Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 cu privire la punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti executorii prin care s-a dispus suspendarea vremelnică a executării unui act administrativ.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 3282 din data de 03.04.2013
Inaplicabilitatea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 cu privire la punerea în executare a unei hotărâri judecătorești executorii prin care s-a dispus suspendarea vremelnică a executării unui act administrativ.
Art. 24 din Legea nr.554/2004 reglementează situația asigurării respectării unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care a fost tranșat litigiul pe fond. Ipotezele alternative descrise în alin. 1 (să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative) nu reprezintă altceva decât soluțiile recunoscute de lege prin care instanța finalizează tipurile de acțiuni descrise de art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004.
Separat de aceste tipuri de acțiuni, Legea 554/2004 recunoaște măsuri de protecție provizorie a persoanei pretins vătămate prin emiterea unui act administrativ unilateral, atât în faza recursului administrativ sau grațios (art. 14) cât și după momentul sesizării instanței de judecată (art. 15). Trebuie precizat că cererile privitoare la aceste măsuri pot fi introduse doar în cazul primului tip de acțiune, respectiv acțiunea în anularea actului administrativ unilateral tipic, în condițiile în care refuzul nejustificat sau tăcerea administrației, omisive prin excelență, nu sunt susceptibile de executare.
Analiza sistematică și comparativă a reglementărilor specifice tipurilor de acțiuni și a celor privind măsurile provizorii fundamentează două concluzii:
1)legiuitorul nu a înțeles să stabilească o procedură de executare specifică pentru hotărârile judecătorești pronunțate cu privire la măsurile provizorii întrucât efectul imediat al acestora este întreruperea efectelor actului administrativ atacat. Ca atare nu trebuie stabilită nici o obligație în sarcina emitentului actului atâta timp cât, potrivit efectelor hotărârii judecătorești vremelnice, actul administrativ se consideră că nu și-a produs efectele iar situația juridică preexistentă acestuia subzistă în continuare;
2)procedura specială de executare silită reglementată de art. 24 din Legea 554/2004 nu este aplicabilă hotărârilor judecătorești pronunțate cu privire la măsurile provizorii ci numai acelora prin care a fost soluționat fondul cauzei.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 3282 / 03 aprilie 2013
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr. 4645/107/2012 reclamanta M.A.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții A.C.L. - Comisar General al Gărzii Financiare - Comisariatul General B. și M.D. - Comisar Șef Secție al Gărzii Financiare - Secția Județeană A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- amendarea fiecărui pârât cu o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru refuzul de a executa sentința nr. 4034/CAF/2011 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 13921/107/2011, rămasă irevocabilă în data de 10.04.2012 prin respingerea recursului prin decizia nr. 2026/2012 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 13921/107/201 1/a 1 ;
- obligarea acestora la plata unor despăgubiri constând în valoarea salariilor cuvenite, indexate, majorate și recalculate, de la data comunicării încheierii pronunțate de Tribunalul Alba în ședința publică din 16.11.2011, în dosarul nr. 13921/107/2011, până la executarea efectivă a acesteia, precum și a dobânzii legale calculate de la data scadenței fiecărei obligații, până la plata efectivă ;
- obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată că prin sentința nr. 4034/CAF/2011 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr.13921/107/2011 instanța a admis cererea reclamantei, formulată în același dosar, de suspendare a executării deciziei nr. 1300/10.08.2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General București, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond, înregistrată în dosar nr. 13921/107/2011 al Tribunalului Alba.
Ca urmare a acestui fapt, la data de 19.12.2011 au fost notificate ambele instituții că începând cu data de 20.12.2011 reclamanta se va prezenta la serviciu. Prin adresa nr. 809393/20.12.2011 Garda Financiară - Comisariatul General, prin conducătorul acesteia, i-a comunicat că instituția apreciază că nu se impune primirea acesteia la locul de muncă.
Prin adresa nr. 804363/AB/20.12.2011 și Secția A., prin Comisarul Șef Secție răspunde că nu este de competența sa să pună în executare sentința invocată.
