Îmbogăţire fără justă cauză. Caracter subsidiar în raport cu răspunderea contractuală
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia nr. 15/A din 17februarie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 981 din 22.11.2011, pronunţată de Tribunalul Cluj s-a admis excepţia inadmisibilităţii.
S-a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de reclamanta P.E., împotriva pârâţilor G.V. şi C.I..
A fost obligată reclamanta să achite pârâţilor 8000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Acţiunea promovată de reclamantă are ca obiect obligarea pârâţilor în solidar, la plata sumei de 142.240 euro şi a dobânzilor aferente, începând cu data de 30.10.2010“ cu titlu de îmbogăţire fără justă cauză, suma transferată de reclamantă şi rămasă în detenţia pârâţilor, fără cauză şi fără a exista nici o legătură de cauzalitate între diminuarea patrimoniului reclamantei cu această sumă şi creşterea fără temei a patrimoniului pârâţilor cu aceiaşi sumă. ”.
Suma pretinsă de reclamantă constituie contravaloarea imobilului evidenţiat în Cf nr. 4188 Baciu nr. cad. 681, care a format obiectul mai multor tranzacţii încheiate între reclamantă şi pârâţi.
Atât în motivarea cererii cât şi în concluziile scrise ca urmare a punerii în discuţie a excepţiei inadmisibilităţii reclamanta a arătat că a virat iniţial suma a cărei restituire o cere în baza unui contract de vânzare-cumpărare cu preţ simulat, ca avans de preţ, iar pentru faptul că nu a achitat întregul preţ prin prestaţie echivalentă pârâţii au executat silit obligaţia de plată a restului de preţ, redevin proprietari ai imobilului vândut şi fără a exista o cauză juridică a acestui fapt deţin în patrimoniu atât imobilul vândut iniţial cât şi avansul.
Între părţile în litigiu s-au încheiat o serie de contracte, în măsura în care au fost prezentate de către părţi, tribunalul punând în vedere acestora să le depună, acestea fiind în ordine cronologică următoarele:
- antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat în 12.09.2007 prin care se promite vânzarea de către pârâtul G.V. în favoarea reclamantei a terenului în suprafaţă de 4200 mp din extravilanul localităţii Baciu pentru suma de 285.600 euro din care s-a achitat suma de 42.840 euro la momentul încheierii actului, 99.960 euro, adică 35 % se va achita la 15.11.2007, iar suma de 142.8000 euro adică 50%, se va achita în următoarea modalitate: 46.800 euro în 15.12.2008, iar 96.000 euro prin prestaţie prin echivalent,
respectiv reclamanta s-a obligat să transfere dreptul de proprietate asupra trei apartamente fiecare de câte 2 camere din imobilul/imobilele ce le va ridica pe teren,
-contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 579/28.02.2008 prin care s-a vândut terenul menţionat pentru preţul de 554.000 lei achitat, preţ recunoscut de către părţile litigante ca fiind simulat raportat la antecontractul precizat anterior
- antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat în 29.02.2008 prin care reclamanta promite vânzarea în favoarea pârâtului C.I. a unui apartament din imobilul ce urmează a fi edificat pe terenul vândut, preţul fiind stabilit la suma de 135.000 lei pe care l-a încasat la data semnării actului
- antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat în 29.02.2008 prin care reclamanta promite vânzarea în favoarea pârâtului G.V. a două apartamente din imobilul ce urmează a fi edificat pe terenul vândut, preţul fiind stabilit la suma de 99.000 lei pentru fiecare, pe care l-a încasat la data semnării actului
-antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat în 17.07.2008 prin care reclamanta promite vânzarea în favoarea pârâtului G.V. a două apartamente din imobilul ce urmează a fi edificat pe terenul vândut, preţul fiind stabilit la suma de 60.000 euro care se consideră achitat ca prestaţie echivalentă conform antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat în 17.07.2008
-contractele de împrumut autentificate sub nr. 943 şi 944/24.11.2008 prin care pârâţii împrumută reclamantei suma de 64.000 euro, pârâtul G.V. şi 45.000 euro, celălalt pârât, stabilindu-se o ipotecă de rangul I, respectiv II asupra terenului menţionat anterior, despre care reclamanta a arătat că au fost simulate, reprezentând o garanţie a restului de preţ neachitat sau a obligaţiei de a transfera proprietatea asupra unor apartamente, iar pârâţii au susţinut că de fapt reprezintă o novaţie obiectivă.
