prielnice pentru ei. Subliniază ca din cauza lipsurilor a fost nevoita sa plec la munca in Spania pentru a asigura cele necesare copiilor, lăsându-i pe aceștia cu procura într-un apartament închiriat de către ea, copii rămânând în grija numitei NCM. In lipsa sa paratul i-a luat pe copii la părinții lui, unde aceștia trăiesc in greutăți si privațiuni de tot felul. Acesta le-a interzis copiilor sa mai ia legătura cu ea sau cu rudele sale. Reclamanta arată că este in interesul superior al minorilor sa crească intr-un mediu de normalitate.
In drept a invocat dispozițiile art. 403 cod civil si art. 996 Cod procedura civila.
Prin întâmpinarea depusă la filele 26-28, pârâtul TV a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de stabilire pe calea ordonanței președinția/e a exercitării autorității părintești exclusiv de către mamă și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul arată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 Cod proc.civ. Cu privire la condiția urgenței, pârâtul arată că acesta nu este îndeplinită. Astfel, prin sentința civilă nr. xxx/zz.ll.aa instanța investită cu soluționarea cererii de divorț a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți și a stabilit locuința minorilor la domiciliul mamei. Nu se justifică urgența măsurii privind exercitarea singulară a autorității părintești în ipoteza în care locuința minorilor a fost stabilită la domiciliul mamei. Faptul că reclamanta locuiește in Spania, nu este un argument in exercitarea singulară a autorității părintești Suplinirea consimțământului părintelui la călătoria minorilor in .străinătate nu poate fi asigurat prin schimbarea modului de exercitare a autorității părintești, reclamanta având posibilitatea să investească instanța cu o acțiune in acest sens care însă nu face obiectul prezentei cauze. Cu privire la condiția vremelniciei, apreciază de asemenea că acesta nu este îndeplinită. Pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive care privesc soluționarea fondului, ci numai masuri provizorii care tind să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă. Reclamanta nu solicită luarea unei măsuri provizorii, având în vedere că nu a făcut dovada că există înregistrată o acțiune pe dreptul comun. Cu privire la condiția neprejudecării fondului, arată că nu este îndeplinită, ordonanța președințială neavând drept scop judecarea fondului litigiului, rezultă că instanța investită cu soluționarea unei asemenea cereri se mărginește să stabilească. în raport cu probele prezentate de părți. în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept. Faptul că reclamanta are loc de muncă în străinătate nu reprezintă un motiv bine întemeiat pentru a justifica schimbarea modului de stabilire a autorității părintești. Reclamanta, a dobândit prin cererea de divorț posibilitatea de a locui împreună cu minorii, ei revenindu-i obligația a le asigura locuința. Cu privire la modul în care reclamanta. în favoarea căreia s-a stabilit locuința minorilor a asigurat locuința acestora precizează la data de zz.ll.aa instanța s-a pronunțat cu privire la divorț și la capelele accesorii, iar la dala de zz.ll.aa (după o lună de zile) reclamanta a încheiat o procură prin care a împuternicit-o pe numita NC să reprezinte drepturile copilului. Pană in luna ll.aa.copii au locuit la numita NC, fiind înscriși la scoală din loc. X. Având în vedere că mama minorilor nu se ocupa de întreținerea copiilor numita NC a refuzat să mai asigure locuința minorilor, astfel, la mijlocul lunii martie 2013. NC a dus minorii la sora reclamantei in localitatea Y. Copii au fost înscriși la școala din localitatea Y. Copii au locuit la sora reclamantei din luna ll.aa până la dala de zz.ll.aa. când copii au fost lăsați la bunicii pateni în localitatea Z, fiind nevoiți să facă naveta în fiecare zi 4 km din localitatea Z în localitatea Y unde erau înscriși la școală.Copii au locuit la bunicii paterni din luna aprilie 2013 până pe data de z/z.ll.aa când reclamanta s-a întors în România. In perioada în care copii au locuit la bunicii paterni mama acestora a sunat de 2-3 ori până la sărbătorile pascale, ulterior nu s-a mai interesat de copii. In perioada celor șapte luni cât copii au locuit la bunicii paterni, reclamanta a trimis o singură dată suma de I 50 curo înainte de începerea anului școlar. De îngrijirea minorilor s-au ocupat subsemnatul, bunicii paterni, sora sa CM. Susținerile reclamantei referitoare la exploatarea minorilor, consumul de alcool și violente, lipsa sprijinului material din partea subsemnatului sunt neîntemeiate. Având în vedere faptul că tatăl său este orb, având handicap grav, iar mama sa, TV, suferă de multe afecțiuni medicale, a încercat să facă demersurile necesare pentru ca minorii să locuiască cu el în Germania. In acest sens s-a interesat la posibilitățile de a