Reclamanta învederează că este lipsită de relevanță referirea la prevederile art. 106 din Legea nr. 188/1999 întrucât acest text legal nu exclude ci presupune aplicarea Legii 554/2004, iar reintegrarea în funcție nici nu trebuia să fie dispusă prin sentința 4034/2011 întrucât suspendarea executării deciziei nr.1300/10.08.2011 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond presupune tocmai reluarea raportului de muncă al acesteia, aspect ce se poate observa cu ușurință din considerentele hotărârii precum și din rațiunea textului legal în temeiul căruia s-a dispus suspendarea.
Pârâtul A.C.L. Comisar General al Gărzii Financiare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei întrucât, în speța de față, actul administrativ contestat este cu executare uno ictu și nu cu executare succesivă, astfel că a fost executat în întregime prin eliberarea reclamantei din funcție. În fapt, reclamanta solicită o întoarcere a executării unui act epuizat deja, ipoteză care nu intră sub incidența art.14 din Legea nr.554/2004, ci a art.106 din Legea nr.188/1999.
Se apreciază că solicitarea de a se efectua anumite operațiuni administrative din care să rezulte repunerea în funcția deținută anterior eliberării din funcție excede normei legale prevăzută de art.24 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinarea depusă de către M.D. Comisar Șef Secție Garda Financiară - Secția Județeană A. se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a comisarului șef secție întrucât conform art.5 alin.1 din HG nr.1324/2009 Secția Județeană A. a Gărzii Financiare nu mai are atribuții de numire sau angajare a personalului de execuție, nemaiavând personalitate juridică. Pe fondul cauzei, se invocă aceleași aspecte ca și în întâmpinarea depusă de comisarul general.
Prin sentința nr.233/CC/2012 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția a II-a Civilă și de Contencios administrativ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisarului Șef Secție al Gărzii Financiare - Secția Județeană A., s-a admis cererea formulată de reclamanta M.A.M. , în contradictoriu cu pârâții A.C.L. - Comisar General al Gărzii Financiare - Comisariatul General B. și M.D. - Comisar Șef Secție al Gărzii Financiare - Secția Județeană A. și în consecință s-a dispus amendarea fiecărui pârât cu suma reprezentând 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea sentinței nr.4034/CAF/2011 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.13921/107/2011.
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamantei despăgubiri constând în valoarea salariilor cuvenite și dobânda legală aferentă, începând cu data de 5.12.2011 și până la executarea efectivă a hotărârii menționate anterior.
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisarului Șef Secție al Gărzii Financiare - Secția Județeană A. este nefondată, în condițiile în care lipsa personalității juridice a instituției sau autorității publice chemată în judecată în cadrul unui litigiu de contencios administrativ nu determină lipsa calității procesuale pasive a acesteia dacă instituția respectivă trebuie să participe la soluționarea cauzei respective. Or, în speță, reclamanta a avut raporturi de serviciu cu Garda Financiară - Secția Județeană A., fiind eliberată din funcția publică deținută la această instituție, prin decizia nr.1300/2011, a cărei executare a fost suspendată de către instanță. Mai mult, hotărârea judecătorească invocată de reclamantă și care nu a fost pusă în executare de către pârâți a fost pronunțată și în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară - Secția Județeană A., astfel că conducătorul instituției - comisarul șef secție are obligația respectării dispozițiilor impuse de instanță.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că disp. art.24 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004 stabilesc posibilitatea instanței de a sancționa persoana vinovată de neexecutarea unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un litigiu de contencios administrativ prin care s-a dispus obligarea acesteia să efectueze anumite operațiuni administrative. Or, prin suspendarea efectelor deciziei nr.1300/2011, de eliberare a reclamantei din funcția publică deținută, instanța de fond a apreciat că pârâții aveau obligația de a permite prezentarea acesteia la serviciu, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond, înregistrată în dosarul nr. 13921/107/2011 al Tribunalului Alba. În acest sens, nu era necesară o hotărâre irevocabilă care să oblige instituția la reîncadrarea reclamantei în funcția publică avută anterior, acesta fiind obiectul acțiunii de fond, iar prin opoziția manifestată de pârâți în legătură cu primirea la serviciu a reclamantei se neagă practic efectele unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Din adresele comunicate reclamantei de către cei doi pârâți rezultă în mod neechivoc faptul că aceștia nu sunt de acord cu reluarea de către reclamantă a funcției deținută anterior emiterii deciziei atacate și implicit, cu remunerarea acesteia, astfel încât solicitarea reclamantei de aplicare a unei amenzi în conformitate cu disp. art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 este întemeiată.
