Obligaţiile intuitu personae din titlurile executorii
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția I Civilă Decizie nr. 103/A din data de 22.02.2016
Constată că prin sentința civilă nr. 11158 din 19 decembrie 2014 pronunțată în dosarul nr. 3219/182/2014, Judecătoria Baia Mare a recalificat "excepția nulității executării silite"; invocată de contestatorii R. I. R. și S.C. I M. P. S.R.L., întemeiată pe dispozițiile art. 703 Cod procedură civilă, în apărare de fond, a respins excepția tardivității contestației la executare, invocată de către intimată, a admis excepția lipsei calității procesuale active a SC I M. P. SRL, a respins contestația la executare depusă de aceasta ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și a respins contestația la executare formulată de contestatorul R. I. R. în contradictoriu cu intimata L. M. E..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin contestația înregistrată la data de 25.03.2014, contestatorii R. I. R. și SC I M. P. BAIA MARE SRL au solicitat, în contradictoriu cu intimata L. M. E., reducerea în tot sau în parte a penalităților de 500 lei/zi întârziere, stabilite prin Încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013 a Judecătoriei Baia Mare, învederând că titlul executoriu constând în decizia Tribunalului Maramureș nr. 1123/2012 conține mai multe obligații ce urmau a fi executate de către contestatori, respectiv transmiterea sonor și vizual a dispozitivului hotărârii, publicarea pe două site-uri a dispozitivului hotărârii, ștergerea articolelor de presă și achitarea sumei de 17386 lei.
Contestatorii au învederat că, după primirea somației de la BEJ V. G., au publicat pe cele două site-uri cele dispuse de către instanță, au eliminat cele 12 articole, au efectuat plăți parțiale raportat la starea economico-financiară. Au susținut că nu sunt de acord cu aprecierea instanței potrivit căreia trebuia să reconstituie un domeniu de internet și au învederat că au efectuat demersuri pentru a identifica autorii spargerii celor două site-uri menționate în titlul executoriu, au difuzat audio și video dispozitivul hotărârii și au apreciat că, astfel, au dovedit că sunt de bună-credință.
Contestatorii au mai arătat că instanța a greșit atunci când a apreciat că doar R. I. R. se face vinovat de neexecutarea hotărârii, iar executarea hotărârii în termen de 10 zile nu era posibilă.
Intimata L. M. E. a invocat excepția tardivității cererii, a lipsei calității procesuale active a SC I M. P. SRL și, pe fond, a solicitat respingerea contestației.
Prima instanță, analizând excepțiile invocate și probațiunea administrată a reținut că prin sentința civilă nr. 1123/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. 7859/100/2011, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. I M. P. S.R.L., invocată de către pârâți, a fost admisă în parte acțiunea civilă completată, formulată de către reclamanta L. E. M., în contradictoriu cu pârâții R. I. R. și SC I M. P. SRL, s-a constat încălcarea drepturilor cu caracter nepatrimonial ale reclamantei, privind imaginea, onoarea, demnitatea și viața privată și în consecință au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale. Totodată, instanța a obligat pe pârâtul R. I. R. să transmită sonor și vizual, pe cheltuiala pârâților, la postul de televiziune M. TV sau la alte posturi de televiziune, în patru ediții succesive, în intervalul orar 18.30-20 și să publice pe site-urile "n.-c."; și "ș. dispozitivul sentinței, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a acesteia.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 88/A/2012, Curtea de apel Cluj a admis în parte apelul declarat de reclamanta L. E. M. împotriva sentinței civile nr. 1123/19.06.2012 a Tribunalului Maramureș, pe care a schimbat-o în parte în sensul că l-a obligat pe pârâtul R. I. R. la eliminarea articolelor prin care se aduce atingere drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei, din cadrul site-urilor publicate în data de 21.11.2010, 25.11.2010, 21.12.2010, 15.03.2011, 13.06.2011, 22.07.2011, 04.08.2011, 07.08.2011, 03.10.2011, 24.10.2011, 02.11.2011, 04.01.2012. Totodată, pârâții au fost obligați să plătească reclamantei apelante L. E. M. suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Hotărârea a devenit irevocabilă la data de 03.12.2013 când Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de către R. I. R. prin decizia civilă nr. 4278/2013.
Creditoarea L. E. M. a solicitat încuviințarea executării silite, iar cererea a fost admisă de către Judecătoria Baia Mare prin Încheierea nr. 4804/26.04.2013. Ca atare, BEJ V. G. a format dosarul execuțional nr. 40/2013, în care a emis la data de 05.06.2013 somație către debitorii R. I. R., respectiv SC I M. P. SRL.
La solicitarea creditoarei L. E. M., Judecătoria Baia Mare a emis Încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013 în dosar nr. 11405/182/2013 prin care, în temeiul prevederilor art. 903 și 905 din Noul Cod de procedură civilă, l-a obligat pe intimatul-debitor R. I. R. să plătească creditoarei o penalitate de 500 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la îndeplinirea de către acesta a obligațiilor stabilite în sarcina sa prin titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 1123 din data de 19.06.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 7859/100/2011, respectiv Decizia civilă nr. 88/A/25.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în același dosar. Totodată a fost respinsă cererea petentei-creditoare de obligare a intimatei-debitoare S.C. I M. P. S.R.L. la plata penalității în cuantum de 1000 lei, prevăzute de art. 905 Cod proc. civ. pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute în titlurile executorii mai sus menționate.
În motivarea încheierii civile de mai sus, definitivă conform legii, s-a reținut că din conținutul titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 1123 din data de 19.06.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș, respectiv Decizia civilă nr. 88/A/25.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, obligațiile de face, pretins a fi neexecutate în termenul și condițiile art. 905 Cod proc. civilă, au fost stabilite de instanțe doar în sarcina pârâtului R. I. R. și nu și a celuilalt pârât S.C. I M. P. S.R.L.
Totodată, instanța a reținut că R. I. R., care prin probatoriul solicitat a fi administrat în cauză nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina lui prin titlurile executorii mai sus menționate, aspect pe care l-a recunoscut, cel puțin, în parte, cu privire la obligația de a transmite sonor și vizual la Maramureș TV sau la alte posturi de televiziune, pe cheltuiala sa, în patru ediții succesive, în intervalul orar 18,30-20.00 dispozitivul Sentinței civile nr. 1123/19.06.2012. Intimatul, în calitatea sa de deținător al unui domeniu de internet, după cum recunoaște de altfel, avea posibilitatea de a reconstitui respectivele site-uri, ce-i drept cu unele cheltuieli necesitate de faptul apelării la specialiști IT, interfața unui site, inclusiv sub aspectul conținutului acestuia, putând fi refăcut fără prea mari eforturi. Faptul că există posibilitatea reconstituirii site-urilor respective a fost dedus de instanță și din împrejurarea că unele din articolele în privința cărora s-a dispus eliminarea, au apărut în aceeași formă pe un site nou și anume neC..rosiianu.ro în octombrie 2010 cu mult după atacul informatic.
Prima instanță a apreciat că prezenta contestație formulată de R. I. R. și SC I M. P. SRL este un atipică, întemeiată pe dispozițiile art. 905 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora, penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării. Premisa este reprezentată de necesitatea executării în mod personal de către debitor a obligației de a face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană.
Excepția tardivității formulării contestației a fost respinsă, prima instanță apreciind că termenul ce trebuie avut în vedere este cel de 3 luni de la data comunicării încheierii, conform art. 905 alin. 4 Cod procedură civilă, moment după care penalitatea aplicată poate deveni definitivă la cererea creditorului, iar contestația a fost formulată în interiorul acestui termen.
Excepția lipsei calității procesuale active a fost admisă întrucât SC I M. P. SRL nu este titulara dreptului dedus judecății, cât timp s-a reținut cu putere de lucru judecat că titularul obligației de a face (de a asigura publicarea dispozitivului titlului executoriu/difuzarea/de a șterge articolele) este doar R. I. R., iar nu SC I M. P. SRL.
Excepția nulității executării silite întemeiată pe dispozițiile art. 703 Cod procedură civilă a fost recalificată de prima instanță ca apărare de fond și respinsă, reținându-se că instanța a fost învestită cu soluționarea unei contestații la executare speciale întemeiate pe dispozițiile art. 905, iar nu pe prevederile art. 711 Cod procedură civilă în care se puteau formula apărări vizând forma actelor de executare silită ce trebuia respectată de către executorul judecătoresc. În acest cadrul procesual, instanța trebuie să verifice exclusiv dacă se impune menținerea sau diminuarea penalității aplicate în faza execuțională.
Contestația a fost apreciată ca nefondată reținându-se că din ansamblul reglementării penalităților aplicate pentru neexecutarea obligațiilor de a face instituite prin art. 905 NCPC, reiese că acestea pot fi diminuate sau înlăturate numai dacă obligația a fost îndeplinită și au existat motive temeinice ce au justificat întârzierea executării, iar în cauză, debitorul obligației, R. I. R. nu a probat îndeplinirea obligației sau incidența unor temeiul justificate care să-l fi determinat a întârzia executarea.
Astfel cum a reținut instanța în încheierea civilă nr. 12452/2013, debitorul avea posibilitatea, cu cheltuieli minime de a reconstitui site-urile devenite inactive și de a publica dispozitivul titlului executoriu. Doar astfel, acesta ar fi putut proba buna sa credință, susținerile contrare ale acestuia nefiind întemeiate. Astfel, debitorul a contribuit la crearea noului site ne-C.mm.ro, site al cărui redactor-șef figurează (f. 182), însă nu a publicat în cuprinsul acestuia dispozitivul sentinței. Această inacțiune a debitorului, justificată de către acesta prin faptul că terțe persoane i-ar fi spart site-urile ne-C. și stirimm, menită a-i asigura debitorului un oarecare confort, nu respectă cerința impusă acestuia prin titlul executoriu și echivalează în aprecierea primei instanțe cu o neexecutare culpabilă a obligației.