frecventa cursurile școlare și de a învăța limba germană. In acest sens am închiriat și o locuință de 130 mp cu cinci camere, iar venitul obținui de subsemnatul asigură întreținerea minorilor. Neputând lua legătura cu reclamanta pentru a obține acordul pentru părăsirea de către minori a țării și având în vedere că mama minorilor, a abandonat copii, a început demersurile în vederea depunerii acțiunii privind schimbarea locuinței minorilor la domiciliul subsemnatului din Germania. Reclamanta a primit invitația la informare privind avantajele medierii la data de zz.ll.aa și a formulat acțiune la dala de zz.ll.aa. astfel, motivul real al revenirii reclamantei în țară îl reprezintă nu interesul acesteia privind stare copiilor ei faptul primirii invitației la informare privind medierea, pe de o parte, și pe de altă parte necesitatea de a-și schimba cartea de identitate care expirase la data de zz.ll.aa.
Având în vedere aceste considerente, solicitarea reclamantei de exercitare singulară a autorității părintești este neîntemeiată, nefiind dovedite împrejurările care să justifice o astfel de măsură. Pe de altă parte, din considerentele expuse mai sus rezultă faptul că reclamanta este cea care nu s-a ocupat de îngrijirea minorilor, fiind în interesul minorilor ca aceștia să locuiască împreună cu pârâtul.
In drept a invocat dispozițiile art. 996 Cod proc.civ.. 205 Cod proc.civ.
La termenul din zz.ll.aa, reclamanta a solicitat modificarea cererii de ordonanță președințială în acțiune de drept comun, instanța luând act de această modificare.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională depusă la 37-41, pârâtul-reclamant a invocat excepția lipsei procedurii prealabile (pentru neîndeplinirea obligației de participare la ședința de informare privind avantajele medierii) și pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de exercitare a autorității părintești exclusiv de către reclamantă și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale reconvențională a solicitat schimbarea locuinței minorilor la domiciliul tatălui respectiv GP, in temeiul art. 402 coroborat cu art. 52 Cod civil, stabilirea unei pensii de întreținere in favoarea minorilor calculată in raport de veniturile nete ale reclamantei pârâte și suplinirea acordului reclamantei pârâte în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea 258/2005 pentru ca minorii TR și TA să călătorească din România in Germania și din Germania în România, in temeiul art. 17 din Legea 248/2005 in vederea vederea eliberării pașaportului simplu pentru minorii TR , TA și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul-reclamant a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, având în vedere că nu sunt îndeplinite prevederile art. 403 din Codul civil, reclamanta neindicând împrejurarea nouă în comportamentul subsemnatului, care să determine schimbarea modalității de exercitare a autorității părintești, împrejurările avute în vedere de instanță cu privire la comportamentul subsemnatului în vederea exercitării autorității părintești au rămas neschimbate. Faptul că reclamanta locuiește în Spania, are loc de muncă în străinătate nu reprezintă un motiv bine întemeiat pentru a justifica schimbarea modului de stabilire a autorității părintești. Susținerea referitoare la lipsa de implicare a sa în creșterea și educarea minorilor este neîntemeiată, în tot acest interval de timp sprijinind financiar minorii prin diverse sume de bani.Copiii au ajuns să nu locuiască împreună cu părinții din cauza comportamentului iresponsabil al reclamantei. Astfel, dosarul de divorț s-a soluționat fără ca el să cunoască de existența acestuia, neavând posibilitatea concretă de a solicita stabilirea locuinței minorilor la domiciliul său, iar reclamanta a plecat în Spania și i-a lăsat pe cei trei copii în grija doamnei NC, ulterior copii au ajuns în grija surorii reclamantei și în grija părinților săi care au o stare de sănătate precară. Pârâtul arată că nu a avut posibilitatea de a lua copiii la mine deoarece reclamanta nu i-a acordat acceptul privind părăsirea țării. Din dispozițiile art. 397 și 398 alin. 1 Noul cod civil, rezultă că, în privința exercitării autorității părintești după divorț regula ca aceasta să fie exercitată în mod comun și numai în mod excepțional, atunci când există motive temeinice, analizate prin prisma interesului superior al minorului să fie exercitată de unul dintre părinți. Din dispozițiile art. 483 Cod civil rezultă că autoritatea părintească nu este doar un drept al părintelui, ci și un drept al copilului, drept având ca obligații corelative îndatoriri părintești, astfel încât exercitarea autorității părintești doar de calic un părinte nu este în interesul superior al minorilor, acesta fiind lipsii de ocrotirea părintească a unui părinte fără a exista motive temeinice.