Nu a fost reținută susținerea reprezentantei pârâtului COMISAR ȘEF SECȚIE GARDA FINANCIARĂ-SECȚIA JUDEȚEANĂ A., în sensul că reclamanta trebuia să urmeze procedura de executare silită pe dreptul comun deoarece fiind vorba despre o hotărâre judecătorească pronunțată în temeiul Legii nr.554/2004, procedura de executare a unui asemenea titlu executoriu este derogatorie de la dreptul comun, fiind reglementată în mod expres de disp. art.22-25 din Legea contenciosului administrativ.
Referitor la petitul prin care se pretinde plata unor despăgubiri constând în valoarea salariilor cuvenite, începând cu data de 5.12.2011 și până la executarea efectivă a sentinței nr.4034/CAF/2011 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.13921/107/2011, s-a constatat că potrivit disp. art.14 alin.4 din Legea nr.554/2004 hotărârea prin care se admite cererea de suspendare a unui act administrativ este executorie de drept iar recursul nu este suspensiv de executare.
În consecință, pârâții trebuiau să se conformeze dispozițiilor instanței începând cu data pronunțării sentinței nr. 4034/CAF/2011, respectiv 23.11.2011 și, întrucât nu au procedat în acest sens, reclamanta a fost lipsită de venitul pe care l-ar fi obținut dacă își relua activitatea în funcția avută la Garda Financiară Secția Județeană A. Ca atare, aceasta este îndreptățită să obțină repararea prejudiciului cauzat de către pârâți, astfel că i-au fost acordate despăgubiri reprezentând c/val. salariilor cuvenite începând cu data de 5.12.2011 și până la executarea efectivă a sentinței nr. 4034/CAF/2011. De asemenea, conform disp. art.1531 și 1535 Cod civil, s-a apreciat că pârâții trebuie să plătească și dobânda legală aferentă debitului principal.
În baza disp. art.274 și 277 cod pr. civ., pârâții, aflându-se în culpă procesuală, au fost obligați să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Comisarul General al Gărzii Financiare - F.P. și pârâții A.C.L. - Comisarul General al Gărzii Financiare, M.D. - Comisar Șef Secție Garda Financiară - Secția Județeană A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor Comisarul General al Gărzii Financiare - F.P. arată că sentința atacată este nelegală întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale. Astfel se arată că dispozițiile art. 24 nu sunt incidente în cazul suspendării executării actului administrativ întrucât ipoteza descrisă de textul legal se referă la obligații stabilite prin hotărâri irevocabile, ceea ce nu este cazul în speță.
În ceea ce privește plata despăgubirilor se arată că, potrivit art. 106 din Legea 188/1999, drepturile bănești reprezentând salariile restante pot fi acordate doar de către instanța care soluționează acțiunea în anularea actului administrativ de eliberare din funcție. În acest context în mod greșit a stabilit prima instanță ca drepturile să fie plătite de pârâți începând cu data de 05.12.2011, cu atât mia mult cu cât cererea de punere în executare a sentinței de suspendare a fost formulată de reclamantă la data de 16.05.2012.
În recursul său pârâtul A.C.L. - fost Comisar General al Gărzii Financiare reiterează punctual motivele invocate de Comisarul General al Gărzii Financiare - F.P. în recursul său.
Pe lângă acestea înțelege să invoce împrejurarea că nu mai are calitatea de Comisar General al Gărzii Financiare începând din data de 04.09.2012 astfel că apreciază că trebuie să stea în judecată, ca și pârât actualul Comisar General al Gărzii Financiare, F.P.
În recursul său pârâtul M.D. - Comisar Șef Secție Garda Financiară - Secția Județeană A. susține că în mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei calității sale procesuale pasive având în vedere că, potrivit art. 3 alin. 4 din HG 1324/2009, atribuțiile privind numirea și eliberarea din funcție îi revin Comisarului general al Gărzii Financiare iar hotărârea privind suspendarea executării actului administrativ a fost pronunțată tot în contradictoriu cu acesta. Dealtfel toate cererile reclamantei privitoare la reluarea raportului de serviciu au fost transmise spre competentă soluționare Comisarului general al Gărzii Financiare.
