Contestație la executare.apărări care trebuiau făcute cu ocazia soluţionării cauzei în care s-a pronunţat hotărârea. oug 28-2013
| Comentarii |
|
Tribunalul DÂMBOVIŢA Decizie nr. 149 din data de 15.02.2017
Debitoarea-contestatoare nu poate invoca pe cale contestației la executare apărări care trebuiau făcute cu ocazia soluționării cauzei în care s-a pronunțat hotărârea ce constituie titlul. Prevederile OUG 28/2013 reglementează raporturile dintre unitățile administrativ teritoriale și MDRAP fără ca prin aceasta să se intervină în relațiile contractuale dintre executantul lucrărilor și beneficiarul acestora. Decontarea cheltuielilor de investiții se face cu respectarea unei anumite proceduri, etapizat, procedură care nu îi poate fi opusă creditorului care are deja un titlu executoriu.
Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2017:009.000149
DOSAR NR.X/232/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.149
Ședința publică din data de 15.02.2017
Instanța constituită din :
Președinte : CC
Judecător : CC
Grefier : CC
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta contestatoare CC, domiciliată în CC, împotriva sentinței civile nr.756/09.05.2016, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr.X/232/2014, intimate fiind CCSA, cu sediul în CCși CC, cu sediul în CC și intimat terț poprit CC , dosarul având ca obiect "contestație la executare";
Cererea de apel scutită de plata taxei de timbru conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Prezența, dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 08.02.2017, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași componență a amânat pronunțarea la data de 15.02.2017, când a pronunțat următoarea decizie.
T R I B U N A L U L
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.756/09.05.2016 pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr.X/232/2014 s-au respins excepțiile invocate și s-a luat act că nu înțelege să se judece cu CC,
s-a respins cererea de chemare în garanție formulata de contestatoare și s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea CC împotriva intimatelor S.C. CC S.A., CC și a terțului poprit CC .
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.3445/18.10.2012, pronunțată în dosarul nr.X/120/2011 de Tribunalul Dâmbovița, Primăria Comunei CC a fost obligată la plata sumei de 1.316.275,94 lei, cu dobânda aferentă, reprezentând contravaloare servicii prestate, în realizarea obiectivului Alimentare cu apă a Comunei CC.
Prin cererea de executare silită nr.08.05.2013, creditoarea CCSA, cu sediul în CC, a solicitat executarea silită a obligației stabilită prin titlul executoriu, constând în sentința nr.3445/18.10.2012, pronunțată în dosarul nr.X/120/2011 de Tribunalul Dâmbovița, împotriva debitoarei Comuna CC, prin primar.
Astfel, s-a format dosarul de executare nr.140/2013, demarându-se procedura executării silite, prin poprire.
Prin cererea înregistrată la data de 05.02.2014, sub nr.X/232/2014, CC, în contradictoriu cu creditoarea S.C.CC S.A., a formulat contestație împotriva formelor de executare în dosarul de executare nr.140/2013, emise de BEJ CC(poprire înființată), solicitând anularea acestora, precum și suspendarea executării, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
La data de 22.09.2014, contestatoarea a solicitat, în temeiul disp.art.72 și urm.Cod proc.civ., chemarea în garanție a CC , solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.442.727 lei, reprezentând debit restant.
Invocând excepțiile lipsei calității procesuale pasive, respectiv a inadmisibilității, pe fond respingerea contestației, CC, la rândul sau a solicitat, in temeiul art.72-74 Cod proc.civ, chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În raport de dispozițiile OG nr.7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii și a unor baze sportive în spațiul rural, respectiv a prevederilor HG nr.602/2006, OUG nr.28/2013, CC, are calitate procesuală pasivă în cauza.
Inadmisibilitatea acțiunii, a fost analizată cu fondul cauzei.
Conform disp.art.712 Cod proc.civ.
(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
(4) Împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare.
In speța de fata s-a reținut că nu sunt incidente aceste dispoziții legale.
Titlul executoriu, reprezentat de sentința civila nr.3445/18.10.2012, pronunțata in dosarul nr.X/120/2011 de Tribunalul Dâmbovița, nu a fost executat de bună voie, fiind necesară intervenția organelor abilitate pentru punerea sa in executare.
Apărările pe care contestatoarea le-a făcut, inclusiv cererea de chemare în garanție, trebuiau întreprinse în dosarul nr.X/120/2011.