În ceea ce privește obligația contestatorului de a difuza sonor și vizual la postul de televiziune M. TV sau la alte posturi de televiziune, în patru ediții succesive, în intervalul orar 18.30-20.00 dispozitivul sentinței judecătorești, instanța reține de asemenea că debitorul nu a probat executarea obligației conform titlului executoriu.
Înregistrarea video cuprinde doar spotul de promovare al M.TV, respectiv prezentarea dispozitivului, fără a rezulta data difuzării, intervalul orar și emisiunea în timpul căreia s-a efectuat difuzarea materialului. Obligația impusă acestuia era una strict personală (împrejurare ce rezultă inclusiv din textul art. 905 NCPC în temeiul căruia a fost obligat la penalități) și presupunea citirea dispozitivului de către acesta. Materialul video prezentat în instanță nu conține vocea debitorului (împrejurare necontestată de către acesta - conform răspunsului la întrebarea 7 din interogatoriu-fila 293), respectiv este dificil de autentificat în sensul că, înregistrarea nu dovedește prin ea însăși faptul că difuzarea a fost efectuată în 4 zile consecutiv și la intervalele menționate. Prima instanță a reținut că debitorul nu a avut diligența de a obține înregistrarea iM.t după difuzare prin proces verbal, respectiv, deși este profesionist în acest domeniu, nu a solicitat și obținut grila de programe a postului pentru zilele 16, 17, 18 și 19 decembrie 2013 pentru a dovedi, cu certitudine, că difuzarea a avut loc în mod efectiv. În acest sens, relațiile comunicate de către postul tv M.TV nu reprezintă probă certă din această perspectivă, ci pot fi interpretate ca fiind susțineri subiective efectuate în sprijinul unui colaborator al postului. Relevant este astfel răspunsul postului potrivit căruia arhivele emisiunilor se păstrează timp de 30 zile conform legii. Cu toate acestea, instanța apreciază că debitorului îi revenea sarcina conservării arhivelor emisiunilor din perioada difuzării dispozitivului pentru a proba cu certitudine executarea ei.
Întrucât contestatorul nu a probat îndeplinirea obligațiilor, respectiv motivele ce l-au determinat a întârzia în executare (condițiile fiind prevăzute cumulativ de dispozițiile art. 905 alin. 5 Cod procedură civilă), prima instanță a respins contestația ca nefondată, reținând că probațiunea vizând efectuarea unor plăți parțiale din suma acordată de către instanță cu titlu de prejudiciu moral, nu este aptă prin ea însăși a determina admiterea contestației de față (în plus aceasta nu vizează obligațiile ce trebuiau executate personal de către debitorul R. I. R.). Astfel, în cauză, nu există motive pentru a reveni asupra penalităților stabilite de către instanță anterior, impunându-se respingerea contestației.
Reținând culpa procesuală a contestatorului, în temeiul art. 451-453 Cod procedură civilă, instanța l-a obligat la plata în favoarea intimatei a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, respectiv onorariul avocațial în valoare de 1000 lei justificat prin chitanțele depuse la dosarul cauzei.
Împotriva sentinței civile nr. 11158, pronunțată la data de 19 decembrie 2014 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 3219/182/2014, au formulat apel contestatorii R. I. R. și SC I M. P. SRL Baia Mare solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii ca apărare "pe cale de excepție"; a excepției invocate de contestatori, respectiv excepția nulității executării silite în baza art. 703 Cod procedură civilă, admiterii contestației la executare formulată de contestatorul R. I. R., admiterii contestației la executare formulată de contestatoarea SC I M. P. SRL și menținerea soluției de respingere a excepției tardivității contestației la executare invocată de intimată, precum și anularea obligației de plată în favoarea intimatei cu privire la suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, ca urmare a admiterii cererii.
În motivarea apelului formulat, apelanții au învederat că scopul prezentei cauze este de a se stabili dacă obligațiile de a face neevaluabile în bani prevăzute în titlul executoriu au fost îndeplinite sau au existat motive temeinice care au împiedicat efectuarea acestor obligații, cu consecința înlăturării penalităților stabilite prin încheierea total nelegală prin care acestea au fost stabilite.
Au susținut apelanții că sentința atacată este în parte nefondată, nu are ca temei nicio prevedere legală în ceea ce privește analizarea probelor administrate precum și a soluției date în cauză și de aceea se impune a fi desființată în limitele solicitate prin cererea de apel, motivarea sentinței civile fiind vădit sumară, netemeinică si tendențioasă. În ultimul aliniat instanța motivează că e admisibilă contestația, însă, fără să cerceteze toate probele aduse si propuse de contestatori, o respinge inexplicabil.
1. Referitor la recalificarea ca apărare a excepției "nulității executării silite" în baza art. 703 C.p.civ., apelanții au opinat că instanța de fond în mod greșit "a apreciat" excepția de mai sus ca fiind apărare de fond, întrucât potrivit dispozitivului încheierii 12452/18.12.2013 a Judecătoriei Baia Mare prin care au fost aplicate penalitățile, aceasta a fost dată cu caracter definitiv, deci singura cale de atac prevăzută de lege împotriva acestei încheieri - ulterioare încheierii de încuviințare a executării silite - este posibilă în mod indubitabil doar în cadrul prezentei contestații la executare. Mai mult, potrivit legii orice acțiune în instanță are cel puțin o cale de atac, altfel s-ar încălca DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI, în speță dreptul la un proces echitabil.
Apelanții au arătat că încheierea 12452/18.12.2013 a fost acceptată spre dezbatere si judecată în mod ilegal de instanță, întrucât sesizarea acesteia putea fi posibilă doar în baza unui înscris (proces-verbal de constatare) emis de executorul judecătoresc, înscris care trebuia să ateste că debitorul nu si-a executat obligația, si nu în baza unor susțineri mincinoase ale creditoarei. Ca argument legal au invocat prevederile art.678 alin 1 C.p.civ. care spune că "pentru toate actele de executare efectuate în cursul executării executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale care să cuprindă printre altele măsurile luate de executor sau constatările acestuia." În susținerea acestei critici apelanții au invocat prevederile art. 651 C.pr.civ. care arată că hotărârile judecătorești se execută doar de către executorul judecătoresc, precum și art. 655 C.pr.civ. Așadar instanța trebuia să respingă ca neîntemeiată și nelegală cererea formulată de creditor în temeiul art. 905 alin. 1 Cod procedură civilă.
2. Referitor la respingerea petitului privind admiterea contestației la executare formulată de contestatorul R. I. R., apelanții au susținut că iM.t după primirea somației de la BEJ V. G. debitorul R. a transmis pe postul de televiziune dispozitivul sentinței civile 1123/2012 a Tribunalului Maramureș + Decizia Civila nr. 88/A/25.09.2012 a CA Cluj; a efectuat publicarea pe cele două site-uri a celor dispuse de instanțele în cauză, a eliminat cele 12 articole indicate clar si expres de instanță și a efectuat numai plăți parțiale motivat de starea economico - financiara, atât personală, cât si a societății sale, SC I M. P. SRL Baia Mare. În motivarea sentinței judecătorul nu a luat în considerare nicio probă prin care a dovedit că a respectat întocmai obligațiile de a face stabilite prin titlu executoriu și a achiesat, vădit părtinic, la susținerile debitoarei, cu toate că potrivit art. 249 din Cod Procedura Civila aceasta era obligată să facă dovada susținerilor sale. Mai mult, nu a admis proba propusă, cea cu interogatoriul executorului judecătoresc, probă care putea soluționa prezenta cauză.
2.1 Referitor la obligația de a "transmite pe postul de televiziune Dispozitivul Sentinței civile 1123/2012" apelanții au arătat că judecătorul a solicitat de două ori postului de televiziune confirmarea faptului că s-a difuzat acest dispozitiv; confirmări care au stabilit fără echivoc că obligația apelantului R. I. R. a fost realizată integral și conform dispozitivelor. Cu toate acestea, prima instanță, fără nicio motivare, nu a luat în considerare și nici nu a argumentat decizia sa potrivit căreia "consideră că petentul nu a îndeplinit obligația."
Apelanții au opinat că, la fel cum creditoarea a solicitat postului de televiziune înregistrarea emisiunii în urma căreia apelantul R. I. R. a fost sancționat, ea era obligată în mod imperativ de lege si de un posibil judecător imparțial ( art.249 cpciv) să solicite postului tv si dovada că obligația nu a fost transmisă, pentru a putea fi folosită ca mijloc de probă a susținerilor sale.
Apelanții au afirmat că o dovadă în plus la faptul că judecătorul a fost imparțial atunci când a apreciat că apelantul nu a respectat această obligație este și faptul că intimata L. a solicitat Tribunalului Maramureș în cursul prezentei cauze, o cerere privind lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu, cerere care a avut ca scop ca instanța să se pronunțe asupra aspectului dacă "vocea" care a citit pe postul de televiziune trebuia să fie a debitorului R.. Spre cinstea ei, judecătoarea Tribunalului a respins prin încheierea din data de 24 oct. 2014 această cerere ca neîntemeiată pe motiv că "dispozițiile sentinței civile 1123 pronunțată în dosar 7859/100/2011 nu sunt susceptibile de interpretări și că susținerile din motivarea cererii de lămurire a dispozitivului nu sunt fondate."
