în analiza pretenţiilor cu a căror soluţionare a fost investită, prima instanţă s-a raportat la prevederile art. 616, art. 617 şi art. 618 cod civil (vechiul cod civil), fără a clarifica însă cu referire la obiectul acţiunii introductive
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția I Civilă Decizie nr. 83/A din data de 11.02.2016
Prin sentința civilă nr. 2192 din 31.03.2015, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 8753/182/2013 s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul L. V., în contradictoriu cu pârâtul C. L. G., și în consecință:
A fost obligat pârâtul C. L. G. să permită reclamantului L. V. accesul la proprietatea acestuia, reprezentând teren în natură agricol înscris în CF 50704 comuna Săcălășeni nr. cadastral 50704, în suprafață de 5280 mp asigurându-i reclamantului trecerea cu piciorul, căruța și tractorul peste fondul proprietatea sa (a pârâtului), teren cu nr. topo 144 și nr. cadastral 50716 conform variantei propuse prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmite de inginer M. I. M. și depus pentru termenul din 06.10.2014 și completarea la aceasta depus pentru termenul din 12.01.2015 pe traseul O-M-K-J-I 4-G-F-E-10-0 în suprafață de 44 mp așa cum este precizată i în anexa grafică 2C1 cu cedarea de către reclamant a unei suprafețe identice, redată în aceiași anexă pe aliniamentul I-3-3A-I, calea cea mai puțin păgubitoare, atât ca suprafață afectată cât și ca lungime a traseului,netraversând alte proprietăți și neimpunând tăierea unor pomi fructiferi.
S-a dispus notarea în CF pe parcela cadastrală aservită ( 50716) a servituții de trecere astfel stabilită.
Pârâtul C. L. G. a fost obligat să plătească reclamantului L. V., 3877,9 lei cheltuieli de judecată.
S-a dispus restituirea către reclamantul L. V. a sumei de 1459,08 lei reprezentând diferența taxa timbru cuvenită.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul L. V. a solicitat stabilirea unei servituți de trecere la terenul său agricol, apreciind că singura posibilitate este de a trece prin curtea și terenul pârâtului, acesta nefiind de acord. Terenul reclamantului se află situat în intravilanul localității Culcea.
Prin verificarea vecinătății expertul topograf a constatat că suprafața de 5280 mp - parcela 3-4-5-6-13-12-3 nu se învecinează pe nici o latură cu un drum public, astfel că această parcelă are caracterul de loc înfundat. Tot în urma verificărilor s-a constatat că parcela 11-14-15-8-9-10-11 și suprafața de 928 mp se învecinează pe latura 11-14-15 cu drumul public astfel că această parcelă nu are caracter de loc înfundat.
Reclamantul a solicitat traseul de trecere peste terenul proprietatea pârâtului pe porțiunea de teren conturate pe punctele 10-E-F-G-4-I-J-K-L-M-0-10, din anexa grafică 2 a raportului de expertiză efectuat în cauză iar pârâtul a solicitat ca servitutea de trecere să se realizeze pe terenul proprietatea lor pe porțiunea de teren conturate de punctele A-B-7-6-C-D-A din anexa grafică 2 a raportului de expertiză.
S-a constatat că varianta de trecere solicitată de reclamant a fost varianta care afectează cel mai puțin terenul proprietatea pârâtului, întrucât este cea mai scurtă și nu a necesitat amenajări suplimentare. În varianta solicitată de reclamant porțiunea de teren conturată cu punctele 10-E-F-G-4-I-J-K-L-M-0-10 ocupă 44 mp teren din proprietatea pârâtului. În varianta solicitată de pârât, porțiunea de teren conturată de punctele A-8-7-6-C-D-A ocupă 527 mp teren din proprietatea pârâtului. În urma unui calcul efectuat luând ca preț 1000 lei/ar, valoarea suprafeței de 44 mp este de 440 lei, iar valoarea suprafeței de 527 mp este de 5270 lei.
În ambele variante de servitute de trecere, reclamantul putea să cedeze o suprafață egală cu suprafața afectată de servitutea de trecere prin retragerea aliniamentului 3-4 spre interiorul proprietatea lui, astfel pârâtul nu-și va diminua suprafața de teren folosită.