Pârâţii prevalându-se de aceste din urmă contracte ca urmare a neachitării sumelor de bani au executat-o pe reclamantă adjudecând imobilul în contul creanţelor lor pentru preţul de 101.493 euro.
Cu toate acestea, în mod injust în opinia reclamantei aşa cum s-a arătat anterior pârâţii au încasat atât avansul de 42.840 euro din antecontractul privind terenul şi au adjudecat şi terenul în cele din urmă.
Tribunalul a apreciat însă că suma încasată respectiv adjudecarea imobilului s-a realizat în baza convenţiilor încheiate între părţile litigante aceasta având mijloace judiciare speciale pentru constatarea nevalabilităţii sau constatarea simulării unora dintre acestea cu eventuala consecinţă a restituiri unor sume de bani achitate, fiind lipsit de relevanţă faptul că valoarea terenului a scăzut foarte mult raportat la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare al acestui imobil când s-a stabilit un preţ de 285.600 euro faţă de 101.493 euro cu cât s-a adjudecat în contul creanţei şi că în cele din urmă acest bun a ieşit din patrimoniul reclamantei atâta timp cât a constituit garanţie ipotecară.
În literatura de specialitate s-a apreciat că una dintre condiţiile juridice ale intentării acţiunii în restituire este absenţa oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care şi-a micşorat patrimoniul a pierderii suferite, vorbindu-se în acest sens despre caracterul subsidiar al acţiunii de restituire întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză.
Altfel spus, însărăcitul poate recurge la această acţiune doar atunci când el nu are şi nici nu a avut o altă cale de drept, nici o altă acţiune în justiţie pentru valorificarea dreptului său la reparaţie.
Practica judecătorească a subliniat că acţiunea din contract exclude acţiunea pentru îmbogăţirea fără just temei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal reclamanta, solicitând desfiinţarea şi trimiterea spre rejudecare constatând că prima instanţă în mod greşit a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, prin constatarea inadmisibilităţii acţiunii.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că nu există o altă cale legală pentru valorificarea dreptului său, toate actele juridice încheiate între părţi fiind sau revocate sau şi-au încetat efectele.
În contractul autentic iniţial prin care intimaţii au înstrăinat terenul apelantei, s-a menţionat că preţul s-a achitat integral, deşi în fapt exista un rest de plată.
Restul de plată a fost novat în obligaţia de a transmite un drept real, asupra unei construcţii viitoare pe care urma să o edifice apelanta asupra terenului.
Deoarece ridicarea construcţiei întârzia, obligaţia a fost novată în aceea de obligaţie de a restitui la scadenţă un împrumut simulat.
Cum suma „împrumutată” nu a fost restituită la scadenţă, intimaţii au adjudecat terenul aflat iniţial tot în patrimoniul lor, reţinând şi preţul achitat iniţial de apelantă.
Urmare a acestor acte juridice încheiate între părţi apelanta solicită obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 142.240 euro, cu titlu de îmbogăţire fără justă cauză, fiind incident art. 992 Cod civil, întrucât pârâţii, în deplină cunoştinţă de cauză, prin manopere comune, au primit şi păstrat ce nu le era în debit.
Prin întâmpinarea formulată intimaţii au solicitat respingerea apelului ca nefondat şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea întâmpinării au arătat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 297 Cod proc.civ., pentru trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât din considerentele hotărârii primei instanţe rezultă că aceasta a analizat cererea reclamantei, reţinând corect că reclamanta avea la dispoziţie alte mijloace judiciare la care să apeleze.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins.
Reclamanta a promovat prezenta acţiune în pretenţii, întemeindu-şi cererea pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză.