Așadar, deși judecătorul de fond a avut la îndemână acesta "lămurire" el totuși afirmă în sentință că "vocea" trebuia să fie a apelantului.
2.2 Referitor la obligațiile dispuse de instanțe de a publica pe cele două site-uri sentința cu pricina și de a șterge articole, apelanții au considerat că este nelegală aprecierea instanței că trebuia să se reconstituie un domeniu de internet, cu eforturi financiare suplimentare aferente - deși a demonstrat ca exista o ancheta la DIICOT Maramureș in acest sens - fără a invoca un text de lege si fără ca sentința civila 1123/19 iunie 2012 a Tribunalului MM să dispună în acest sens ceva anume, atitudine bazată numai pe un punct de vedere subiectiv al unui angajat al judecătoriei. În atari condiții trebuia motivata și consfințită aceasta obligație de reconstituire a domeniilor de internet sau sa indice uzanțe sau jurisprudenta in acest sens, or nu există în dispozitivul titlului executoriu obligația de a reconstitui ziarul electronic cu pricina în cazul fortuit de dispariție ( ștergere de către terțe persoane) a acestuia.
Or, instanța de fond care a încuviințat executarea silită, cât și cea din pricina de față și-au argumentat hotărârile - contrar dispozitivului și a autorității lucrului judecat a hotărârii ce reprezintă titlului executoriu - tocmai pe această "reconstituire" apărută din "neant" în conștiința instanțelor Judecătoriei Baia Mare.
Apelantul R. I. R. a mai susținut că nu s-a sustras obligațiilor stabilite în sarcina sa, căci putea iM.t după încuviințarea executării silite să vândă sau să renunțe la calitatea de administrator al societății și în consecință să nu mai aibă posibilitatea legală de a șterge acele articole. A publicat și transmis pe postul de televiziune suplimentar și hotărârea Curții de apel Cluj, a efectuat plați PARȚIALE referitoare la obligația de a face evaluabilă în bani, motivat de starea economico - financiara, atât personală, cât si a societății sale SC I M. P. SRL Baia Mare, parte in dosarul in cauza, ceea ce, în opinia sa, denotă bună credintă .
Din adresa nr. 254/09.01.2014 comunicată executorului se poate constata faptul că apelantul a onorat și partea cu DIFUZAREA AUDIO SI VIDEO, in zilele de 16, 17, 18 si 19.12.2013.
S-a arătat că, de altfel, chiar instanța de fond corect retine că s-au făcut eforturi pentru punerea în aplicare a Sentinței Civile nr.1123/19 iunie 2012 a Tribunalului Maramureș, motiv pentru care i-a aplicat apelantului R. I. R. doar 500 lei amendă in loc de 1.000 lei cât e maximul deși, odată având dovezi că acesta nu realizează venituri suplimentare care sa-i permită să plătească iM.t sau mai mult, putea să-i dea minimul, 1 leu/zi întârziere.
S-a criticat totodată faptul că instanța nu a ținut cont deloc de adresa de la MM TV, depusa la dosar si la executorul G. V., dar si la dosarul cauzei și nici de adresa de la DIICOT care proba faptul că site-urile nu mai există.
2.4 Apelanții au susținut că, deși au solicitat instanței de fond să consemneze si sa aibă în vedere afirmația creditoarei cum că suma de 10.000 lei stabilită prin titlul executoriu nu o mulțumește, urmărind o injustă îmbogățire, aceasta nu a ținut cont de acest aspect.
Apelanții au opinat că intimata creditoare a urmărit, prin introducerea ilegală a cererii de stabilire de penalității, scopul de a mai primi bani de la ei, bani care în situația de față reprezintă o sumă colosală raportat la ce a stabilit titlul executoriu, ceea ce ar conduce, în cazul respingerii apelului, ca prin sentința apelată debitorii să beneficieze de o injustă îmbogățire prin largul concurs al justiției.
3. Soluția primei instanțe de respingere a contestației formulate de SC I M. P. SRL Baia Mare pe motivul că societatea nu are calitate procesuală a fost apreciată de apelanți ca fiind eronată, deoarece potrivit titlului executor este vorba și de o obligație pecuniară solidară, iar proprietara legală a site-urilor este societatea, și nu R. I. R.. Mai mult,a arătat apelantul R. I. R., putea să vândă societatea și astfel obligația ștergerii și publicării nu ar fi putut dusă la îndeplinire.
Apelanții au solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata L. M. E. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și păstrarea în tot a sentinței civile nr. 11158/19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Baia Mare ca legală și temeinică.
Raportat la criticile apelanților, intimata a apreciat că excepția nulității executării silite a fost legal recalificată de prima instanță într-o apărare de fond față de prev. art.905 alin.5 N.CP.C.
Prevederile art.703 N.C.P.C. raportat la art.678 alin.l N.C.P.C. nici nu sunt incidente întrucât, potrivit acestor din urmă dispoziții legale, executorul este obligat să încheie procese-verbale " ... pentru toate actele de executare efectuate în cursul executării..." (s.n.) și care vor cuprinde " ... g) măsurile luate de executor sau constatările acestuia ..." (s.n.). Atâta timp cât contestatorul-apelant R. I. R. nu a prezentat executorului dovezi de îndeplinire a parte din obligațiile din titlurile executorii, aspect recunoscut la interogator (a se vedea interogator, pct.3 - fila 292), executorul judecătoresc nu avea obligația de a încheia un proces-verbal conform prev. art.678 alin.l N.C.P.C.
Intimata a apreciat totodată că în mod legal instanța a admis EXCEPȚIA LIPSEI CALITĂȚII PROCESUALE ACTIVE a contestatoarei S.C. I M. P. S.R.L. în raport de dispozițiile art.36 N.C.P.C. și inexistenta vreunei obligații stabilite în sarcina acesteia prin încheierea nr. 12452/18.12.2013 a Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în temeiul prev. art.905 al in. 2 N.C.P.C.
Intimata a susținut că se impune a fi înlăturate și celelalte critici ale apelanților pentru următoarele argumente :
1. Obligațiile de a face, obiect al executării silite, sunt obligații " intuitu personae", care implică faptul personal al debitorului-apelant R. I. R., iar urmare a neexecutării acestora, prin hotărâre definitivă s-au stabilit penalități în procedura prev. de art.905 N.C.P.C, aplicabilă exclusiv acestui tip de obligații.
Încheierea civilă nr. 12452/2013 prin care au fost stabilite penalități, așa cum rezultă din considerente, a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor art.905 alin.l și alin.2 NCP.C, reținându-se: obligațiile de a face stabilite prin titlu executoriu nu au fost executate ; sunt neevaluabile în bani ; nu pot fi îndeplinite prin altă persoană, respectiv revin debitorului-apelant R. I. R..
Încheierea contestată în prezenta cauză a fost pronunțată în temeiul procedurii prevăzută prin dispozițiile art.905 N.C.P.C., iar considerentele acestei hotărâri judecătorești, în sensul dispozițiilor art. 424 alin.5 N.C.P.C, au autoritate de lucru judecat potrivit prev. art.430 alin.2 N.C.P.C, atât cu privire la reținerea faptului neexecutării obligațiilor de a face, anterior datei pronunțării acesteia, dar și cu privire la natura obligațiilor care implică faptul personal al debitorului întrucât s-a motivat expres că obligațiile " ... au fost stabilite de instanțe doar în sarcina pârâtului R. I. R. ...", debitor care " ... nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina acestuia ... " și a recunoscut " ... obligația acestuia de a transmite sonor si vizual la M.Tv ..." (s.n. - a se vedea încheierea fila 240 alin.4 și alin.6).
Intimata a apreciat că debitorul nu și-a îndeplinit această obligație de a face, conform titlului executoriu, întrucât CD-ul depus la fila 104 din dosar reprezintă doar înregistrarea dispozitivului titlurilor executorii și nu face dovada transmiterii acestuia la posturile de televiziune ; obligația transmiterii dispozitivului sentinței îi revenea personal, pentru argumentele pe larg dezvoltate mai sus la pct.II.1, obligația fiind una "intuitu personae" și așa cum a recunoscut la interogator (a se vedea fila 293 pct. 7) vocea înregistrată nu-i aparține contestatorului-apelant R. I. R..
Intimata a solicitat a se reține că, deși s-a susținut prin contestație că executarea obligației ar fi avut loc la datele de 16, 17, 18 și 19 decembrie 2013, această împrejurare de fapt nu este dovedită cu înscrisul în format electronic, atâta timp cât aceste date sunt doar atribuite arbitrar celor 4 fișiere distincte ce apar pe CD, înregistrarea nu poartă dată și nici oră, respectiv nu reiese care sunt cele patru emisiuni și cele patru zile consecutive în timpul cărora s-ar fi efectuat difuzarea materialului, atâta timp cât înregistrarea cuprinde doar spotul de promovare al postului tv, aspect constatat de instanța de judecată la termenul din 07.11.2014 când acesta a fost vizionat și reținut corect în considerentele sentinței apelate.
Adresele postului de televiziune în mod legal au fost înlăturate ca mijloace de probă de către prima instanță, întrucât nu s-a depus la dosar -pentru că nu există, așa cum a recunoscut debitorul la termenul din 7.11.2014 și s-a reținut în încheiere-un proces-verbal de P.re a CD-ului întocmit de postul de televiziune, iar din conținutul cererilor depuse la fila 258 și fila 259 nu rezultă decât că s-ar fi aprobat transmisiunea, iar nu datele la care aceasta urma a se realiza, respectiv intervalul orar; deși au confirmat datele așa-ziselor transmisiuni tv, nu au avut posibilitatea verificării înregistrării ca fiind conformă cu o probă martor deținută în arhiva postului și cu privire la care s-a arătat în mod expres că nu a fost păstrată, reglementările C.N.A. neimpunând o asemenea obligație, au fost formulate după 9 luni de zile de la data pretinselor transmisiuni, fiind înaintate doar la cererea instanței și numai urmare a transmiterii CD-ului depus de debitorul-contestator la dosarul cauzei.