Așa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar, in anul 2014, Lista obiectivelor de investiții din Județul Dâmbovița care se finanțata in anul 2014, prin PNDL, a fost întocmita in baza propunerilor transmise de Consiliul Județean Dâmbovița, prin adresa nr.3409/03.03.2014(înregistrata sub nr.15338/04.03.2014 la CC), fiind ulterior aprobata prin ordinul ministrului dezvoltării regionale si administrației publice nr.385/20.03.2014, obiectivului in cauza fiindu-i alocata suma de 200.000 lei.
Astfel, a fost încheiat Contractul de finanțare nr.2110/20.03.2014, având ca obiect acordarea unei finanțări din bugetul CC pe anul 2014, in suma de 200.000 lei pentru obiectivul de investiții Alimentare cu apa in Comuna CC.
Conform pct.V din acest Contract de finanțare, valoarea totala a investiției este de 5.664.483 lei, din care valoarea totala a cheltuielilor necesare pentru finalizarea obiectivului de investiții este de 1.724.202, obiectivul de investiții urmând a se finanța eșalonat, pe ani, in funcție de alocațiile bugetare anuale, pana la finalizarea sa, inclusiv punerea in funcțiune, după caz, in maximum 3 ani de la semnarea contractului.
Ulterior, având în vedere solicitările Consiliului Județean de suplimentare a fondurilor alocate în anul 2014, înregistrate la CC, sub nr.64877/26.08.2014 si respectiv nr.79991/09.10.2014, au fost încheiate Actele adiționale nr.1 la Contractul de finanțare nr.2110/20.03.2014, suma alocata pe anul 2014 pentru obiectivul vizat fiind de 400.000 lei, nr.2 la Contractul de finanțare nr.2110/20.03.2014, prin care a fost suplimentata valoarea finanțării acordate din bugetul CC, cu suma de 500.000 lei, valoarea contractului fiind de 900.000 lei.
Până la data prezentei cereri a fost decontata suma de 400.000, pentru care CC a transmis documente justificative ale plăților, conform prevederilor OUG nr.28/2013, diferența până la 900.000 lei(respectiv suma de 500.000 lei), urmând a fi decontată numai după transmiterea de către CC a documentelor necesare(facturi fiscale) in vederea decontării sumei de 500.000,00 lei, către CC.
Indicatorii de alocare a bugetului și de prioritizare a obiectivelor de investiții in cadrul PNDL sunt cuprinși in Anexele A, B din cadrul Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.28/2013, pentru aprobarea Programului național de dezvoltare locala, aprobata prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale și administrației publice nr.1851/2013.
Având in vedere numărul mare de obiective de investiții începute în anii anteriori, în cadrul diferitelor programe de dezvoltare locala, finanțarea se realizează în funcție de prioritizarea investiților și în limita bugetului aprobat în acest scop.
Sumele suplimentare urmează să fie plătite din fondurile alocate și prioritățile existente la momentul respectiv.
Legea permite că finanțarea să se poată realiza si de la bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale beneficiare din alte surse, legal constituite, cheltuieli care pot fi finanțate de contestatoare.
Concluzia care se desprinde este aceea ca CC a primit finanțare pentru obiectivul Alimentare cu apa, revenindu-i obligația sa găsească si alte surse pentru realizarea acestuia.
Față de considerentele mai sus exprimate, apreciind că executarea silita s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, instanța a respins cererea, iar cererea de chemare în garanție formulată de CC, nu a mai fost analizată.
Împotriva sentinței civile nr.756/09.05.2016 a declarat apel contestatoarea, solicitând admiterea apelului și pe fondul cauzei admiterea contestației la executare.
În motivarea cererii s-a arătat că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins contestația la executare formulată împotriva popririi arătând că este ilegal a se dispune poprirea pe conturile debitorului, sumele alocate plății trebuind să provină din fonduri guvernamentale conform OG 28/2013.
Un al doilea motiv de apel invocat de către apelantă se referă la nepronunțarea instanței de fond pe cererea de chemare în garanție apreciindu-se că această soluție este greșită deoarece contestația la executare a fost respinsă, trebuind ca instanța de fond să pronunțe o soluție cu privire la cererea de chemare în garanție.