Faptul că minorii nu au beneficiat de stabilitate și de prezența părinților este doar din vina reclamantei care prin hotărârea de divorț a obținut beneficiul de a locui împreună cu minorii, însă aceasta practic i-a abandonat, refuzându-i posibilitatea de a lua minorii la domiciliul meu. în Germania. De la data pronunțării deciziei de divorț situația privind locuința minorilor s-a schimbat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru modificarea măsurilor dispuse cu privire la locuința minorilor. Astfel, la data pronunțării sentinței de divorț,ll.aa. minorii locuiau în mod statornic cu reclamanta. însă în luna februarie 2012 aceasta a plecat în Spania, lăsându-i pe minori în grija numitei NC și ulterior în grija părinților săi (ai pârâtului) care sunt grav bolnavi. În cererea de chemare în judecată reclamanta invocă faptul că are posibilități de muncă în Spania. Motivul real al solicitării de exercitare exclusivă a autorității părintești îl reprezintă faptul că reclamanta intenționează să-i ia pe minori în Spania, tară a fi necesar acordul pârâtului la ieșirea din țară. La pronunțarea sentinței de divorț instanța a avut în vedere stabilirea locuinței minorilor la domiciliul reclamantei din loc. X, însă după pronunțarea sentinței reclamanta nu a mai avut acel domiciliu, minorii nu au mai locuit la domiciliul la care a fost efectuată ancheta socială, iar în prezent reclamanta are loc de muncă în Spania, conform susținerilor acesteia din cuprinsul cererii de chemare în judecată. Susține pârâtul-reclamant că schimbarea locuinței minorilor la domiciliul subsemnatului este în interesul minorilor, arătând că în Germani are închiriat un apartament cu o suprafață de 130 mp, a făcut demersuri în vederea înscrierii celor trei copii. Arată că dispune de posibilități materiale și prezintă garanții morale, putând oferi copiilor condiții optime de îngrijire, creștere și educare, locuind într-un imobil corespunzător mobilat și întreținut.
Pentru călătoria în străinătate, în situația exercitării comune a autorității părintești, minorii trebuie să aibă acordul ambilor părinți și să prezinte pașaport simplu electronic. Având în vedere neînțelegerile existente între părinți solicită admiterea cererii de suplinire a acordului reclamantei pârâte pentru ea cei trei minori să călătorească în străinătate și în vederea eliberării pașaportului simplu electronic.
Prin răspunsul la întâmpinarea și cererea reconvențională a pârâtului - reclamant depus la filele 61-62, reclamanta-pârâtă a solicitat respingerea excepției lipsei procedurii prealabile, arătând că în data zz.ll.aaa răspuns la invitația de informare cu privire la mediere, formulând un punct de vedere .