Evident, postul de televiziune a preluat datele fișierelor evidențiate de înscrisul în format electronic, care nu pot fi reținute ca reale.
Deși apelantului-debitor îi revenea sarcina probei conform art.249 N.C.P.C., în sensul dovedirii transmiterii înregistrării existentă pe CD, nu s-a probat această împrejurare de fapt, astfel că este corectă reținerea instanței de fond în considerentele hotărârii potrivit căreia adresele postului sunt doar susțineri subiective efectuate în sprijinul unui colaborator al acestuia, respectiv contestatorul R. I. R..
În ceea ce privește OBLIGAȚIA DE PUBLICARE A DISPOZITIVULUI sentinței pe 2 site-uri, neC. și Ș.mm, în mod temeinic s-a reținut prin hotărâre că nu a fost executată, atâta timp cât contestatorul-apelant nu a făcut dovada executării ei, de altfel inexistentă în dosarul execuțional nr.40/2013, aspect recunoscut la interogator de debitor (fila 292pct.3).
Contestatorul-apelant a invocat fără. temei atât prin contestație, cât și prin apel, "atacul informatic" asupra site-urilor pe care le-a administrat, atâta timp cât cu autoritate de lucru judecat prin încheierea nr.12452/18,12.2013 în considerente s-a motivat că debitorul "... avea posibilitatea de a reconstitui respectivele site-uri ..." (încheiere - fila 241 verso alin.2) pentru a-și îndeplini obligația, aspect de fapt recunoscut la Interogator și în prezenta cauză (fila 293- pct.9). Mai mult decât atât, în considerentele aceleiași încheieri s-a demonstrat că debitorul a uzat de această procedură informatică prin crearea altor noi site-uri cu denumiri similare, pe care articolele cauzatoare de prejudicii reținute în titlurile executorii " ... au apărut în aceeași formă pe un site nou și anume n.ro în octombrie 2010 (fila 54, s.n.) cu mult după atacul informatic... " (încheiere - fila 241 alin.4). Această împrejurare de fapt, a creării de noi site-uri, a fost recunoscută la interogator de contestator (fila 293 - pct.8 și 9) și face dovada refuzului executării obligațiilor stabilite prin titlurile executorii.
De reținut că potrivit adresei D.I.I.C.O.T. nr.89/VIII/l/07.10.2013 (fila 201), plângerea penală formulată de debitorul-apelant R.I.R. la 25.07.2013 (a se vedea filele 192-193) s-a înregistrat sub dosar nr.84-D/P/2013, în care se fac cercetări față de autori necunoscuți, cauză în care nu s-a început urmărirea penală, respectiv nu s-a pronunțat încă o soluție care să confirme cele sesizate, inclusiv ulterior momentului pronunțării hotărârii. Existența acestei plângeri nu constituie așadar un motiv temeinic în sensul pr ev. art.905 alin.5 N.C.P.C. și care să justifice neexecutarea obligației, reconstituirea site-urilor era posibilă și de natură a recrea suportul informatic necesar, însă contestatorul cu rea-credință nu a uzat de această opțiune întrucât nu a vrut nici un moment să respecte hotărârea judecătorească.
2.1.3. Cu referire la eliminarea celor 12 articole publicate pe site-urile neC. și Ș.mm , intimata a arătat că apărarea a fost amplu analizată și în considerentele încheierii civile nr. 12452/2013 și înlăturată, în sensul că obligația ar fi fost executată, întrucât "publicul nu mai poate avea acces deocamdată la conținutul acestora ..." (încheiere - fila 242 alin. ultim). Argumentele ce au format această convingere instanței, a neîndeplinirii și a acestei obligații de a face, au fost însușite și prin hotărârea apelată atâta timp cât articolele incriminatoare au apărut din nou postate, după declanșarea procedurii de executare silită, pe site-ul apelantului, așa cum s-a arătat mai sus la pct. II.2.1.2.
2.2. în ceea ce privește cea de-a doua condiție cerută de art.905 alin.5 N.C.P.C., respectiv existența unor "motive temeinice care au justificat întârzierea executării", nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens și pe cale de consecință, ea nu poate fi reținută.
Prin notele scrise depuse la data de 07.12.2015, apelanta SC Intesiv M. P. SRL Baia Mare, a solicitat pronunțarea unei decizii de admiterea a acțiunii, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, în urma analizării prevederilor legale invocate de apelanți, precum și a probatoriului administrat în cauză, în sensul anularii Încheierii 12452/18.12.2013 a Judecătoriei Baia Mare, ca nelegală și, pe cale de consecință, schimbarea în tot a Sentinței apelate, în sensul înlăturării penalităților și admiterea calității procesuale active a SC I M. P. SRL.
În subsidiar, s-a solicitat instanței de apel constatarea prin decizia ce urmează a fi pronunțată, că obligațiile de a face prevăzute prin titlu executoriu au fost îndeplinite, iar intimata creditoare a solicitat penalitățile cu rea-credință, având drept scop injusta îmbogățire.
Apelanta a învederat că datorită faptului că "solidarii" R. I. R. și SC I M. P. SRL nu au avut posibilitatea să achite, în termenul celor 10 zile stabilite prin titlurile executorii invocate în cauză, obligația cu titlu de daune și obligația de a transmite sonor și vizual, pe cheltuiala pârâților dispozitivul hotărârilor, restul obligațiilor de a face fiind îndeplinite, creditoarea L. a solicitat încuviințarea executării silite, iar cererea a fost admisă de către Judecătoria Baia Mare prin Încheierea nr. 4804/26.04.2013. Ca atare, BEJ V. G. a format dosarul execuțional nr. 40/2013, în care a emis la data de 05.06.2013 somație către debitorii R. I. R., respectiv SC I M. P. SRL.
Apelanta a opinat că încheierea nr. 12452/18.12.2013 care face obiectul prezentei contestații este nelegală întrucât potrivit prevederilor art. 905 alin.(2) CPCiv această încheiere este definitivă, fără cale de atac, dată într-o procedură necontencioasă.
Conform dispozițiilor art.527 C.pr.civ., procedura necontencioasă se aplică cererilor pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, cum este și cazul cererilor privitoare la darea autorizațiilor judecătorești. În acest tip de cereri se încadrează și cererile prin care instanța de executare încuviințează executarea silită a titlurilor executoriu în conformitate cu dispozițiile art. 665 C.pr.civ., precum și cererile prin care instanța aplică penalități in cadrul executării silite. Prin astfel de cereri, instanța nu stabilește un drept potrivnic față de una din părți, dreptul de creanță face instanța, nu executorul a cărui executare silită se solicită sau obligația de a face fiind stabilit prin titlul executoriu. Ca regulă, procedura necontencioasă impune citarea părților, dacă legea o dispune. În caz contrar, judecarea se face cu sau fără citarea părților, în funcție de aprecierea instanței. În cazul încheierii 12452/18.12.2013 prevedeau în mod expres că soluționarea cererii se face cu citarea părților.
În cadrul procedurii sumare de soluționare a cererii creditoarei L., trebuiau analizate doar aspecte exterioare fondului litigiului, verificându-se doar îndeplinirea condițiilor limitative prevăzute la art.662 CPCiv, respectiv în cazul de față, dacă obligațiile debitorului sunt EXIGIBILE, deci să constate în baza unor înscrisuri provenite de la executorul judecătoresc, dacă aceste obligații au fost sau nu îndeplinite - respectiv proces-verbal emis de executorul judecătoresc potrivit art.678 alin.(1) CPCiv prin care să se constate că debitorul nu a respectat termenul prevăzut în somație și care ar fi atestat neîndeplinirea obligației. Or, instanța de executare care a pronunțat încheierea atacată și-a depășit limitele investirii sale, care în loc să solicite creditoarei dovada probelor și a temeiniciei cererii sale, aceasta a purces la o judecată de fond și mai mult a emis o încheiere cu valoare de Sentință și considerente de fond într-o procedură necontencioasă.
Sentința apelată este nelegală și netemeinică întrucât este dată cu interpretarea greșită a legii și a probațiunii administrate, prima instanță reținând, în opinia apelantei- HALUCINANT- că în România, tară membră UE și Nato, împotriva unei încheieri judecătorești nu există nicio cale de atac prevăzută de lege.
Prin note scrise, apelantul R. I. R. a învederat că prin încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013 din dosar nr. 11405/182/2013 instanța a constatat că prin SC 1123/19.06.2012 si Decizia civila 88/A/25.09.2012 din dosar nr. 7859/100/2011 a fost obligat, pe lângă plata de daune morale si la îndeplinirea unui număr de trei obligații.
