Fond de comerţ. Vânzarea gajului. Admisibilitate
| Comentarii |
|
C. com., art. 480 alin. (2)
Creditorul este îndreptăţit să obţină vânzarea fondului de comerţ constituit în gaj, chiar dacă acest fond se află în posesia debitorului, deoarece potrivit art. 480 alin. (2) C. com., persoana căreia i s-a încredinţat bunul gajat poate fi chiar debitorul.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 2804 din 13 iulie 1999
(B.J. - bază de date)
Notă: Titlul XIV - Despre gaj (art. 478-489) din Codul comercial a fost abrogat în temeiul art. 105 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice (M. Of. nr. 236 din 27 mai 1999).
Tribunalul a admis cererea creditoarei şi a autorizat vânzarea gajului cu care s-au garantat creditele acordate debitoarei.
împotriva acestei hotărâri, debitoarea a formulat opoziţie prin care a solicitat desfiinţarea ordonanţei şi respingerea cererii creditoarei, întrucât potrivit art. 482 C. com., vânzarea gajului nu poate fi autorizată decât dacă bunurile se află în posesia creditoarei.
Tribunalul a respins opoziţia ca nefondată, reţinând că lăsarea bunurilor gajate în posesia debitorului nu este de natură să împiedice autorizarea vânzării gajului.
împotriva acestei sentinţe debitoarea a declarat apel, invocând nevala-bilitatea gajului fără deposedare.
Curtea de apel a respins apelul.
în pronunţarea acestei decizii s-a reţinut că obiectul contractului de gaj l-a constituit fondul de comerţ al debitoarei, iar convenţia părţilor, în sensul
lăsării bunurilor în posesia debitoarei, este legală şi justificată de interesul economic al continuării activităţii şi restituirii creditelor.
împotriva acestei ultime hotărâri debitoarea a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 480 C. com., şi anume ca bunurile constituite în gaj să fie în posesia creditoarei, contractul de gaj nu-şi produce efecte.
Recursul este nefondat.
Contractul de gaj încheiat de părţi pentru garantarea creditului acordat debitoarei a avut ca obiect fondul de comerţ al acesteia, bun mobil incorporai.
Părţile au convenit ca bunul gajat să nu fie luat din posesia creditoarei.
Această convenţie este legală, întrucât art. 480 alin. (2) C. com. prevede posibilitatea ca părţile să aleagă o persoană căruia să i se predea bunul. Această persoană poate să fie chiar debitorul şi această posibilitate se justifică pe deplin ca eficienţă economică.
Prin lăsarea fondului de comerţ în posesia debitoarei, aceasta a putut să-l exploateze în continuare şi să obţină veniturile necesare pentru restituirea creditului.
Această modalitate de aplicare a art. 480 alin. (2) C. com. este pe deplin justificată şi în ce priveşte băncile comerciale care prin specificul activităţii nu sunt organizate în păstrarea bunurilor gajate.
în condiţiile în care creditoarea a făcut o favoare debitoarei sale, lăsându-i în păstrare fondul de comerţ şi, deci, asigurându-i continuarea activităţii, susţinerile recurentei, în sensul inexistenţei contractului de gaj, sunt neîntemeiate. Ca urmare, soluţia de autorizare a vânzării bunurilor constituite în gaj, determinat de neplata creditelor, fiind legală, recursul a fost respins.
| ← Cerere de vânzare a gajului. Opoziţie. Titulari | Ordonanţă de autorizare a vânzării gajului. Opoziţie. Căi de atac → |
|---|