Potrivit art. 616 cod civil proprietarul al cărui loc este înfundat și care nu are ieșire la calea de publică poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului cu îndatorirea de al despăgubi, iar potrivit art. 617 Cod civil trecerea trebuie să fie făcută pe drumul cel mai scurt care să iasă la drum și care conform art. 618 Cod civil ar pricinui o pagubă cât mai mică.
Astfel că în speța de față, variantele oferite de pârât sunt net păgubitoare și aduc cea mai mare stânjenire exercitării dreptului său de proprietate cât timp oferta sa viza dezafectarea unei suprafețe din proprietatea sa, proprietate în suprafață de 527 mp însoțite de lucrări de scoatere a pomilor fructiferi.
De asemenea, varianta ce a pus în discuție trecerea peste alte fonduri, pretinzându-se că proprietățile respective au drum de acces spre cel public de la care apoi reclamantul poate intra pe proprietatea sa, a vizat scoaterea și afectarea unor suprafețe mult mai mari, de asemenea nu a existat acordul acestor proprietari, iar drumul presupus public este un drum particular, edificat de către aceștia în interesul exploatării fondului proprietarilor.
Instanța a mai arătat că în speța de față au fost aplicate dispozițiile art. 616 și următoarele din Vechiul Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. L. G. solicitând în principal admiterea apelului, în temeiul prevederilor art.480 alin. (3) Noul Cod de procedură civilă, anularea, în totalitate, a dispozițiilor sentinței civile nr. 2192/31.03.2015 și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, raportat la prevederile art. 480 alin. (3) Noul Cod de procedură civilă teza a II-a , reținând că instanța, în mod greșit a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, în subsidiar, schimbarea, în parte a dispozițiilor sentinței civile, în sensul stabilirii dreptului de servitute în favoarea reclamantului conform variantei propuse de apelantul pârât în fața instanței de fond, respectiv pe traseul conturat cu punctele A- B-7-6-C-D-A din Raportul de expertiză întocmit de inginer M. I. , așa cum este arătat în Anexa grafică 2 la acest raport, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că instanța fondului în mod greșit a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului. Așa cum a rezultat din extrasul de C.F.50716 Săcălășeni nr. cadastral 50716 - proprietari asupra suprafeței de totale de 5000 mp. teren intravilan, din care face parte și suprafața de 44 mp peste care instanța a instituit servitute de trecere în favoarea reclamantului intimat, este pârâtul cu o cotă de 2/6 părți, precum și C. P.D. - cu o cotă de 4/6 părți. Această persoană nu a fost chemată în judecată, iar în apel nu se poate extinde procesul față de alte persoane, ceea ce impune anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Acest aspect nu a fost arătat nici de expert în Raportul de expertiză, deși la data întocmirii primei lucrări - 29.09.2014- proprietar de carte funciară asupra terenului respectiv era și C. P. D.. Prin urmare lucrarea de expertiză ce a fost întocmită în cauză nu poate fi apreciată ca o probă concludentă.
S-a mai susținut că hotărârea apelată este nelegală deoarece dispunându-se notarea în cartea funciară a servituții de trecere asupra unui teren proprietatea unei persoane nechemate în judecată s-a încălcat dreptului de proprietate, ceea ce este inadmisibil. În virtutea rolului activ, instanța de judecată poate și trebuie să pună în discuția părților constituirea cadrului procesual, inclusiv necesitatea introducerii unor terțe persoane, fiind în prezența unui caz de coparticipare procesuală obligatorie. Chiar dacă instanța nu poate introduce din oficiu alte persoane în proces, în situația în care reclamantul nu se conformează dispoziției instanței, raportat la constituirea cadrului procesual, soluția legală este de respingere a acțiunii pentru acest motiv, putând chiar din oficiu instanța invoca această excepție în orice fază a judecății.
Apelantul a arătat că solicită trimiterea cauzei spre rejudecare și nu admiterea apelului cu consecința respingerii acțiunii reclamantului deoarece situația de carte funciară s-a modificat după introducerea cererii de chemare în judecată - însă cu aproape un an înainte de a se efectua primul raport de expertiză. Instanța de judecată la momentul pronunțării hotărârii nu cunoștea aceste aspect, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului.
În situația în care unul dintre coproprietari nu este chemat în judecată, cadrul procesual nu este legal constituit, reclamantul neavând posibilitatea de a formula procese distincte, în virtutea principiului disponibilității împotriva fiecărui proprietar, ci este obligat să-i cheme în judecată pe toți, atunci când dorește grevarea terenului coproprietatea acestora cu un drept cum este cel de servitute.