Prin aceeași încheiere de stabilire a penalităților se retine că instanta admite in parte solicitarea numitei Lese M. E., obligându-l pe debitor la achitarea sumei de 500 lei /zi întârziere, întrucât: f .7 alin 2 " cu privire la obligațiile stabilite in sarcina acestuia, de a transmite sonor si vizual la M TV in patru ediții succesive dispozitivul SC 1123/2012, s-a găsit o modalitate de rezolvare a problemei, îndeplinindu-și obligațiile, fapt de altfel confirmat prin adresa 17/1/06.11.2014 emisă de M TV care atestă ca au fost transmise sonor si vizual dispozitivul SC 1123/2012 si a DC 88/A/2012 .. La alin. 5: instanta constatând ca pe parcursul soluționării cererii, intimatul debitor a făcut demersuri pentru îndeplinirea parțiala a obligațiilor stabilite si ca la data soluționării cererii, publicațiile on line N.si Ș. MM nu mai pot fi accesate pe internet - publicul nemaiavând acces la articole, instanta apreciază ca si justificat un cuantum de 500 lei/zi pana la îndeplinirea obligației reținute in sarcina sa ... " Din lecturarea considerentelor hotărârii rezultă ca fiind reținute drept obligații de executat cele de afișare pe site a dispozitivului SC 112312012, obligații care nu au putut fi dovedite a fi fost executate având in vedere spargerea domeniului de internet care găzduia cele doua publicații on-line.
2. Prin SC 11158/2014 atacata prin prezentul apel, instanta a respins contestația la executare formulată in temeiul art. 905 alin 5. C pr.civ, apreciind-o nefondata , constatând ca debitorul R. I. R. nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin SC 1123/2012 si DC 88/A/2012, nu a difuzat pe site-urile NE-C. si Ș. MM dispozitivul SC 1123/2012, reținând că, deși este real că cele doua site-uri au fost sparte si astfel au devenit inactive, acesta avea obligația de a le reconstitui si de republica conținutul dispozitivului titlului executoriu, instanța apreciind ca doar astfel debitorul ar fi dovedit buna credința.
Se retine totodată ca apelantul R. I. R. a contribuit la crearea unui nou site NE-C.MM.RO, însă nu a afișat acolo dispozitivul hotărârilor, ca spargerea site-urilor a fost menita sa-i asigure acestuia un oarecare confort si, prin urmare, imposibilitatea de a face dovada afișării pe site a dispozitivului celor doua hotarâri echivalează cu neexecutarea culpabilă a obligației.
Apelantul a solicitat însă a se avea în vedere adresa din 19.11.2013 constând in interpelarea domnilor Radu Stroie, Ministrul Afacerilor Interne, Dan Nica, Ministrul Comunicatiilor si Societatii Informaționale, Robert M. Cazanciuc, Ministrul Justitiei, adresa nr. 12102/13.12.2013 semnată de ministrul Dan Nica în care se arată la pag. 2 aliniat antepenultim si alin. ultim: "conform celor sesizate de dvs. cele doua publicații maramureșene, NE-C. si Ș. MM au fost afectate de atacuri cibernetice direcționate, PIERZÂND CONȚINUTUL STOCAT pe severele din SUA având în vedere că cele doua publicații sunt găzduite pe servere în afara spațiului României, vă informam ca nu se pot identifica mijloace legale privind investigarea si recuperarea datelor.
Apelantul R. I. R. a învederat că, dat fiind faptul că site-urile publicațiilor NE C. si Ș. MM au fost sparte de autori necunoscuți, ca acest lucru s-a mai întâmplat si in 2010, că de această dată accesarea neautorizata a site-urilor s-a realizat de pe un server localizat in SUA, că începând cu iulie 2013 si inclusiv luna decembrie 2013 aceste domenii de internet nu au putut fi accesate, reconstituite, făcând obiectul cercetărilor penale, nefiind identificate mijloace legale de identificare si recuperare a datelor, îi este imposibil a reface site-urile celor doua publicații si a recupera datele, astfel încât sa reușească să dovedească îndeplinirea obligației de difuzare pe site a dispozitivelor celor doua titluri executorii.
A menționat apelantul adresa nr. 102.383/2013 adresata de către Ministrul Justitiei Robert M. Cazanciuc - Parlamentului României si Senatului României- atestând existenta cercetărilor penale pentru infracțiuni informatice la adresa celor doua site-uri NE-C. si Ș. MM, confirmându-se ca accesarea neautorizata s-a făcut de pe un server localizat pe teritoriul SUA, adresa nr. 89/VIII/2013 emisa de Parchetul de pe lângă ICCJ privind stadiul cercetărilor in dosarul 84/D/P/2013 având ca obiect cercetarea infracțiunilor la Legea 161/2003 privind sistemele informatice și a învederat instanței că forța majoră înlătură răspunderea civila, fiind vorba de orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil, spargerea site-urilor încadrându-se in forța majora.
Forța majoră ca eveniment imprevizibil si irezistibil care împiedica o persoană să își îndeplinească o anumita obligație, sa acționeze într-un anumit mod, pune persoana in imposibilitatea de a acționa. Omisiunea de a acționa nu se învederează ca fapta a acelei persoane, ci ca fiind produsul unei cauze străine si mai presus de voința ei.
Apelantul a mai învederat că prin cererea de lămurire a interesului si aplicării a dispozitivului SC 1123/2012 formulata ulterior începerii executării silite, la 14.10.2014 si ulterior înregistrării cererii de aplicare a penalităților , se solicita lămurirea dispozitivului in sensul de a se stabili daca obligația de a face ii revine personal debitorului R. I. R. si daca trebuie executata personal in sensul ca trebuie sa citească personal. Prin încheierea civila din 24.10.2014 dosar nr. 78569/.100/2011, instanta respinge cererea de lămurire a dispozitivului in sensul de obligare a debitorului de a citi personal dispozitivul hotărârii
Față de cele reținute de prima instanță, că nu a difuzat sonor si vizual dispozitivul SC 112312012 la postul TV Maramureș TV, deoarece dvd-ul prezentat in dovedirea difuzării, conține doar prezentarea dispozitivului, iar debitorul R. I. R. nu a procedat personal la citirea dispozitivului, neexecutarea obligației constând si in faptul ca nu a depus diligenta de a obține înregistrarea după difuzarea ei, prin întocmirea unui proces verbal, nu a solicitat si nu a obținut grila de programe, nu a păstrat arhivele emisiunilor in cadrul carora a fost difuzat dispozitivul, apelantul a învederat că grila de programe se întocmește si se transmite CNA pana in luna decembrie anul curent pentru anul următor, astfel ca la data la care s-au efectuat difuzările grila de programe era trimisa la CNA, nefiind posibile modificări ale acesteia, iar spoturile publicitare si alte asemenea intervenții neprevăzute gen difuzarea dispozitivului unei sentințe nu apare în grila de programe.
Instanta fondului a fost sesizata cu o cerere întemeiata pe art. 905 alin 5 NCPC, respectiv înlăturarea sau reducerea penalităților stabilite prin încheierea civila, motivate de executarea obligațiilor si dovedirea unor motive temeinice ce au justificat întârziere.
Apelantul a apreciat că prevederile art. 905 alin 1 NCPC sunt aplicabile doar in situația in care executarea obligațiilor nu poate fi aduse la îndeplinire prin alte persoane, ori potrivit art. 903 NCPC dacă el a refuzat îndeplinirea obligațiilor in 10 zile de la comunicarea somației, intimata putea fi autorizată de către instanta de judecata să le îndeplinească ea însăși pe cheltuiala sa, fiind vorba de obligații care presupuneau achitarea unor taxe si solicitarea ca dispozitivul SC 1123/2012 sa fie difuzat pe M.TV si publicat pe NE¬C. si Ș. MM.
În condițiile in care SC 12452/2013 constata ca executate 2 obligații din 3, este nelegala concluzia instanței in a retine ca nu s-au executat 2 din 3 obligații.
Apelantul a apreciat că art. 905 alin 1 NCPC are aplicabilitate doar in cazul obligațiilor de a face care nu pot fi aduse la îndeplinire decât personal de către debitorul obligației, ori, așa cum rezulta din probatoriul administrat in cauza, difuzarea dispozitivului sentinței la TV se putea realiza si la cererea intimatei, in măsura in care aceasta putea justifica un interes legitim, condiție care era îndeplinita prin prezentarea către postul TV a sentinței judecatoresti. A apreciat că nu se regăsește în cauză situația unor obligații intuitu personae raportat la sensul strict prevăzut de lege. Astfel, au caracter de obligații intuitu personae acele obligații ce nu pot fi îndeplinite prin reprezentant, îndeplinirea lor fiind strict legata de aptitudinile, calitatea, pregătirea profesionala a unei persoane. În virtutea prevederilor art. 1528 C. civ, intimata avea posibilitatea de a îndeplini ea însăși obligațiile, pe cheltuiala apelantului.
Examinând sentința apelantă prin prisma criticilor formulate și a probatoriului administrat și ținând cont de principiului tantum devolutum quantum judicatum, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1123 din data de 19.06.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 7859/100/2011, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta (intimata din prezenta cauză) L. E. M. în contradictoriu cu pârâții (aici apelanți contestatori) R. I. R. și S.C. I M. P. S.R.L., a fost constatată încălcarea drepturilor cu caracter nepatrimonial ale intimatei privind imaginea, onoarea, demnitatea și viața privată a persoanei, pârâții fiind obligați în solidar la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, iar pârâtul R. I. R. a fost obligat la transmiterea sonor și vizual, pe cheltuiala pârâților, la postul de televiziune M. TV sau la alte posturi de televiziune, în patru ediții succesive, în intervalul orar 18,30-20.00 și la publicarea pe site-urile "ne-C."; și "Ș.mm"; a dispozitivul sentinței.
Prin Decizia civilă nr. 88/A/25.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 7859/100/2011 a fost admis, în parte, apelul formulat de aceeași reclamantă, iar pârâtul R. I. R. a fost obligat și la eliminarea articolelor prin care se aduce atingere drepturilor nepatrimoniale ale creditoarei, din cadrul site-urilor "ne-C."; și "Ș.mm"; publicate în data de 21.11.2010, 25.11.2010, 21.12.2010, 15.03.2011, 13.06.2011, 22.07.2011, 04.08.2011, 07.08.2011, 03.10.2011, 24.10.2011, 02.11.2011, 04.01.2012.