Între părţi s-au încheiat în perioada 12.09.2007-24.11.2008 mai multe contracte, având ca obiect terenul în suprafaţă de 4200 mp situat în loc. Baciu, promisiunea reclamantei de vânzare a unor apartamente din construcţia ce urma să o edifice asupra acestui teren în favoarea fiecăruia dintre cei doi pârâţi, precum şi un împrumut acordat de către cei doi pârâţi reclamantei, garantat cu ipotecă asupra terenului în suprafaţă de 4200 mp.
Succesiunea în timp şi conţinutul actelor juridice a fost prezentată anterior, în expunerea considerentelor hotărârii primei instanţe.
Reiese că între părţi au fost încheiate mai multe contracte prin care acestea şi-au remis reciproc sume de bani: reclamanta pârâţilor în schimbul terenului în suprafaţă de 4200 mp, pârâţii reclamantei în schimbul apartamentelor pe care aceasta a promis să le vândă, precum şi cu titlu de împrumut.
Existenţa acestor acte juridice încheiate între părţi dă posibilitatea fiecărei părţi contractante ca în ipoteza neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin acestea să recurgă la proceduri judiciare, fie în vederea obţinerii pe cale judecătorească a contraprestaţiei, fie în vederea rezilierii şi repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii acestor acte.
Aşa cum reiese din sentinţa civilă nr. 5336/2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca (f. 59-66 dosar fond), reclamanta a şi recurs la o astfel de procedură, solicitând în contradictoriu cu pârâţii din prezentul dosar constatarea nulităţii absolute a contractelor de împrumut cu garanţie imobiliară, autentificate sub nr. 943/24.11.2008 şi sub nr. 944/24.11.2008 şi restabilirea situaţiei anterioare. Prin hotărârea menţionată acţiunea reclamantei a fost respinsă.
Având în vedere existenţa unor contracte încheiate între părţi, curtea constată că, în mod corect, raportat la caracterul subsidiar al acţiunii întemeiate pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză, prima instanţă a dat eficienţă excepţiei inadmisibilităţii acţiunii promovate de către reclamantă.
Recurgerea la o acţiune fundamentată pe acest principiu, este admisibilă în situaţia în care partea nu are la dispoziţie nici un alt mijloc juridic pentru a-şi recupera bunul pierdut din patrimoniul său, care, fără a exista nicio justificare legală, a intrat în patrimoniul altei persoane, sporindu-l.
În speţă însă reclamanta a încheiat cu pârâţii mai multe contracte în baza cărora a remis acestora sume de bani cu privire la care susţine că patrimoniul i-a fost diminuat cu suma pe care o solicită în prezenta acţiune.
La rândul lor, pârâţii au remis acesteia diverse sume de bani.
Existând aceste contracte, în vederea valorificării pretenţiilor reclamanta are la îndemână promovarea unor acţiuni grefate pe răspunderea civilă contractuală. Posibilitatea
promovării acestora o exclude pe aceea a promovării unei acţiuni grefate pe răspunderea întemeiată pe îmbogăţirea fără just temei.
Prin urmare, statuările primei instanţe sub aspectul inadmisibilităţii prezentei acţiuni sunt întemeiate.
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod proc. civ., instanţa se pronunţă întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Excepţia inadmisibilităţii se încadrează în categoria excepţiilor de fond, astfel încât, critica potrivit căreia în mod greşit instanţa nu a cercetat fondul cauzei nu este întemeiată.
În fine, este de menţionat faptul că novaţia, ca mijloc de transformare a obligaţiei, a fost invocată pentru prima dată în apel, potrivit art. 294 alin. 1 Cod proc. civ., schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată nefiind admisibilă în calea de atac.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod proc.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., apelanta va fi obligată să plătească intimaţilor G.V. şi C.I. suma de 9.920 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat.(Judecător Marta Vitos)
| ← Legea nr. 10/2001. Acţiune împotriva Statului Român prin... | Prescripţie. Acţiune întemeiată pe dreptul comun împotriva... → |
|---|