Un alt aspect care impune anularea sentinței judecătorului fondului și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, este cel referitor la faptul că, deși s-a dispus notarea dreptului de servitute asupra terenului proprietatea unei persoane nechemate în judecată, față de această persoană, cu toate că i-a fost afectat dreptul de proprietate, instanța de fond nu a avut în vedere obligarea reclamantului intimat la plata de despăgubiri față de această persoană, așa cum prevăd dispozițiile art. 616 Cod civil.
S-a mai susținut că instanța de fond a soluționat greșit procesul fără a intra în judecata fondului deoarece nu a avut în vedere faptul că pe traseul pe care s-a dispus instituirea servituții de trecere, în favoarea reclamantului intimat, există o groapă de gunoi care se datorează dejecțiilor de la animalele apelantului pârât - fapt nearătat de expert în lucrarea sa de expertiză, deși acest lucru a fost lesne de observat din planșele foto. În situația în care instituirea servituții de trecere ar rămâne pe acel traseu, apelantul pârât ar fi obligat să își înceteze activitatea de crescător de animale, activitate care reprezintă singura sursă de întreținere a lui și a familiei sale. Instanța de fond nu a analizat consecințele păgubitoare mari pe care le are pentru apelantul pârât - stabilirea dreptului de servitute pe traseul dispus. La stabilirea drumului de trecere trebuie avute în vedere atât interesele proprietarului fondului dominant, cât și pe cele ale proprietarului fondului aservit, urmând a fi aleasă calea care să producă cea mai mică daună pentru proprietarul fondului aservit.
Apelantul a mai arătat că instanța fondului a avut în vedere la admisibilitatea acțiunii reclamantului dispozițiile vechiului cod civil, deși în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului cod civil - art. 617 și următoarele, având în considerare dispozițiile art. 6 alin. (6) din Codul Civil nou, dispoziții care reglementează aplicabilitatea legii civile.
Intimatul L. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că la momentul promovării acțiunii a depus toate actele necesare soluționării cauzei, extrase CF eliberate în iulie 2013, titlul de proprietate eliberat pe seama lui C.G., tatăl apelantului, certificatul acestuia de deces, făcând dovada că toate terenurile și construcțiile în discuție se aflau în folosința exclusivă a pârâtului. Prin întâmpinarea ce a formulat-o acesta nu a susținut o altă stare de fapt, deși obligația de a prezenta apărări și a ridica excepții îi aparținea, iar între acestea se regăseau și acelea de a indica și alte persoane (celelalte) cu același interes și cu aceeași calitate, sens în care culpa pentru situația invocată aparține în mod exclusiv pârâtului și drept consecință, în raport de criticile aduse, apelul sau este nefondat.
S-a mai susținut că un alt traseu al servituții este mult mai lung și impune o suprafață mult mai mare de teren ce ar fi scos din circuitul agricol, transformând o suprafața posibil de exploatat într-una utilizată temporar și doar drept cale de acces, impune tăierea unor pomi fructiferi pe aproape întregul traseu, toate acestea afectându-l efectiv pe pârâtul-apelant, cu concluzia împovărării proprietății sale și a determinării pe seama sa a unei dezdăunări exagerate valoric.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor evocate în cererea care a investit Tribunalul, s-a reținut:
Prin cererea înregistrată în data de 16.07.2013 pe rolul Judecătoriei Baia Mare reclamantul L. V. l-a chemat în judecată pe pârâtul C. L., solicitând, în esență, obligarea pârâtului a-i permite accesul la proprietate, cu o justă și echitabilă dezdăunare, notarea în CF a servituții de trecere solicitate, reclamantul indicând că pârâtul deține parcela top 144/1, nr. cadastral 50716, limitrofă cu parcelele cadastrale 50695 și 50704, aflate în posesia sa.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 617 și art. 619 Cod civil și a atașat cererii planuri de situație care îl nominalizau ca proprietar pe C. G., dar nu și copia cărții funciare în care ar fi fost reflectat dreptul de proprietate al acestuia, deși reclamantul s-a referit la parcela topo nr. 144/1 (deci dezmembrată).
Pârâtul C. L. G. a anexat întâmpinării formulate în data de 17.09.2013 CF nr. 57 Culcea în care era înscris în 09.01.2013 nr. topo 144 cu proprietari C. I. a lui I. și C. G..