A arătat că pârâtul - reclamant este în Germania cu o femeie care la rândul ei are trei copii. Cu privire la cererea pârâtului-reclamant de suplinire a consimțământul prin hotărâre pentru ca minorii să poată fi scoși din țară pentru a merge în Germania arată că se opune categoric, întrucât cunoaște de la o rudă care lucrează cu pârâtul - reclamant că locuința în care stă cu acea femeie și încă trei copii se află la subsolul unei clădiri la care se adaugă toate implicațiile nefaste, cum ar fi : copiii sunt toți înscriși la școală la X, nu cunosc limba, de când i-a născut, tatăl lor a fost mereu plecat și mai are și o altă persoană și se îndoiește că ar putea măcar hrăni șase persoane plus ei doi.
Cu privire la pensia pentru minori în situația în care s-ar admite cererea reconvențională în sensul stabilirii domiciliului minorilor la pârât, de asemenea solicită să fie respinsă întrucât niciodată nu va renunța la copii săi de care este atașată și pe care îi iubește mai mult decât orice pe lume. Pe de altă parte arată că de când s-a întors din Spania, sub supravegherea sa atentă, toți au început să-și îndrepte situația la învățătură, să fie mai veseli și mai încrezători că măcar unul din părinți este alături de ei.
Prin Încheierea din data de 12.12.2013, instanța a respins excepția lipsei procedurii prealabile, pentru motivele expuse în acea încheiere (fila 77).
Instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați martorii CM (fila 112), CBLM (fila 113)-pentru pârâtul-reclamant, NC-M pentru reclamanta-pârâtă.
Din oficiu instanța a ascultat minorii în Camera de Consiliu (filele 114-116), a dispus efectuarea unor anchete sociale la domiciliul ambelor părți (filele 94, 159) și efectuarea unor referate de evaluare psihologică a minorilor de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani (filele 97-111).
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarea situație de fapt:
Instanța reține că părțile au fost căsătorite, iar din această căsătorie au rezultat trei minori, TRI, născut la data de zz.ll.aa, TR, născut la data de zz.ll.zz și Tăruș Andreea, născută la data de zz.ll.aa.
Prin Sentința civilă nr.xxx/zz.ll.aa, pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr.xxx/zz.ll.aa, instanța a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț din culpă comună, a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți, minorii să locuiască la domiciliul reclamantei, a obligat pârâtul la plata sumei de 265,5 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorilor până la majoratul acestora.
Cu privire la cererea principală având ca obiect exercitarea exclusivă de către reclamantă a autorității părintești
Conform art. 397 Cod civil, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide astfel.
Instanța reține că prin hotărârea de divorț s-a stabilit ca autoritatea părintească să fie exercitată de către ambii părinți, cu putere de lucru judecat.
Apreciază instanța că poate interveni asupra acestei măsuri doar în ipoteza în care s-ar modifica împrejurările care au fost avute în vedere de instanță în analiza acestui capăt de cerere.
Totodată reține instanța că autoritatea părintească ar putea fi exercitată în mod exclusiv, doar de către unul dintre părinți doar în măsura în care s-ar face dovada unor motive întemeiate, dovadă care nu a fost realizată în cauză.
Instanța apreciază că acest capăt de cerere a fost introdus cu alt scop decât cel prevăzut de lege, respectiv cu intenția a putea călători cu minorii în afara țării fără a fi necesar acordul tatălui.
Conform art. 507 C.civ., un părinte care nu este mort, nu este declarat mort sau nu este incapabil de își exprima voința, are autoritate părintească deplină asupra copilului sub rezerva cazului în care instanța, din motive bine întemeiate ce țin de interesul superior al copilului (de exemplu cazuri de abuz, exploatare, neglijență, etc.) i-a retras acestui părinte autoritatea părintească asupra minorului (conform art.398 C.civ. sau art. 399 C.civ.) sau, mai mult, l-a decăzut din drepturile părintești (conform art. 508 C.civ.).
Prin urmare un părinte nu poate cere decăderea sa din exercițiul drepturilor părintești sau ca exercitarea autorității părintești asupra minorului să îi fie retrasă celuilalt soț conform art. 398 C.civ. Aceasta deoarece, pe de o parte, autoritatea părintească asupra minorului nu este doar un drept al părintelui ci și un drept al copilului de care copilul poate fi lipsit doar în situații speciale ce țin de interesul său superior, iar pe de altă parte autoritatea părintească asupra minorului implică numeroase obligații pentru părintele în cauză. În acest sens, ar putea fi considerate motive serioase faptul că părintele respectiv este dependent de alcool sau substanțe psihotrope, suferă de o boală care l-ar putea pune pe copil la risc direct sau indirect, părintele este agresiv la adresa copilului, abuzator, etc.
