In relaţia dintre părţi, prezumţia lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus părţilor din acel litigiu şi succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția II-a Civilă de contencios Administrativ și Fiscal Decizie nr. 636 din data de 16.03.2016
Prin sentința civilă nr. 636 din 16.03.2016 pronunțată în dosarul nr. 5717/100/2012/a3 al Tribunalului Maramureș, a fost admisă excepția autorității lucrului judecat cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocată din oficiu de către judecătorul sindic.
A fost respinsă cererea formulată în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 de către reclamanta DGRFP C-N prin AJFP MM, în contradictoriu cu pârâta V I și C I R SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC 1111 S SRL.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGRFP C-N prin AJFP MM.
Analizând recursul declarat de către lichidatorul judiciar al debitoarei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al creditoarei A.J.F.P. Maramureș a fost justificat prin invocarea dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. d și e din Legea nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, neacoperit din bunurile acesteia, să fie plătită de către administratorii statutari.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.
Judecătorul sindic investit cu cererea înregistrată la 30.12.2015 având ca obiect cerere de antrenare a răspunderii organelor de conducere a S.C. 1111 S SRL a invocat autoritatea de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr. 2046/15.04.2014 rămasă irevocabilă prin neexercitarea căii de atac considerând că aceasta se v bucură de autoritate de lucru judecat în conformitate cu prev. art. 166 Cod procedură civilă.
Efectual autorității de lucru judecat a fost extins și în ceea ce privește excepția apreciindu-se că acesta poate paraliza un demers similar în condiții care să atragă incidența prev. art. 166 Cod procedură civilă.
Efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.
Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Cum potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) Cod civil, în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.
Eventual judecătorul sindic putea verifica incidența acestor dispoziții în cauză în raport de cele statuate anterior în litigiile ce au fost derulate între părți și nu prin raportare la autoritatea de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat fiind principiu de interes general potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicție, bine sau rău, se consideră că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată nu poate fi reținută în cauză întrucât în litigiile anterioare nu s-a statuat cu privire la litigiul dedus judecății judecătorului sindic prin prezenta acțiune.
Principiul autorității de lucru judecat este diriguitor, deopotrivă, pentru părțile litigante și judecătorii care au decis prin hotărârea lor, în mod definitiv, asupra unui litigiu.
Din punct de vedere procesual, autoritatea de lucru judecat . îndeplinește două funcții: una de excepție și alta de prezumție.
Excepția autorității de lucru judecat, examinată și de judecătorul sindic, are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată: non bis in idem.
Trebuie reținut însă că se impune condiția identității de acțiuni care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Excepția interzicând judecata repetată a aceleiași pricini, efectul ei fiind peremptoriu, îndeplinește funcția extinctivă însă trebuie să vizeze judecata fondului.
Curtea apreciază că judecătorul sindic în mod greșit nu a procedat la examinarea cauzei pe fond întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil.
Doctrina a reținut în mod constant că atât prezumția, cât și excepția lucrului judecat, reprezintă instrumente juridice menite să servească instituția puterii lucrului judecat, care este cel mai important efect al hotărârilor judecătorești și care are la bază două reguli fundamentale și anume: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată; soluția cuprinsă în hotărâre, fiind prezumată a exprima adevărul, nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre, iar judecătorul sindic a valorificat aceste constante deși nu erau incidente așa cum s-a evidențiat .
Prin urmare normele legale menite a paraliza exercitarea aceluiași demers în aceleași condiții nu sunt îndeplinite în cauză iar examinarea înscrisurilor existente la dosar confirmă că în BPI nr. 22279 din 23.12.2005 a fost publicată în BPI hotărârea adunării creditorilor având ca ordine de zi desemnarea creditorului AJFP Maramureș în vederea formulării și susținerii unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Exigența instituită de textul legal a fost prin urmare îndeplinită astfel că, din această perspectivă admisibilitatea cererii promovate apare ca justificată judecătorul sindic fiind legal investit în analizarea cererii de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere de către creditorul bugetar.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat recursul declarat ca fiind fondat iar în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 8 din Legea nr. 85/2006 îl a admis, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe
Întrucât judecătorul sindic a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului devin incidente disp. art. 312 Cod procedură civilă, și prin urmare Curtea a admis recursul formulat și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← Obligaţiile intuitu personae din titlurile executorii | încetarea măsurii plasamentului. condiţii. . Jurisprudență Minori → |
|---|