Prin cererea înregistrată în data de 10.10.2014, ulterior discuțiilor purtate în ședința publică din 12.06.2014, reclamantul a învederat că numele real al pârâtului, cu care înțelege a se judeca, este C. L. G..
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză domnul expert tehnic judiciar M. I. M. a relevat că terenul aflat în folosința pârâtului se află situat în intravilanul localității Culcea, suprafața de 6926 mp. se identifică sub nr. cadastral 50715 (!) nr. topo 144 înscris în CF 57 Culcea, inițial pe C. G..
În analiza pretențiilor cu a căror soluționare a fost investită, prima instanță s-a raportat la prevederile art. 616, art. 617 și art. 618 Cod civil (vechiul Cod civil), fără a clarifica însă cu referire la obiectul acțiunii introductive, care este legea civilă substanțială aplicabilă, ținând seama de împrejurarea că reclamantul s-a referit generic la prevederile art. 617 și art. 619 Cod civil, texte care în Noul Cod civil reglementează dreptul de trecere, ca limită legală a dreptului de proprietate privată, iar în Codul civil de la 1864 vizau dreptul de trecere ca servitute legală. Se observă că pârâtul prin obiecțiunile depuse la fila 144 din dosarul primei instanțe a citat prevederile art. 617 alin. 2 Cod civil nou, la care a făcut referire și prin concluziile orale și scrise. Prin apelul declarat s-a invocat de asemenea aplicabilitatea dispozițiilor Noului Cod civil, sens în care se apreciază că prima instanță trebuia să analizeze raportul juridic cu referire la dispozițiile art. 6 din acest act normativ.
Apoi, prin prisma înscrisurilor noi depuse în probațiune în apel, se reține că potrivit CF nr. 57 Culcea, sub B4, s-a înscris ca proprietar în 19.04.2013 asupra nr. topo dezmembrat 144/1 (5000 mp), cu titlu de reconstituire -TP 49371/80/1995, numitul Conț G., parcela respectivă fiind transcrisă în CF 50716 Săcălășeni. În această carte funciară în 23.12.2013 în baza certificatului de moștenitor nr. 199 din 23.12.2013 emis de Notarul Public D.I.a (C. G. fiind decedat din 25.09.2004) s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept moștenire legală după C. G., în cotă de 2/6 asupra terenului, în favoarea pârâtului C. L. G. și, în temeiul contractului de vânzare - cumpărare din aceeași dată, cota de 4/6 s-a intabulat în favoarea lui C. P.D. (care a cumpărat de la ceilalți doi moștenitori ai defunctului, C. V și R. M.).
Așadar, la data introducerii acțiunii, evidențele de carte funciară îl indicau ca proprietar asupra suprafeței de teren din care face parte, potrivit susținerilor părților, și cea afectată de servitute, pe C. G., despre care reclamantul avea cunoștință că este decedat, de vreme ce a înțeles să-și susțină demersul procesual în contradictoriu cu unul dintre moștenitorii acestuia.
Fără a mai face considerații asupra opozabilității față de terți a drepturilor dobândite pe cale succesorală, nereflectate tabular, respectiv asupra dobândirii unor atare drepturi, în viziunea art. 887 Cod civil, se constată că întrucât între succesorii lui C. G. nu a intervenit un partaj efectiv (după cum însuși intimatul a admis - fila 67 dosar apel), instituirea unei servituți de trecere cu efecte în cartea funciară nu putea fi dispusă doar în contradictoriu cu unul dintre succesori. În acest context se reține că prima instanță a dispus notarea în CF pe parcela cadastrală aservită ( 50716) a servituții de trecere astfel stabilită.
Dat fiind că servitutea este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, argumentul folosinței efective a terenului doar de către pârâtul chemat în judecată, este irelevant, ca de altfel și invocarea unei pretinse culpe (exclusive) a acestuia, în neatenționarea reclamantului asupra modificării situației de carte funciară.
Este de reținut în acest context că însuși apelantul a arătat că nu înțelege să solicite respingerea acțiunii reclamantului, chiar pe petitul subsidiar solicitându-se schimbarea doar în parte a hotărârii, pe varianta de servitute.
Raportat la toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, constatând că prima instanță nu a efectuat o cercetare a fondului cererii, prin prisma textelor legale incidente
| ← Limitarea dreptului părintelui care nu locuieşte cu copilul de... | Răspundere civilă delictuală. despăgubiri. Jurisprudență... → |
|---|