În speță, instanța apreciază nu există niciun motiv întemeiat pentru ca reclamanta să solicite ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți (art. 398 alin. 1 Cod civil), iar pe baza probatoriului administrat în cauză rezultă că pârâtul-reclamant este un părinte bun, care își dorește să se ocupe de copii, care le-a asigurat sprijin material acestora, a păstrat legătura cu ei de când este plecat din țară și manifestă interes pentru creșterea și educarea lor. Deși ar exista carențe în conduita sa de părinte, instanța apreciind că se impune o consecvență din partea sa cu privire menținerea legăturilor și acordarea sprijinului atât material, cât și moral, printr-o implicare continuă în viața minorilor, concluzionează că nu s-a făcut dovada unor împrejurări care să justifice ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către mamă, motiv pentru care va respinge, ca neîntemeiată, cererea principală având ca obiect exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamanta-pârâtă.
Cu privire la cererea reconvențională.
-Schimbarea domiciliului minorilor la pârâtul-reclamant/obligarea reclamantei-pârâte la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor
Instanța reține că prin hotărârea de divorț s-a stabilit ca minorii să locuiască la mamă.
Deși au existat o serie de evenimente prin care s-au modificat împrejurările avute în vedere de instanță la stabilirea domiciliului minorilor (mama a plecat la muncă în străinătate, copii au fost lăsați în grija unei prietene, apoi în grija mătușii materne, a bunicilor paterni), evenimente care au avut un impact negativ asupra acestora, analizând întreg ansamblul probator administrat în cauză, instanța apreciază că în momentul actual nu se impune o schimbare majoră în viața minorilor.
Reține instanța că mama minorilor-reclamanta-pârâtă a plecat în străinătate tocmai pentru a asigura condiții de trai mai bune minorilor, nu i-a neglijat, a păstrat legătura cu ei în mod constant. Din declarația martorei NC rezultă că aceasta a avut grijă de copii aproximativ șase luni, după care din cauza unor probleme personale nu s-a mai putut ocupa de ei, încredințându-i surorii reclamante-pârâte. După o perioadă de timp și aceasta a fost depășită de situație, astfel încât i-a dus la bunicii paterni, aceștia fiind cei care s-au îngrijit de copii până la întoarcerea în țară a reclamantei.
Deși sunt aspecte ce i-ar putea fi reproșate reclamantei-pârâte cu privire la modalitatea în care a gestionat această situație, instanța reține că în prezent aceasta locuiește în țară, cu chirie într-un apartament cu condiții decente de trai, împreună cu cei trei copii, manifestând interes în găsirea unui loc de muncă.
Deși aceasta afirmă că va pleca în Spania în căutarea unui loc de muncă, instanța consideră că această împrejurare este o ipoteză eventuală, nu actuală, și analizată ca atare în contextul întregului material probator.
Potrivit referatelor de evaluare psihologică ale minorilor, aceștia prezintă un atașament deosebit față de mamă, și față de frați, aceștia pe rând, manifestându-și dorința de a rămâne împreună cu mama lor. Aceeași dorință și-au manifestat-o și cu ocazia audierii lor de către instanță. Copii nu doresc să plece în Germania la tatăl lor cu caracter permanent, prezentând rețineri față de familia nouă a tatălui și față de schimbarea domiciliului. Deși pârâtul-reclamant a făcut dovada faptului că ar avea posibilități materiale de a le asigura traiul și a manifestat interes în ceea ce privește înscrierea la școală acolo, instanța apreciază că o schimbare de asemenea natură ar avea un impact negativ asupra minorilor în condițiile în care aceștia resping cu vehemență ideea de a pleca de lângă mama lor, instanța neputând face abstracție de dorința minorilor. Totodată, instanța mai reține că se impune menținerea constantelor care s-au cristalizat deja în mod fragil în viața copiilor.
