Grupe de muncă. Încadrare retroactivă. Ordonanţa nr. 50/1990 pct. 6,3 şi Legea nr. 19/2000.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 1557/Ap din data de 18.11.2015
Recunoașterea activității lucrate în condiții de grupă superioară de muncă, în temeiul Ordinului nr. 50/1990 și posibilitatea instanțelor de a dispune încadrarea de către foștii angajatori a foștilor angajați în grupe de muncă după abrogarea Ordinului nr. 50/1990, pentru perioade în care acest ordin era totuși în vigoare. Invocarea principiului nediscriminării.
Asupra apelului de față.
Constată că, prin sentința civilă nr. 978/14.05.2015, Tribunalul Brașov a dispus următoarele:
A respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții A.C., B.P., B.V., C.E., D.I., D.R., D.V., D.T., G.A., G.I., H.P., I.G., I.T., J.V., J.P., K.F.I., L.T., M.R., O.I., O.A., P.V., P.G., P.G., P.F., S.L.A., S.F., S.C., Ș.M., Ș.G., T.D., T.G., Z.V., Z.E., Z.R., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. B.1, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță, la data de 03.09.2014, sub nr. 4692/62/2014, reclamanții A.C., B.P., B.V., C.E., D.I., D.R., D.V., D.T., G.A., G.I., H.P., I.G., I.T., J.V., J.P., K.F.I., L.T., M.R., O.I., O.A., P.V., P.G., P.G., P.F., S.L.A., S.F., S.C., Ș.M., Ș.G., T.D., T.G., Z.V., Z.E., Z.R. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. B.1 - Filiala a C.N. R. S.A. B., au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să constate că și-au desfășurat efectiv activitatea în cadrul societății pârâte, în procent de 100% din programul de lucru, în condiții grele, deosebite și nocive de muncă, în secțiile Speciale 201 - 203 - 214 - 215 - 501, Bir.33, care se încadrează în grupa I și II de muncă; obligarea pârâtei la încadrarea retroactivă în grupa I și II de muncă aferentă meseriei și perioadei lucrate de fiecare în grupa I și II de muncă așa cum rezultă din carnetele de muncă; obligarea pârâtei la eliberarea de adeverințe care să ateste încadrarea în grupa I și II de muncă aferentă perioadelor lucrate, adeverințe ce sunt necesare în vederea întocmirii dosarelor pentru pensionare; cu cheltuieli de judecată.
Ulterior la termenul de judecată din data de 02.04.2015, s-a precizat, pentru fiecare reclamant în parte (filele 353-354, vol. V), perioada pentru care se solicită încadrarea în grupă superioară de muncă, procentul de încadrare și temeiul de drept raportat la tabelele nominale depuse la dosarul cauzei din care rezultă acordarea grupelor superioare de muncă anterior datei de 01.04.2001 și altor salariați care au lucrat în aceleași secții, condiții și meserii
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, respectiv copia carnetelor de muncă, instanța reține că reclamanții au fost angajați ai pârâtei S.C. C. S.A. B.1 - filială a C.N. R. S.A. B., fosta Î. nr. 2 B..
Potrivit mențiunilor din carnetele de muncă și contractele individuale de muncă ale reclamanților, instanța reține că aceștia au fost încadrați în funcțiile de: reglor, lăcătuș, strungari, găuritori, frezori, mașiniști, prelucrători prin așchiere, controlori de calitate, instalatori, electricieni, activități care nu au fost încadrate în grupe superioare de muncă conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și nici nu se regăsesc în anexele la Ordinul nr. 50/1990 al M.M.P.S..
Se reține că pârâta a efectuat încadrări în grupe superioare de muncă, la nivelul său, însă activitățile desfășurate de reclamanți nu au beneficiat de o astfel de încadrare, unitatea apreciind că activitatea efectiv desfășurată de aceștia nu se încadrează în condiții nocive.
Tribunalul apreciază, în acest sens, că unitatea pârâtă a fost singura în măsură să cunoască care au fost condițiile de muncă efective, așa încât din moment ce a efectuat încadrări în grupe superioare pentru alți angajați, se prezumă că activitatea desfășurată de reclamanți nu a avut loc în condițiile descrise în cerere, în caz contrar, neexistând niciun considerent pentru care nu ar fi beneficiat de acest beneficiu.