În dosarul execuțional nr. 40/2013 al executorului judecătoresc G. V. a fost pornită executarea silită a obligațiilor stabilite prin titlurile executorii constând în S.C. nr.1123/19.06.2012 a Tribunalului Maramureș și D.C. nr. 88/A/25.09.2012 a Curții de Apel Cluj.
La data de 05.06.2013 executorul judecătoresc a emis somația prevăzută de dispozițiile art. 887 Cod procedură civilă, prin care li s-a pus in vedere debitorilor ca în termen de 10 zile de la comunicarea somației, să-și îndeplinească obligațiile stabilite prin titlurile executorii. Somația le-a fost comunicată debitorilor apelanți R. I. R. și S.C. I M. P. S.R.L. la data de 04.07.2013, împreună cu titlurile executorii și încheierea de încuviințare a executării silite.
La data de 16.09.2013 creditoarea intimată s-a adresat instanței de executare solicitând obligarea debitorilor la plata unor penalității de 1000 lei pe zi de întârziere, pentru constrângerea acestora de a-și îndeplini obligațiile prevăzute în titlurile executorii menționate.
Prin Încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 11405/182/2013, apelantul debitor R. I. R. a fost obligat să-i plătească intimatei creditoare L. E. M., o penalitate de 500 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la îndeplinirea de către acesta a obligațiilor stabilite în sarcina sa prin titlurile executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 1123 din data de 19.06.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 7859/100/2011, respectiv Decizia civilă nr. 88/A/25.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 7859/100/2011.
A fost respinsă cererea creditoarei de obligare a debitoarei S.C. I M. P. S.R.L. la plata penalității în cuantum de 1000 lei prevăzute de art. 905 Cod proc. civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute în titlurile executorii mai sus menționate.
Pentru a stabili penalitatea de 500 lei /zi de întârziere în sarcina debitorului R. I. R. instanța a reținut că acesta nu și-a îndeplinit întocmai obligațiile stabilite prin titlurile executorii, dar a ținut cont că pe parcursul soluționării cererii de aplicare a penalității debitorul a efectuat demersuri pentru îndeplinirea parțială a acestora (demersurile efectuate pe lângă reprezentanții postului M.TV), precum și că la data soluționării cererii publicațiile on-line "Ne-C."; și "StiriMM"; nu mai pot fi accesate pe internet, iar publicul nu mai poate avea acces deocamdată la conținutul acestora și nici la articolele care s-a considerat prin hotărâri irevocabile că afectează drepturile patrimoniale ale petentei creditoare.
La data de 25.03.2014 debitorii R. I. R. și SC I M. P. SRL Baia Mare au formulat contestația la executare înregistrată în prezentul dosar, în vederea reducerii penalităților stabilite prin Încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 11405/182/2013, solicitând, în temeiul art. 905 al. 5 Cod procedură civilă în forma aplicabilă litigiului, reducerea în tot sau în parte a penalităților de 500 lei pe zi de întârziere.
Contestatorii au susținut că iM.t după primirea somației de la BEJ V. G. au publicat pe cele două site-uri a celor dispuse de către instanță, au eliminat cele 12 articole, au efectuat plăți parțiale raportat la starea lor economico-financiară și au onorat și partea cu difuzarea audio și video, în zilele de 16,17,18, 19 decembrie 2013.
Prin sentința civilă nr. 11158/19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, atacată cu prezentul apel, s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul R. I. R., iar contestația la executare a SC I M. P. SRL s-a respins ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Apelanții au criticat atât modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a SC I M. P. SRL și a excepției nulității executării silite întemeiate pe dispozițiile art. 703 Cod procedură civilă, cât și respingerea contestației la executare.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a SC I M. P. SRL, tribunalul constată că în mod corect a fost admisă de prima instanță în contextul în care obligația de plată a penalităților de 500 lei pe zi de întârziere s-au stabilit doar în sarcina debitorului R. I. R., acesta fiind obligat, prin titlurile executorii Sentința civilă nr. 1123 din data de 19.06.2012 și Decizia civilă nr. 88/A/25.09.2012, la transmiterea sonor și vizual la postul de televiziune M TV sau la alte posturi de televiziune, în patru ediții succesive, în intervalul orar 18,30-20.00 și la publicarea pe site-urile "ne-C."; și "Ș.mm"; a dispozitivul sentinței civile nr. 1123/2012, precum și la eliminarea articolelor prin care se aduce atingere drepturilor nepatrimoniale ale creditoarei, din cadrul site-urilor "ne-C."; și "Ș.mm"; publicate în data de 21.11.2010, 25.11.2010, 21.12.2010, 15.03.2011, 13.06.2011, 22.07.2011, 04.08.2011, 07.08.2011, 03.10.2011, 24.10.2011, 02.11.2011, 04.01.2012.
Calitatea procesuală activă reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii civile și este dată de identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Or, nefiind debitoare a obligațiilor de a face stabilite prin titlurile executorii pentru îndeplinirea cărora creditoarea a recurs la constrângerea instituită de legiuitor prin art. 905 Cod procedură civilă (actualmente art. 906 Cod procedură civilă), prin aplicarea unor penalități, SC I M. P. SRL nu este legitimată procesual a solicita înlăturarea sau reducerea acestor penalități stabilite în sarcina altei persoane.
Statuându-se corect de către prima instanță asupra excepției lipsei calității procesuale active a SC I M. P. SRL cu consecința respingerii contestației formulată de aceasta ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală, apelanta SC I M. P. SRL nu justifică un interes legitim și personal în susținerea celorlalte motive de apel, astfel că acestea nu vor mai fi analizate.
Față de cele ce preced, tribunalul va respinge apelul formulat de apelanta SC I M. P. SRL.
În ce privește apelul contestatorului R. I. R., Tribunalul constată că prin cererea de apel acesta și-a exprimat nemulțumirea nu numai față de sentința civilă nr. 11158/19.12.2014, ci și față de încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Însă, încheierea de aplicare a penalităților de către instanța de executare pentru constrângerea debitorului să-și îndeplinească obligația de a face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, pronunțată în procedura contencioasă prevăzută de art.905 al. 1 și 2 Cod procedură civilă, în forma aplicabilă în speță, este definitivă.
Fiind definitivă, încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare se bucură, așa cum corect a reținut prima instanță, de puterea lucrului judecat. În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecatoresti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul si nu trebuie sa fie contrazisă de o alta hotărâre (res judicata pro veritate habetur).
Apelantul a apreciat că, deși încheierea susmenționată este definitivă, contestația la executare prevăzută de art. 905 al. 5 Cod procedură civilă îi dă posibilitatea de a critica această hotărâre judecătorească, întrucât altfel s-ar încălca drepturile fundamentale ale omului, respectiv dreptul la un proces echitabil.
Tribunalul reține însă că în materie civilă dublul grad de jurisdicție, respectiv dreptul de a formula o cale de atac efectivă împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate de prima instanță, nu este garantat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului dă o accepțiune generoasă noțiunii de "proces echitabil";, prezentă în cuprinsul art. 6 alin.(1) și dezvoltată pe cale jurisprudențială, instanța europeană nu tratează principiul dublului de grad de jurisdicție în materie civilă ca fiind o garanție a respectării acestui text al tratatului internațional. În cauza Iorga vs. România, Curtea a amintit că dreptul la un grad dublu de jurisdicție nu e garantat de Convenție și că statele pot prevedea limitări mai stricte în apel și în casație cu scopul de a scuti instanțele de recurs de cauzele fără perspective de succes sau cu importanță minoră.
Așadar, critici referitoare la legalitatea sau temeinicia încheierii de stabilire a penalităților nu pot fi aduse în discuție pe calea contestației la executare, aceasta având ca obiect, așa cum rezidă din cuprinsul dispozițiilor art. 905 al.5 Cod procedură civilă, înlăturarea ori reducerea penalității stabilite în ipoteza îndeplinirii cumulative a celor două cerințe ale textului legal: dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.
Ca atare, nu pot fi supuse cenzurii instanței de apel chestiunile definitiv tranșate de instanța de executare la stabilirea penalităților, relative la caracterul intuitu personae al obligațiilor de a face supuse analizei, respectiv la împrejurarea că, la momentul pronunțării încheierii civile nr. 12452 din 18 decembrie 2013, debitorul R. I. R. nu-și îndeplinise obligația de transmite sonor și vizual, la un post de televiziune, în patru ediții succesive, în intervalul orar 18,30-20.00, dispozitivul sentinței civile nr. 1123/19.06.2012 și nici pe aceea de a publica pe site-urile "ne-C."; și "Ș.mm"; a aceluiași dispozitiv.
În privința eliminării articolelor prin care se aduce atingere drepturilor nepatrimoniale ale creditoarei, din cadrul site-urilor "ne-C.";și "Ș.mm"; publicate în data de 21.11.2010, 25.11.2010, 21.12.2010, 15.03.2011, 13.06.2011, 22.07.2011, 04.08.2011, 07.08.2011, 03.10.2011, 24.10.2011, 02.11.2011, 04.01.2012, instanța de executare a reținut că, deocamdată, publicul nu mai poate avea acces la conținutul acestora, deoarece site-urile ne-C..ro și s.ro nu pot fi accesate pe internet.
