Imobil. Identificare. Contestaţie cu privire la titlul executoriu
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 281, art. 399
Contestaţia privind completarea titlului executoriu prin menţionarea suprafeţei imobilului, pe care pârâtele au obligaţia de a-l lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie, pune în discuţie însuşi fondul dreptului şi se impune a fi respinsă, în condiţiile în care, mai mult, se observă că imobilul a fost îndeajuns identificat de titlul executoriu, prin indicarea străzii şi numărului poştal.
Jud. sect. 2 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 10377 din 18 decembrie 2002,
nepublicată
Prin cererea înregistrată la data de 24 octombrie 2002, sub nr. 13662/2002, contestatoarea N.E.S. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii S.N.C., SC A. SA şi Consiliul local al municipiului Bucureşti:
1) Rectificarea dispozitivului sentinţei civile nr. 3890 din 11 aprilie 1994 a Judecătoriei sectorului 2, având în vedere faptul că numărul corect de autentificare al contractului de vânzare-cumpărare este nr. 31530 din 2 octombrie 1940, emis de secţia notariat a Tribunalului Ilfov, transcris sub nr. 14884 din 2 octombrie 1940, la grefa Tribunalului Ilfov, în mod eronat, s-a precizat nr. 22543/1940;
2) Pronunţarea unei sentinţe în care să fie explicitat dispozitivul sentinţei civile sus menţionate, în sensul identificării imobilului retrocedat, prin specificarea suprafeţei de teren şi a construcţiei din care este compus imobilul situat în Bucureşti, str. S., nr. 5, sector II, aşa cum rezultă din anexa la contractul de vânzare-cumpărare.
In motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, la data de 24 octombrie 1994, împreună cu S.N., a chemat în judecată pe SC A. SA şi Consiliul local al municipiului Bucureşti, pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, pârâţii să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, str. S., nr. 5, sector 2. Prin sentinţa civilă nr. 3890/1994, Judecătoria sectorului 2 a admis acţiunea, dar nu a identificat terenul în suprafaţă de 135 mp şi construcţia în suprafaţă de 62 mp, conform anexei la contractul de vânzare-cumpărare.
La termenul din 6 noiembrie 2002, contestatoarea şi-a precizat acţiunea, în sensul că înţelege să se judece în contradictoriu cu municipiul Bucureşti, prin primarul general, în locul Consiliului local al municipiului Bucureşti. în şedinţa publică din 27 noiembrie 2002, s-a ataşat dosarul nr. 847/1994 al Judecătoriei sectorului 2, reconstituit prin încheierea din 24 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 2.
Instanţa reţine:
Prin sentinţa civilă nr. 3890 din 11 aprilie 1994 a Judecătoriei sectorului 2, pronunţată în dosarul nr. 847/1994, definitivă şi învestită cu formulă executorie, a fost admisă acţiunea formulată de contestatoarea N.E.S. şi intimatul S.N., împotriva intimaţilor C.L.M.B. şi SC A. SA, a constatat că reclamanţii sunt proprietarii imobilului situat în Bucureşti, str. S., nr. 5, sector 2, şi au fost obligate pârâtele să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul.
S-a reţinut de instanţă, în considerentele sentinţei, că:
- reclamanţii au solicitat ca, prin hotărâre, să fie obligaţi pârâţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul din Bucureşti, str. S., nr. 5, sector 2;
- imobilul a aparţinut lui S.E., persoană exceptată de la decretul de naţionalizare, astfel încât nu a existat un transfer al dreptului de proprietate.
La dosarul nr. 847/1994 al Judecătoriei sectorului 2, astfel cum a fost reconstituit, se află titlul invocat de reclamanţi în dovedirea calităţii
procesuale active, respectiv: contract de vânzare-cumpărare încheiat între
D.(G.)G.L., în calitate de vânzător, şi maior medic E.S., în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul teren şi clădiri, situat în Bucureşti, str. S., nr. 5, compus din teren în suprafaţă de 135 mp, pe care se afla o construcţie de zid, în bună stare, conform planului anexat care face parte integrantă din act. Acest contract a fost autentificat sub nr. 31530 din 2 octombrie 1940, la secţia a IX-a notariatul Ilfov şi a fost transcris în registrul transcripţiuni la 2 octombrie 1940, sub nr. 14884, după cererea înregistrată sub nr. 77976, dosar nr. 22543/1940.
Faţă de cele arătate, se observă că, într-adevăr, în considerentele sentinţei civile nr. 3890 din 11 aprilie 1994 a Judecătoriei sectorului 2 (iar nu în dispozitiv, cum greşit se menţionează), numărul de autentificare al contractului de vânzare-cumpărare, ce constituie titlul contestatoarei, este 31530, iar nu 22543, cum greşit s-a menţionat. Acest din urmă număr este cel al dosarului în care a fost înregistrată cererea de transcriere.
In temeiul art. 281 C. proc. civ., instanţa va admite cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentinţa civilă menţionată.
Privitor la capătul de cerere având ca obiect explicitarea dispozitivului sentinţei civile nr. 3890/1994.
Contestatoarea susţine că titlul este incomplet, nefiind suficient de bine identificat imobilul pe care pârâtele au obligaţia de a-1 lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie, solicitând a fi menţionată în dispozitiv suprafaţa de teren din contractul de vânzare-cumpărare menţionat anterior.
Verificând dosarul nr. 847/1994 al Judecătoriei sectorului 2, astfel cum a fost reconstituit şi ataşat la prezentul dosar, rezultă că nu au fost administrate probe pentru identificarea terenului. în condiţiile în care schiţa invocată de contestatoare datează din 1940, iar cererea ce face obiectul dosarului nr. 847/1994 a fost o cerere de revendicare imobiliară, instanţa apreciază că prezenta contestaţie la executare pune în discuţie însuşi fondul dreptului.
Pe de altă parte, se observă că imobilul a fost identificat în dispozitivul sentinţei nr. 3890/1994 a Judecătoriei sectorului 2, prin indicarea străzii şi numărului poştal, aşa cum au solicitat reclamanţii. Schiţa ce constituie anexa la contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1940 nu poate fi omologată de instanţă, deoarece nu prezintă certitudinea menţinerii aceleiaşi situaţii a vecinătăţilor, în prezent, la peste 50 de ani distanţă, menţionarea în dispozitivul sentinţei contestate a suprafeţei de teren, aşa cum apare în titlul de proprietate al părţilor, nu echivalează cu o identificare a terenului, identificare ce este posibilă numai prin indicarea vecinătăţilor, împrejurare care, în opinia instanţei, pune în discuţie fondul cauzei.
în considerarea celor expuse, instanţa a respins capătul de cerere privind explicitarea dispozitivului, ca neîntemeiat.
| ← Suspendarea provizorie a executării silite a sentinţei civile | Contestaţie la executare. Controlul regularităţii actelor de... → |
|---|