Așadar, se reține că pentru a beneficia de încadrarea în grupă superioară de muncă, este necesar ca reclamanții să fi fost nominalizați în acest sens în condițiile pct. 6 a Ordinului nr. 50/1990.
Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată ca s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Pct.14 din același act normativ stabilește că, pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum a fost stabilit prin Precizările Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 11860/1969, fără a se condiționa de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Din analiza textelor menționate, rezultă că, pentru încadrarea în grupele I sau II de muncă în vederea pensionării, se impune ca angajatul să lucreze efectiv la locurile de muncă și să presteze efectiv una dintre activitățile menționate în anexele I și II, fiind, de asemenea, necesar ca, din determinările de noxe, să rezulte că acestea depășesc nivelul maxim admis prevăzut de normele în vigoare, iar cu toate măsurile luate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor nu a putut fi redus.
De asemenea, pentru perioada ulterioară datei de 01.01.1990, sunt aplicabile în materie dispozițiile Ordinului nr. 125/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, conform art. 5 din acest act normativ. În privința metodologiei pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I și II se reține că este cea prevăzută de Ordinul nr. 50/1990, care impune efectuarea determinărilor de noxe de către organele Ministerului Sănătății sau laboratoarele proprii ale unităților.
Având în vedere aspectele mai sus menționate, instanța va respinge primul petit al acțiunii.
Cu privire la petitul prin care reclamanții solicită instanței obligarea pârâtei să le elibereze o adeverință care să ateste încadrarea în grupa I și II de muncă aferentă meseriei perioadei lucrate, instanța urmează să-l respingă motivat de faptul că Ordinul nr. 50/1990 al M.M.P.S. pentru precizarea locurilor de muncă și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, precum și Ordinul nr. 125/1990 al M.M.P.S. au fost abrogate începând cu 01.04.2001 de art. 198 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, motiv pentru care, ulterior acestei date nu se mai fac încadrări în grupe de muncă.
Pentru reclamanții care solicită acordarea grupei I - a sau a II - a de muncă, după data de 01.04.2001, pretențiile sunt de asemenea, neîntemeiate, întrucât societatea pârâtă nu se regăsește nominalizată în Anexa 2 a Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, anexă în care sunt nominalizate unitățile ce au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1, anume în unitățile nominalizate în anexa 2.
Cu alte cuvinte, pentru a se recunoaște încadrarea în condiții deosebite și speciale de muncă este necesar ca locurile de muncă prevăzute în anexa 1 să fie cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, respectiv activitățile să fie prestate în unitățile nominalizate în anexa menționată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen, motivat reclamanții criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocă următoarele critici:
Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 și ale Ordinului nr. 125/1990, câtă vreme acțiunea reclamanților avea legătură cu aceste acte normative aplicabile până la intrarea vigoare a Legii nr. 19/2000, dispoziții pe care pârâta le-a aplicat numai în favoarea unor angajați și în defavoarea reclamanților creând astfel un tratament discriminatoriu între salariații săi care, și unii și alții au lucrat în condiții similare de muncă
Instanța de fond putea prezuma aceste condiții de muncă în favoarea reclamanților având în vedere că faptul generator de drepturi exista din cunoașterea faptului vecin și conex, respectiv din tabelele cu colegii nominalizați și indicați cărora pârâta le-a recunoscut și acordat grupe superioare de muncă.
Este mai presus de orice îndoială că prima instanța a pronunțat o hotărâre bazată doar pe afirmațiile neîntemeiate ale paratei care nu a dovedit că activitatea desfășurată de reclamanți a avut sau nu loc în condiții nocive.
Motivarea primei instanțe este străină de natura pricinii, soluția fiind o veritabilă extra petita.
Faptul că reclamanții au arătat în cererea de chemare în judecată perioada lucrată la pârâtă, nu înseamnă că au investit instanța cu un alt petit privind recunoașterea și eliberarea adeverințelor care să ateste încadrarea în grupe superioare de muncă și după perioada 01.04.2001 cu toate că, în lista cu unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale apare nominalizată, pe lângă alte societăți din subordinea C.N.R. S.A. B.2, pârâta S.C. C. S.A. în Anexa 2 poziția nr. 46 din Legea nr. 226/2006.