Apelantul R. I. R. a arătat că prima instanță a soluționat greșit excepția nulității executării silite în baza art. 703 Cod procedură civilă, învederând că "încheierea 12452/18.12.2013 a fost acceptată spre dezbatere si judecată în mod ilegal de instanță, întrucât sesizarea acesteia putea fi posibilă doar în baza unui proces-verbal de constatare emis de executorul judecătoresc conform art. 678 alin 1 C.p.civ., care să ateste că debitorul nu si-a executat obligația";.
Contrar celor susținute de apelantul contestator, textul art.905 Cod procedură civilă în forma aplicabilă în proces, nu condiționează sesizarea instanței de executare de către creditor, în scopul aplicării constrângerii prin penalități, de întocmirea în prealabil, de către executorul judecătoresc, a unui proces verbal de constatare a neîndeplinirii obligației de către debitor.
Neîndeplinirea sau îndeplinirea obligației de către debitor în termenul de 10 zile stabilit de lege este o chestiune pe care trebuie să o analizeze instanța de executare pentru a stabili temeinicia sau netemeinicia cererii de aplicare a penalităților, independent de constatarea acestei situații de către executorul judecătoresc .
Apelantul a invocat nulitatea executării silite făcând trimitere la art. 703 Cod procedură civilă, însă încheierea nr. 12452/18.12.2013 este o hotărâre judecătorească destinată a înfrânge rezistența debitorului, nu un act de executare, nefiind supusă regimului nulității executării silite.
Pe de altă parte, în consens cu opinia primei instanțe, tribunalul reține că în prezentul cadrul procesual stabilit prin formularea contestației la executare prevăzute de art. 905 al. 5 Cod procedură civilă, caracterizată în literatura juridică de specialitate ca având un caracter special tocmai pentru că nu vizează exercitarea unui control asupra regularității actelor de urmărire silită, instanța este chemată să verifice doar îndeplinirea celor două condiții cumulative impuse de textul legal: dacă debitorul a executat obligația prevăzută în titlul executoriu și dacă dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.
Solicitând înlăturarea sau reducerea penalităților, contestatorului apelant R. I. R. îi revenea sarcina de a dovedi îndeplinirea celor două obligații de a publica dispozitivul sentinței pe un post tv și pe site-urile ne-C..ro și stirimm.ro și, totodată, a existenței unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.
Potrivit dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă "cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege";, astfel că, opus susținerilor apelantului, sarcina probei îi revenea lui, în calitate de contestator- apelant, iar nu creditoarei L. E. M..
Referitor la probele administrate, Tribunalul reține că la data de 11.12.2013, dată la care instanța de executare a rămas în pronunțare asupra cererii creditoarei de obligare a apelanților debitori la plata de penalități, debitorul R. I. R. s-a adresat postului TV M TV, solicitând transmiterea dispozitivelor celor două titluri executorii pe postul tv menționat, sonor și vizual, în patru ediții succesive, in intervalul orar 18.30-20.00.
Potrivit adresei nr. 21/13.12.2013, directorul MM TV i-a răspuns pozitiv apelantului, manifestându-și acordul de a publica dispozitivele hotărârilor judecătorești în condițiile solicitate, apelantul R. I. R. urmând a realiza, compensatoriu, pentru postul de televiziune, câte patru reportaje pentru fiecare dispozitiv. Directorul postului tv a specificat în cuprinsul adresei că, pentru a putea justifica ducerea la îndeplinirea a acestor dispozitive, va "pune la dispoziție, pentru fiecare zi în parte, cu precizarea expresă a zilei de difuzare, copii martor după acel interval orar prevăzut și dispus, tocmai pentru a se putea constata de instanța de judecată și de executorul judecătoresc ducerea lor la îndeplinire";.
Audiat ca martor, directorul postului TV, P. A., a relatat că textul prezentat de apelant a fost prelucrat de departamentul de producție și a fost difuzat, în zile lucrătoare, în intervalul de timp solicitat; i s-a eliberat contestatorului o copie a înregistrării pe suport electronic, în varianta pe care o agreează C.N.A. Martorul a afirmat că postul TV MARAMUREȘ TV nu are o grafică care afișează în permanență data și ora difuzării programului sau emisiunii, motiv pentru care înregistrarea unui text sau a unei emisiuni pe un suport electronic nu atestă, prin ea însăși, data și ora la care au fost difuzate respectivele materiale. Martorul nu a putut confirma că a vizualizat difuzarea dispozitivelor hotărârilor judecătorești, dar a arătat că, atâta timp cât postul TV pe care-l conduce a prelucrat textul prezentat de apelant și l-a inserat în grila de programe, este convins că a fost difuzat.
De asemenea, prin adresa nr. 17/18.09.2014, S.C. C.M. S.A., deținătoarea licenței audio-vizuale pentru postul M.TV, a comunicat instanței că în urma solicitării numitului I. R. R. administrator al SC I M. P. SRL Baia Mare, de a difuza în patru ediții consecutive cele dispuse in dispozitivul Sentinței Civile nr. 1123/19.06.2012 a Tribunalului Maramureș si Decizia Civila nr. 88A/25.09.2012 a Curții de Apel Cluj, s-a aprobat difuzarea gratuită a solicitărilor acestuia, astfel că, în datele de 16, 17, 18 si 19 decembrie 2013, în intervalul dispus de instanțe, s-au făcut cele patru difuzări consecutive(f.241-242 dosar fond) .
Apelantul a depus la dosar un suport DVD susținând că acesta conține înregistrarea anunțului său, realizată simultan cu transmisia acestuia, iar prin adresa nr. 17/18.09.2014, S.C. C.M. S.A. a confirmat veridicitatea conținutului video și audio a acestui DVD.
Din coroborarea acestor probe și având în vedere prevederile art. 1 și 3 din Decizia C.N.A. nr. 412 din 10.05.2007 care reglementează procedura înregistrării și păstrării programelor/emisiunilor de radio și televiziune, Tribunalul apreciază, contrar primei instanțe, că apelantul a făcut dovada îndeplinirii obligației de a transmite dispozitivul sentinței civile nr. 1123/2012 a Tribunalului Maramureș, pe postul M.TV, sonor și vizual, în patru ediții succesive, in intervalul orar 18.30-20.00.
Însă, art. 905 al. 5 Cod procedură civilă condiționează înlăturarea sau reducerea penalităților și de dovedirea existenței unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării, iar apelantul nu a probat asemenea motive. În contextul în care la data de 11.12.2013 apelantul s-a adresat postului de televiziune, la data de 13.12.2013 cererea sa a fost aprobată, difuzarea urmând a se realiza nu contra cost, ci contra unor prestații, iar până la data de 19.12.2013 această operațiune s-a realizat, ținând cont și de solicitudinea manifestată de conducerea postului TV, se poate prezuma că apelantul își putea îndeplini obligația menționată și în termenul stabilit de instanță sau măcar în cel prevăzut de art. 905 al. 1 Cod procedură civilă.
Referitor la îndeplinirea obligației de a publica pe site-urile ne-C..ro și stirimm.ro a dispozitivului sentinței civile nr. 1123/2012 a Tribunalului Maramureș, Tribunalul constată, asemenea primei instanțe, că apelantul R. I. R. nu a făcut dovada executării acesteia, dar nici a imposibilității de a o executa sau a existenței unui caz de forță majoră de natură a înlătura răspunderea pentru neexecutarea obligației.
Astfel, apelantul susține că site-urile publicațiilor ne-C..ro și stirimm.ro au fost sparte de autori necunoscuți, ca acest lucru s-a mai întâmplat si in 2010, că de această dată accesarea neautorizata a site-urilor s-a realizat de pe un server localizat in SUA și că începând cu iulie 2013 si inclusiv luna decembrie 2013 aceste domenii de internet nu au putut fi accesate, reconstituite, făcând obiectul cercetărilor penale, nefiind identificate mijloace legale de identificare si recuperare a datelor.
A depus apelantul în probațiune adresa nr. 102.383/2013 emisă de către Ministrul Justitiei Robert M. Cazanciuc, adresa nr. 89/VIII/1/2013 emisă de Parchetul de pe lângă ICCJ privind stadiul cercetărilor in dosarul 84/D/P/2013 având ca obiect cercetarea infracțiunilor la Legea 161/2003 privind sistemele informatice.
Analizând aceste înscrisuri, Tribunalul constată că adresa nr. 89/VIII/1/2013 a Parchetului de pe lângă ICCJ (f.19 fond) confirmă accesarea neautorizată a serverului care găzduia site-urile deținute de apelanți, dar nu atestă faptul că această accesare neautorizată a condus la restricționarea definitivă a accesului apelantului la site-urile ne-C..ro și stirimm.ro.
Din cuprinsul adresei nr. 102.383/2013 emise de Ministrul Justiției ca răspuns la întrebarea senatorului PSD Maramureș L.M. P rezultă că la Biroul Teritorial Maramureș din cadrul D.I.I.C.O.T. au fost înregistrate două dosare penale (nr. 108-D/P/2010 și nr. 84-D/P/2013), ambele privind persoane neidentificate, cauzele având ca obiect infracțiuni informatice (art. 42 și 45 din Legea nr. 161/2003) comise de acestea, după cum urmează:
În dosarul penal nr. 108-0/P/2010 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem la data de 12.11.2010 pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 42 alin. 1 și 2 din Legea 161/2003 și art. 45 din același act normativ, avându-se în vedere faptul că autori necunoscuți au accesat neautorizat un server aparținând S.C. DATA PROJECT S.R.L. Baia Mare care deservea mai multe site-uri ale unor persoane fizice și juridice de pe raza municipiului Baia Mare, împiedicând accesarea acestora de către deținătorii lor. Printre acestea s-au aflat și paginile de web aferente publicațiilor NE-C. și Ș. MM, aparținând numitului R. R. I..