Pe de altă parte se critică sentința și prin prisma faptului că au fost considerate îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 din Legea 554/2004 atâta timp cât autoritatea pârâtă nu a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative. Având în vedere că actul a cărui executare a fost suspendată a fost executat de aproximativ 3 luni, cererea de reluare a raporturilor de serviciu echivalează cu o întoarcere a executării silite, ipoteză care nu se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de art. 14 și art. 24 din Legea 554/2004.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de Comisarul General al Gărzii Financiare - F.P. față de lipsa calității procesuale pasive a acesteia, având în vedere potrivit art. 24 din Legea 554/2004 calitatea procesuală aparține persoanei fizice titulară a funcției la momentul solicitării executării hotărârii judecătorești și nu funcției publice în abstract, indiferent de titularul său.
În acest context se apreciază că ambii pârâți A.C.L. și M.D. au calitate procesuală pasivă întrucât erau titularii portofoliilor de Comisar șef al Comisariatului General respectiv al Secției județene A. la momentul pronunțării sentinței de suspendare a executării actului administrativ respectiv la momentul solicitării de punere în executare a hotărârii judecătorești.
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 24 din Legea 554/2004 apreciază că instanța de fond a realizat o corectă aplicare a acestora, teza incidentă fiind aceea potrivit cărei autoritatea publică este obligată să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate curtea constată următoarele :
Problema juridică supusă dezbaterii vizează aplicabilitatea dispozițiilor art. 24 din Legea 554/2004 cu privire la punerea în executare a unei hotărâri judecătorești executorii prin care s-a dispus suspendarea vremelnică a executării unui act administrativ.
În fapt, prin sentința nr. 4034/CAF/2011 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr.13921/107/2011 instanța a admis cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâții Comisarul General al Gărzii Financiare și Comisarul șef al Gărzii Financiare - Secția județeană A. și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 1300/10.08.2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General B. (prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei) până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond, înregistrată în dosar nr. 13921/107/2011 al Tribunalului Alba.
Ca urmare a acestui fapt, la data de 19.12.2011 au fost notificate ambele instituții că începând cu data de 20.12.2011 reclamanta se va prezenta la serviciu. Prin adresa nr. 809393/20.12.2011 Garda Financiară - Comisariatul General, prin conducătorul acesteia, i-a comunicat că instituția apreciază că nu se impune primirea acesteia la locul de muncă.
Prin adresa nr. 804363/AB/20.12.2011 și Secția A., prin Comisarul Șef Secție răspunde că nu este de competența sa să pună în executare sentința invocată.
Având în vedere că cele două instituții au refuzat să îi permită reclamantei reluarea raportului de serviciu este necesar a se stabili dacă aceasta putea uza de dispozițiile speciale în materie de executare reglementate de art. 24 din Legea 554/2004 pentru a pune în executare sentința respectivă.
În vederea lămuririi acestui aspecte trebuie analizate în mod sistematic dispozițiile incidente din legea cadru. În realizarea acestei analize trebuie pornit de la tipurile de acțiune recunoscute de legiuitor persoanei vătămate în drepturile sau interesele sale legitime, cu referire la actul administrativ unilateral.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. f) și art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 persoana vătămată are la îndemână următoarele tipuri de acțiuni:
1)o acțiune în anularea actului administrativ individual sau normativ prin care solicită recunoașterea dreptului sau a interesului legitim vătămat și repararea pagubei;
2)o acțiune în sancționarea actului asimilat actului administrativ de tipul refuzului de soluționare a cererii sau a nesoluționării în termenul legal prin care se solicită obligarea administrației la soluționarea cererii și emiterea actului administrativ ori efectuarea unei operațiuni administrative și eventuala reparare a pagubei cauzate prin această atitudine omisivă.
Corelativ acestor tipuri de acțiuni, legiuitorul a stabilit în cuprinsul art. 18 și tipurile de soluții pe care le poate da instanța de contencios administrativ:
1)să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, cu posibilitatea de a se pronunța și asupra legalității operațiunilor administrative prealabile
2)să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
În cuprinsul aceluiași text se face referire și la prerogativa de a se pronunța asupra despăgubirilor solicitate, respectiv a penalităților putând stabili, la cerere, un termen de executare.