De asemenea, s-a mai arătat de către contestatoare că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului doi al cererii de chemare în judecată, respectiv cererea de reducere a onorariului executorului judecătoresc în sumă de 29.345 lei raportat la dispozițiile Anexei Ordinului 2550/2006 și că nu există atașat procesul verbal prin care s-a stabilit onorariul executorului judecătoresc cât și celelalte cheltuieli de executare, prima instanță în mod netemeinic apreciind că nu există raport contractual cu chematul în garanție deși prin întâmpinarea depusă CC recunoaște prin întâmpinare că în baza contractului de finanțare s-a angajat să acorde o finanțare pentru acest obiectiv, că în anul 2013 s-au preluat toate obiectivele de investiții finanțate de la bugetul de stat în baza prevederilor OG 7/2006.
Se mai precizează de către apelantă că în mod greșit instanța a apreciat în considerentele sentinței că CC îi revenea obligația de a regăsi și alte surse de finanțare pentru realizarea acestui obiectiv, afirmația nefiind argumentată pe nici un temei legal, astfel că se solicită admiterea apelului și pe fond admiterea contestației la executare.
Intimata CC a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică având în vedere motivele expuse pe larg în întâmpinare.
De asemenea, s-a depus întâmpinare și de către intimata CC SA prin care s-a solicitat de asemenea respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
S-a invocat de către intimata CC SA prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale a CC având în vedere dispozițiile art.20 alin.1 din Legea nr.215/2001, precum și prevederile art.21 alin.1 și 2 din aceeași lege.
Pe fondul cauzei s-a arătat că în mod corect instanța de fond a respins contestația la executare întrucât debitoarea nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea de bună voie.
În ceea ce privește cea de a doua critică, în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție se arată că aceasta este nefondată reținând că apărările CC trebuiau formulate în cadrul dosarului de fond și nu în contestația la executare, cererea de chemare în garanție fiind respinsă în mod corect.
Referitor la cel de-al treilea motiv, de asemenea, se arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că executarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, contestația la executare fiind respinsă.
Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a CC, tribunalul o apreciază a fiind neîntemeiată.
Coroborând actele dosarului de fond, reținând că UAT CC este cea care a împuternicit pe doamna avocat pentru introducerea contestației ce face obiectul cauzei de față, că în cererea de chemare în garanție este corect folosită titulatura UAT CC și nu de către CC, tribunalul apreciază că menționarea în calitate de contestator a CC nu poate fi decât rezultatul unei exprimări eronate generate chiar de dispozitivul hotărârii ce constituie titlul executoriu unde calitatea de debitoare o are CC (UAT comuna CC, Consiliul Local CC), motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale active nu poate fi admisă, demersurile pentru formularea contestației la executare fiind făcute în fapt de către debitoare.
Referitor la fondul litigiului, tribunalul reține că, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, contestatorul-debitor a solicitat anularea popririi înființate prin dispoziția emisă în dosarul de executare 140/2013 și reducerea onorariului executorului judecătoresc, cu motivarea că este ilegal să se înființeze poprirea pe conturile debitorului în condițiile în care sumele alocate plății trebuiau să provină din fonduri guvernamentale conform OG28/2013, iar pe de altă parte onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit cu încălcarea Ordinului 2550/2006.
Analizând actele dosarului tribunalul reține că prin sentința 3445/18.10.2012 pronunțată în dosarul X/120/2012 de Tribunalul Dâmbovița, contestatoarea-apelantă comuna CC a fost obligată către SC CC SRL la plata sumei de 1.316.275,94 lei reprezentând contravaloare servicii prestate, la care se adaugă dobânda legală și cheltuieli de judecată în cuantum de 4539,3 lei, iar prin contractul de cesiune de creanță 40/24.04.2013, creanța menționată a fost cedată către CCSA.
Se mai reține că prin cererea înregistrată la data de 08.05.2013 s-a declanșat procedura executării silite, fiind format dosarul de executare 140/2013, în cadrul căruia, la data de 10.01.2014 a fost dispusă înființarea popririi asupra conturilor debitoarei contestatoare pentru suma datorată în baza titlului executoriu, la care se adaugă suma de 29.345 lei cheltuieli de judecată, iar conform adresei 882/17.01.2014 terțul poprit CC - Trezoreria Găești a confirmat înființarea popririi (pag. 47) pe conturile debitorului contestator în conformitate cu OG 22/2002 și cu respectarea prevederilor OMFP 2336/19.07.2011.