Instanța de fond a soluționat cauza fără a avea în vedere cele doua decizii, respectiv Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale (chiar dacă se referă strict la o anumită speță) întrucât din considerentele sale rezultă că nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, în ceea ce privește beneficiul grupelor superioare de muncă, și Decizia nr. 258/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activități funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Intimata C.N.R. S.A.- Filiala C. S.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului susținând că în mod obiectiv nu au fost încadrați și apelanții în grupe superioare de muncă la momentul când la nivelul societății au fost făcute nominalizările conform pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 Cod de procedură civilă.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de apel, Curtea reține următoarele:
Posibilitatea încadrării retroactive în grupe de muncă după abrogarea dispozițiilor legale ce reglementau acordarea grupelor de muncă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu poate fi privită ca inadmisibilă iar recunoașterea unei perioade lucrate anterior Legii nr. 19/2000 în grupa I sau a II - a de muncă trebuie să se fundamenteze pe o stare de fapt configurată de probe.
În cauză trebuie dovedită îndreptățirea reclamanților la acordarea grupei I, II de muncă, respectiv culpa pârâtei în neacordarea beneficiului Ordinului nr. 50/1990.
Aceste aspecte pot fi verificate prin înscrisuri care să ateste felul muncii reclamanților, activitățile desfășurate de aceasta care se încadrau în activități și locuri de muncă descrise în anexa II , respectiv anexa I la Ordinul nr. 50/1990 sau pot fi aplicate prin extindere dispozițiile art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 în sensul că poate fi recunoscută și reclamanților activitatea anterioară ca fiind lucrată în grupa I, respectiv II de muncă, dacă aceștia și-au desfășurat efectiv activitatea în locuri de muncă și alături de personal pentru care legea (Ordinul nr. 50/1990) recunoaște grupa a II-a de muncă sau I.
Angajatorul avea obligația stabilită de art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 92/1976 de a înregistra în carnetul de muncă vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta. Ca urmare, angajatorul era obligat să înregistreze în carnetul de muncă activitățile desfășurate în grupele de muncă și să facă aceste mențiuni exprese.
În cauza de față carnetul de muncă al reclamanților ce cuprinde mențiuni privind activitatea desfășurată în grupa de muncă nu se justifică o asemenea îndreptățire. Din contră, din extrasul din Contractul colectiv de muncă valabil în anul 2003 depus la dosar de societatea intimată rezultă că din secția 214, în cadrul căreia și-au desfășurat activitatea o parte din reclamanți, numai sablatorii au beneficiat de grupa I de muncă.
Mai mult, înscrisurile depuse de intimată la dosarul cauzei fac dovada nominalizării locurilor de muncă aprobate de Consiliul de Administrație pentru încadrarea personalului în grupele de muncă iar activitatea desfășurată de reclamanți nu se regăsește între acestea. În prezent nu se poate prezuma că reclamanții au lucrat în aceleași condiții și cu același procent de timp de lucru ca și angajații intimatei pentru care s-au recunoscut condițiile de lucru în grupe superioare de muncă. Pe de altă parte, încadrarea retroactivă a foștilor angajați în grupe superioare de muncă, la acest moment ar determina probleme sub aspectul plăților contribuțiilor la asigurările sociale aferente acestor grupe de muncă. Astfel, s-ar crea o inechitate pentru salariații care în mod corect, cu respectarea procedurilor legale de nominalizare în grupe de muncă au fost încadrați în aceste grupe și au avut achitate contribuțiile sociale raportat la aceste grupe de muncă și cei care, în prezent ar obține încadrarea retroactivă în grupa de muncă, fără a mai exista control asupra plății efective a contribuțiilor aferente acestor grupe de muncă. S-ar ajunge la o acordare formală a grupelor de muncă pentru perioade de timp anterioare datei de 01.04.2001, data abrogării Ordinului nr. 50/1990, fără o reflectare în bani a muncii prestate efectiv în condiții de grupă de muncă.
Așadar, nu se justifică o soluție de admitere a apelului reclamanților doar pentru simpla invocare a principiului nediscriminării, câtă vreme nu se justifică un tratament diferențiat al angajatorului în privința aceleiași categorii de personal.
Prima instanță a exercitat rol activ în desfășurarea procesului, respectând limitele principiului disponibilității părților și, în raport de starea de fapt și de drept a cauzei dedusă judecății, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, instanța va respinge apelul declarat de apelanții reclamanți.
| ← Procedura instituită de ordinul nr. 50/1990 privind încadrarea... | Insolvenţa. Interes personal, născut, legitim şi actual în... → |
|---|