Instanța apreciază că se impune conștientizarea de către tată a importanței participării efective în procesul de creștere, îngrijire și educare a copiilor, a păstrării unor relații de încredere, comunicare și deschidere cu aceștia. Deși domiciliul este stabilit la mamă, nimic nu îl împiedică să relaționeze cu aceștia și să colaboreze cu reclamanta-pârâtă în tot ceea ce îi privește pe copii, cu respectarea principiului superior al minorului.
Părinții trebuie să treacă peste toate neînțelegerile, care au fost trașate deja prin hotărârea de divorț și să conștientizeze că o bună colaborare în deciziile ce privesc minorii este primordială.
Așadar, pentru moment, în raport de probele administrate în cauză, instanța apreciază că nu se impune schimbarea domiciliul minorilor și pe cale de consecință va respinge capătul de cerere având ca obiect schimbarea domiciliului minorilor la pârâtul-reclamant, precum și capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamantei-pârâte la plata pensiei de întreținere în favoarea acestora.
-Suplinirea consimțământului mamei pentru eliberarea pașapoatelor minorilor/a călători în Germania
Instanța reține că respingerea capătului de cerere având ca obiect schimbarea domiciliului minorilor la pârâtul-reclamnat nu exclude analiza capătului de cerere având ca obiect suplinirea consimțământului reclamantei-pârâte pentru eliberarea pașaportului în vederea deplasării în Germania.
Refuzul reclamantei-pârâte de a-și exprima un astfel de consimțământ rezultă cu certitudine din întâmpinarea la cererea reconvențională.
Potrivit art.17 alin.2 din Legea 248/2005 privind libera circulație a cetățenilor români in străinătate, emiterea pașaportului simplu sau a pașaportului electronic pentru minor, in situația in care există neînțelegeri intre părinți cu privire la exprimarea acordului, se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.
De asemenea potrivit art.18 alin.2 din Legea 272/2004 deplasarea copiilor in țară și in străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri intre părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească.
Analizând interesul minorilor în efectuarea unei deplasări în Germania în scopul vizitării tatălui, instanța reține că ar fi benefică pentru consolidarea relației copiilor cu tatăl lor, fiind inerentă legăturii personale părinte-copil.
Pe de altă parte în prezenta cauză reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada faptului că această deplasare a minorilor ar dăuna intereselor acestora și nici a faptului că pârâtul-reclamant intenționează să o împiedice să mai aibă legături personale cu minorii, existând mijloace legale pentru revenirea copiilor în țară în eventualitatea unui refuz din partea pârâtului-reclamant de a înapoia minorii.
Reiterând argumentele expuse mai sus referitoare la necesitatea conștientizării de către părinți asupra oportunității unei relații bazată pe înțelegere și colaborare în procesul de creștere și educare al minorilor, instanța apreciază ca întemeiat acest capăt de cerere și îl va admite, în sensul că va suplini consimțământul reclamantei-pârâte pentru eliberarea pașaportului pentru minorii TRI (născut la data de zz.ll.aa), TR (născut la data de zz.ll.aa) și TA (născută la data de zz.ll.aa) în vederea deplasării acestora în Germania, însoțiți de unul dintre părinți, în scopul vizitării tatălui.
Pentru aceste motive,
In numele legii,
Hotărăște:
Respinge cererea principală formulată de reclamanta TD, domiciliată în sat. Y, orașul X, jud. Botoșani, cu domiciliul ales la Cabinetul Avocat. XX, cu sediul în mun. Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul TV, domiciliat în Germania cu domiciliul ales în mun. Botoșani.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant TV.
Suplinește consimțământul reclamantei-pârâte pentru eliberarea pașaportului pentru minorii TRI (născut la data de zz.ll.aa), TR (născut la data de zz.ll.aa) și TA (născută la data de zz.ll.aa) în vederea deplasării acestora în Germania, însoțiți de unul dintre părinți, în scopul vizitării tatălui.
Respinge capătul de cerere având ca obiect schimbarea domiciliului minorilor la pârâtul-reclamant.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei-reclamante la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Botoșani.
Pronunțată în ședință publică, azi zz.ll.aa.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Evacuare. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri) | Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