Potrivit celor anterior expuse se reține că executarea silită a fost începută în baza unui titlu executoriu, respectiv sentința 3445/18.10.2012 care, în raport de prevederile art. 14 din OUG 119/2007 în vigoare la data pronunțări - dispoziții reluate de prevederile art. 1024C.pr.civ. -, nu mai poate fi pus în discuție pe calea contestației la executare, unde se pot invoca numai neregularități privind procedura de executare silită, respectiv cauze de stingere a obligației ivite ulterior rămânerii definitive a hotărârii.
Raportat la dispozițiile legale mai sus menționate, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind legală măsura popririi, care a fost dispusă având la bază un titlu executoriu a cărui temeinice nu poate fi pusă în discuție, că, astfel cum rezultă din întâmpinarea formulată de către intimatul terț poprit, poprirea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale - respectiv OMFP 2334/2011 și OG 22/2002 din sume aprobate prin bugetul instituției ca fiind creanțe stabilite prin titluri executorii, iar pe de altă parte, în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a CC.
Cu privire la acest din urmă aspect, tribunalul reține că debitoarea-contestatoare nu poate invoca pe cale contestației la executare apărări care trebuiau făcute cu ocazia soluționării cauzei în care s-a pronunțat hotărârea ce constituie titlul executoriu - anume, că nu au fost decontate de către chematul în garanței sumele pretinse de către creditor -, întrucât această hotărâre a dobândit putere de lucru judecat, a devenit executorie, deci obligatorie pentru părți.
Este adevărată susținerea apelantei contestatoare în sensul că, cel puțin o parte din sumele datorate, conform OUG 28/2013, respectiv 7/2006, trebuiau să provină din fonduri guvernamentale, care încă nu fusese virate în întregime în conturile sale, dar aceasta nu poate constituii o cauză care o exonerează de obligațiile stabilite în titlul executoriu. Prevederile OUG 28/2013 reglementează raporturile dintre unitățile administrativ teritoriale și CC fără ca prin aceasta să se intervină în relațiile contractuale dintre executantul lucrărilor și beneficiarul acestora. Mai mult, astfel cum reține instanța de fond, decontarea cheltuielilor de investiții se face cu respectarea unei anumite proceduri, etapizat, procedură care nu îi poate fi opusă creditorului care are deja un titlu executoriu.
În raport de considerentele mai sus reținute, tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiate criticile apelantului referitoare le respingerea cererii de chemare în garanție.
În ceea ce privește critica apelantei contestatroare referitoare la valoarea onorariului de executor, tribunalul constată că acesta a fost stabilit prin aplicarea dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000 și anexa O M J nr. 2250/2006, în limita maximă prevăzutăde aceste norme, cu toate că din actele dosarului nu se poate reține că o complexistate a lucrărilor care să justifice o astfel de încadrare. Demersurile pe care executarea ce face obiectul analizei le-a presupus au fost unele obișnuite, rezumându-se în principiu la întocmirea acteleor necesare pentru înființarea popririi pe conturile debitoarei, astfel încât este echitabil ca stabilirea onorariului de executor să se facă prin raportare la limita minimă prevăzută în anexa OMJ 2550/2006.
Pentru motivele mai sus expuse, având în vedere prevederile art. 670 alin. 4 C.pr.civ. care arată că instanța, pe cale contestație la executare, poate cenzura cuntumul cheltuielilor de executare (inclusiv onorariul executoriului judecpătoresc) făcând tirmitere la dispozițiile art. art. 451 alin. 2 C.pr.civ. care stabilesc: "(2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onoraiul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său ", ținând cont că onorariul executoriului reprezintă remunerația pentru realizarea executării în ansamblul său, executarea care în cauza de față a fost finalizată conform încheierii executorului judecătoresc din data de 27.05.2015, tribunalul, considerând întemeiat motviul de contestație privind reducerea onorariului executorului judecătoresc, va dispune admiterea apelului și în consecință, potrvit art. 480 C.pr.civ., modificarea sentinței civile apelate în limita celor mai sus menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a apelantei CC.
Admite apelul declarat de apelanta contestatoare CC, domiciliată în CC, împotriva sentinței civile nr.756/09.05.2016, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr.X/232/2014, intimate fiind CCSA, cu sediul în CCși CC, cu sediul în CC și intimat terț poprit CC .
Schimbă în parte sentința, în sensul că admite în parte contestația la executare și reduce onorariu executorului judecătoresc de la 29.345 lei la 10.713 lei la care se adaugă TVA.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2017.
| ← Partaj. urmărirea silită.. Jurisprudență Partaj | Revendicare. inventarul domeniului public.. Jurisprudență... → |
|---|
