Fidejusiune. Gaj. Ipotecă. Deosebiri. Prezumţia de solidaritate
| Comentarii |
|
C. com., art. 42 alin. (1), (2)
Art. 42 alin. (1) şi (2) C. com. prevede că în obligaţiile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidar, afară de stipulaţiuni contrare şi aceeaşi prezumţie există şi contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligaţie comercială.
Contractul de gaj şi contractul de ipotecă se înscriu în noţiunea de garanţii reale, iar fidejusiunea este o garanţie personală, în sensul că fidejusorul îşi oferă propria persoană şi bunurile sale pentru a răspunde în solidar sau în locul debitorului comerciant. Dacă garantul personal (fidejusorul) răspunde ca însuşi debitorul principal şi în solidar cu acesta, garanţii care oferă în gaj bunuri mobile sau consimt la încheierea contractului de ipotecă asupra bunurilor mobile răspund numai în limita valorii înscrise în contract, şi nu pentru întregul debit.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 462 din 9 februarie 1999
(B.J. - bază de date)
Tribunalul a admis acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâţilor, care au fost obligaţi, în solidar, să-i plătească 12.500.000 lei credit restant, de 43.820.732 lei dobânzi restante şi dobânzi în continuare până la achitarea creditului şi 15.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că reclamanta a acordat societăţii comerciale pârâte un credit în valoare de 12.500.000 lei, pe care debitoarea nu l-a restituit la scadenţă, iar acest credit a fost garantat de pârâţii persoane fizice, cu bunurile lor personale.
Pârâţii giranţi M.C.I., D.A., G.A. şi C.E. au declarat apel.
Curtea de apel a admis apelurile şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că i-a obligat pe apelanţi în solidar cu ceilalţi pârâţi-intimaţi să plătească reclamantei sumele prevăzute în acţiune, dar numai în limita contractelor de garanţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că apelantul M.C.I. a consimţit să constituie în favoarea reclamantei gaj asupra unor bunuri mobile în valoare de 4.136.000 lei; apelantul D.A. a garantat creditul cu instituirea gajului asupra unor bunuri în valoare de 1.307.000 lei, iar apelantele G.A. şi
C.E. au consimţit să garanteze creditul prin contracte de ipotecă asupra imobilelor proprietatea lor evaluate la 12.500.000 lei.
Aşa fiind, apelanţii, care nu aveau calitatea de fidejusori, potrivit art. 42 C. com., au consimţit să răspundă în solidar cu debitorul comerciant numai în limita valorii bunurilor asupra cărora s-a constituit gajul şi ipoteca.
Ca urmare, instanţa de apel a considerat că tribunalul a interpretat greşit dispoziţiile art. 42 C. com. şi a modificat în parte sentinţa pronunţată.
Reclamanta a declarat recurs susţinând că pârâţii-giranţi răspund în solidar cu debitorul comerciant pentru debit şi dobânzi, deoarece, în calitate de fidejusori, asupra lor operează prezumţia de solidaritate prevăzută de art. 42 alin. (1) şi (2) C. com.
Recursul este nefondat.
Art. 42 alin. (1) şi (2) C. com. prevede că în obligaţiile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidar, afară de stipulaţiuni contrare şi aceeaşi prezumţie există şi contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligaţie comercială. Incontestabil, în cauză, intimaţii-garanţi, necomercianţi, au garantat cu bunurile lor mobile şi imobile împrumutul cu dobândă acordat de recurentă societăţile comerciale pârâte.
în mod judicios, instanţa de apel, analizând contractele de gaj şi ipotecă, a considerat că intimaţii-garanţi răspund numai în limita valorii bunurilor mobile şi imobile asupra cărora au consimţit să se instituie gajul şi ipoteca.
Contractul de gaj şi contractul de ipotecă se înscriu în noţiunea de garanţii reale, iar fidejusiunea este o garanţie personală, în sensul că fidejusorul îşi oferă propria persoană şi bunurile sale pentru a răspunde în solidar sau în locul debitorului comerciant.
Aşadar, dacă garantul personal (fidejusorul) răspunde ca însuşi debitorul principal şi în solidar cu acesta, garanţii care oferă în gaj bunuri mobile sau consimt la încheierea contractului de ipotecă asupra bunurilor mobile răspund numai în limita valorii înscrise în contract, şi nu pentru întregul debit. De altfel, asupra acestora nu operează prezumţia de solidaritate prevăzută de art. 42 alin. (2) C. com., care se referă la fidejusor, dar pentru că nu au declarat recurs, soluţia instanţei de apel de obligare în solidar, dar numai în limita valorii bunurilor cu care au garantat creditul, le este opozabilă, intrând în puterea lucrului judecat.
| ← Fidejusiune. Ipotecă. Deosebiri | Contract de vânzare-cumpărare. Caracter comercial.... → |
|---|