Conform aceleiași adrese, dosarul penal nr. 84-D/P/2013 privește, de asemenea, autori necunoscuți, stabilindu-se până în prezent că accesarea neautorizată s-a făcut de pe un server situat pe teritoriul S.U.A. Se învederează că s-a solicitat de către organele de poliție ale Serviciului C.C.O. Maramureș să se solicite autorităților competente ale S.U.A. să sprijine autoritățile române cu mai multe date de interes care să poată conduce la eventuala identificare a autorului (autorilor).
Informații asemănătoare sunt furnizate și de adresa nr. 14611/02.12.2013 a M.A.I.(f.35).
Apoi, adresa nr. 12102/13.12.2013 (f.36) face referire la sesizarea senatorului Pop Liviu M.n conform cărora cele două publicații maramureșene - NEC. și Ș.MM - au fost afectate de atacuri cibernetice direcționate, pierzând conținutul stocat pe severele din SUA.
Se menționează că, dat fiind faptul că cele două publicații sunt găzduite pe servere în afara spațiului României, nu se pot identifica mijloace legale privind investigarea și recuperarea datelor.
Se poate observa că niciunul dintre înscrisurile menționate nu confirmă susținerile apelantului potrivit cărora accesul său la site-urile ne-C..ro și s.ro este definitiv restricționat.
De altminteri, așa cum rezultă din documentele depuse în probațiune și conform propriilor susțineri ale apelantului, cele două publicații on-line au mai fost atacate cibernetic în anul 2010, când serverul din România care le găzduia a fost accesat neautorizat, fiind împiedicată accesarea acestora de către deținătorii lor. Cu toate acestea, apelantul a reușit recuperarea lor și, după cum personal a arătat, a schimbat serverul de găzduire din România cu unul din S.U.A.
Parchetul de pe lângă ICCJ s-a referit la accesarea neautorizată, în 2010 și 2013, a serverelor, nicidecum la restricționarea domeniului de internet.
În speță, nu interesează recuperarea informațiilor textuale pe care le-au conținut site-urile ne-C..ro și stirimm.ro (înlăturarea unora din acestea fiind chiar o obligație stabilită în sarcina apelantului debitor), ci publicarea /postarea dispozitivului sentinței civile nr. 1123/2012 a Tribunalului Maramureș pe aceste site-uri.
Apelantul nu a contestat că deține cele două nume de domenii: stirimm.ro și ne-C..ro, fie în calitate de persoană fizică, fie ca administrator și asociat al unei persoane juridice, sens în care a depus la dosar nr. 11405/182/2013, la filele 25 și 26, extrase de pe pagina ROTLD. Organizarea, administrarea și gestionarea TLD (top level domain) ".ro" constituie obiectul de activitate al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică care îndeplinește, potrivit H.G. 1621/2003 cu modificările și completările ulterioare, funcția de registru pentru numele de domenii ".ro". Conform acestor extrase de pe site-ul oficial rotld.ro, rezultă că statusul/starea celor două domenii de internet: ne-C..ro și stirimm.ro este OK, respectiv ele nu sunt afectate de niciun fel de restricții de folosire.
Referitor la susținerile apelantului R. I. R. potrivit cărora în urma atacului informatic din data de 25.07.2013 site-urile ne-C..ro și stirimm.ro nu mai pot fi accesate și din acest motiv nu poate publica sau dovedi că a publicat deja dispozitivul sentinței, tribunalul reține că la data de 22.10.2013, în dosarul nr. 11405/182/2013, apelantul R. I. R. a depus note de ședință în care a învederat instanței că la data de 27.08.2013 a publicat un articol pe site-urile ne-C..ro și stirimm.ro și a depus la dosar, în probațiune, copii ale respectivului articol imprimate de pe paginile site-urilor ne-C..ro și stirimm.ro la data de 21.10.2013 (f40,41,42-44). Site-urile ne-C..ro și stirimm.ro pe care apelantul a publicat la 27.08.2013 sunt același site-uri la care fac referire și titlurile executorii: Sentința civilă nr.1123/2012 a Tribunalului Maramureș, respectiv Decizia civilă nr. 88/A/25.09.2012 a Curții de Apel Cluj.
Această împrejurare denotă, pe de o parte, că ulterior atacului informatic din 25.07.2013 de care se prevalează, apelantul debitor R. I. R. a avut acces la cele două site-uri, dar și că putea, cu minime diligențe, să-și preconstituie dovada publicării dispozitivului sentinței civile nr. 1123/2012 în termenul de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, așa cum au statuat instanțele judecătorești și cum pretinde că a procedat.
Totodată, postarea din 27.08.2013, dar și accesarea celor două pagini de internet la data de 21.10.2013, probate chiar de apelantul R. I. R. infirmă susținerea că inactivitatea actuală de pe cele două site-uri a fost cauzată de atacul cibernetic din 25.07.2013.
În același sens a concluzionat și instanța de executare în încheierea civilă nr. 12452 din data de 18.12.2013 -paragraful 3 pag. 6 "de altfel, deși se pretinde că atacul informatic a avut loc în cursul lunii iulie 2013, din înscrisurile depuse la filele 40-44 dosar, tocmai de intimat, rezultă că la data de 21.10.2013, ora 12.42, respectivele site-uri puteau fi accesate pe internet, o atare dovadă fiind indubitabilă și produsă tocmai de intimat, imposibilitatea accesării acestora apărând doar ulterior acestui moment, și, pe cale de consecință, nu ca urmare a intervenției hackerilor din luna iulie 2013";.
Apelantul nu a acordat o altă interpretare înscrisurilor respective și nu a combătut în niciun fel concluzia instanței de executare, nefiind dovedită pretinsa legătură de cauzalitate între atacul informatic din 25.07.2013 și inactivitatea site-urilor ne-C..ro și stirimm.ro.
Pe de altă parte, accesarea neautorizată a serverului din SUA care găzduia cele două publicații on line nu se circumscrie cazurilor de forță majoră. Forța majora este o împrejurare de origine externă, cu caracter excepțional, care este absolut imprevizibila si inevitabila, așa cum reiese din cuprinsul art. 1351 alin. (2) Cod Civil.
Așadar, pentru a fi in prezenta cazului de forța majora, este necesar sa fie îndeplinite caracterele particulare ale evenimentului prejudicios: exterioritatea, imprevizibilitatea, inevitabilitatea si absoluta invincibilitate.
Imprevizibilitatea se referă atât la producerea împrejurării, cât și la efectele acesteia. Imprevizibilul se deosebește de previzibil cu ajutorul unui criteriu de normalitate, domeniul imprevizibilității restrângându-se la evenimente care, deși se pot produce, sunt, prin raritatea lor, extraordinare.
Or, după cum reiese din adresa nr. 121012/13.12.2013 a ministrului Dan Nica înfățișată de apelant, "în ultima perioadă atacurile cibernetice au sporit";, neputând fi, astfel, incluse în categoria evenimentelor extraordinare prin raritatea lor. De altminteri, apelantul pretinde că a mai fost prejudiciat de un atac informatic în 2010.
Apoi, chiar dacă un fenomen este imprevizibil, nu poate fi calificat ca un caz de forța majora dacă a existat posibilitatea preîntâmpinării producerii lui sau posibilitatea de a se evita efectele sale păgubitoare. Aceasta inevitabilitate trebuie să fie absolută pentru orice persoană.
În ce privește protejarea datelor informatice sau a sistemelor informatice există numeroase programe și aplicații care pun la dispoziția utilizatorului procese și măsuri de securitate extensive; există opțiunea creării de backup-uri care permit restaurarea bazelor de date, atacul cibernetic neputând fi calificat, în opinia instanței, nici din perspectiva inevitabilității si a invincibilității, ca eveniment de forță majoră.
În concluzie, tribunalul reține că apelantul nu a dovedit că și-a îndeplinit obligația de a publica pe site-urile "ne-C."; și "Ș.mm"; dispozitivul sentinței civile nr. 1123/2012 a Tribunalului Maramureș și nici că este restricționat definitiv și absolut a utiliza cele două domenii de internet: ne-C..ro și stirimm.ro.
Față de considerentele expuse, având în vedere că prin încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013 penalitatea de 500 lei pe zi de întârziere a fost stabilită în sarcina apelantului debitor R. I. R., global, pentru toate obligațiile intuitu personae din titlurile executorii, până la îndeplinirea acestora și reținând că acesta și-a executat până la data de 19.12.2013 obligația de a transmite dispozitivul sentinței civile nr. 1123/19.06.2012, sonor și vizual, la postul de televiziune M. TV sau la alte posturi de televiziune, în patru ediții succesive, în intervalul orar 18.30-20.00, tribunalul apreciază că, începând cu data de 20.12.2013, raportat la prevederile art. 905 Cod procedură civilă, în forma aplicabilă în proces, se impune reducerea penalității la 300 lei/zi de întârziere.
Ca urmare, în temeiul art. 480 al. 2 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite în parte apelul declarat de apelantul R. I. R. împotriva sentinței civile nr. 11158 din 19.12.2014 a Judecătoriei Baia Mare pe care o va schimba în parte în sensul admiterii parțiale a contestației acestuia, cu consecința reducerii penalității stabilite în sarcina sa prin Încheierea civilă nr. 12452/18.12.2013, la 300 lei/zi de întârziere și, proporțional cu pretențiile admise, a cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat.
| ← Conflict de competenţă. contract de muncă sau contract civil | In relaţia dintre părţi, prezumţia lucrului judecat are... → |
|---|