Având în vedere că faza de executare este o fază deosebit de importantă a procesului civil în general și a celui de contencios administrativ în special, legiuitorul a înțeles să stabilească reguli speciale, derogatorii de la dreptul comun, care să corespundă nevoii imperioase de asigurare a executării cu celeritate a hotărârii judecătorești.
Astfel, urmărind firul logic descris în textele mai sus enunțate a stabilit în cuprinsul art. 24 alin. 1 și 2 din Legea 554/2004 următoarele reguli:
(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Privit în acest profil art. 24 reglementează situația asigurării respectării unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care a fost tranșat litigiul pe fond. Ipotezele alternative descrise în alin. 1 (să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative) nu reprezintă altceva decât soluțiile recunoscute de lege prin care instanța finalizează tipurile de acțiuni descrise de art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004.
Separat de aceste tipuri de acțiuni, Legea 554/2004 recunoaște măsuri de protecție provizorie a persoanei pretins vătămate prin emiterea unui act administrativ unilateral, atât în faza recursului administrativ sau grațios (art. 14) cât și după momentul sesizării instanței de judecată (art. 15). Trebuie precizat că cererile privitoare la aceste măsuri pot fi introduse doar în cazul primului tip de acțiune, respectiv acțiunea în anularea actului administrativ unilateral tipic, în condițiile în care refuzul nejustificat sau tăcerea administrației, omisive prin excelență, nu sunt susceptibile de executare.
Soluția pe care o poate da instanța, în ipoteza admiterii cererii, este una singură: suspendarea executării actului atacat până la pronunțarea instanței de fond (art. 14 alin. 1 teza I), respectiv până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare (art. 15 alin. 1 teza a II-a). Este lesne de observat că în această fază nu se discută despre o reparare a pagubei. Soluția este logică atâta față de caracterul vremelnic al măsurii cât și față de faptul că însăși admisibilitatea cererii depinde de justificarea prevenirii unei pagube iminente.
Corespunzător nevoii de protecție imediată, sentința pronunțată are caracter executoriu nefiind necesar să fie stabilit vreun termen pentru executare.
Analiza sistematică și comparativă a reglementărilor specifice tipurilor de acțiuni și a celor privind măsurile provizorii fundamentează două concluzii:
1)legiuitorul nu a înțeles să stabilească o procedură de executare specifică pentru hotărârile judecătorești pronunțate cu privire la măsurile provizorii întrucât efectul imediat al acestora este întreruperea efectelor actului administrativ atacat. Ca atare nu trebuie stabilită nici o obligație în sarcina emitentului actului atâta timp cât, potrivit efectelor hotărârii judecătorești vremelnice, actul administrativ se consideră că nu și-a produs efectele iar situația juridică preexistentă acestuia subzistă în continuare;
2)procedura specială de executare silită reglementată de art. 24 din Legea 554/2004 nu este aplicabilă hotărârilor judecătorești pronunțate cu privire la măsurile provizorii ci numai acelora prin care a fost soluționat fondul cauzei.
Analizând recursurile declarate în contextul determinărilor terminologice de mai sus urmează a decide că are calitate procesuală pasivă, în cadrul procedurii reglementate de art. 24 din Legea 554/2004 conducătorul autorității publice în sarcina căruia s-a stabilit obligația prin hotărârea a cărei executare se solicită și față de care s-a formulat cererea de punere în executare.
Având în vedere că sentința invocată a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâții Comisarul General al Gărzii Financiare și Comisarul șef al Gărzii Financiare - Secția județeană A. iar efectul ei imediat a fost obligarea celor doi la a permite reluarea raporturilor de serviciu ale reclamantei în mod temeinic a reținut instanța de fond că au calitate procesuală pasivă atât A.C.L. în calitate de Comisarul General al Gărzii Financiare cât și M.D. în calitate de Comisarul șef al Gărzii Financiare - Secția județeană A., respectiv de șef nemijlocit al reclamantei.
Motivația acestuia din urmă că el nu are competența de a dispune cu privire la încetarea respectiv reluarea raportului de serviciu nu poate fi primită. Efectul imediat al sentinței nr. 4034/CAF/2011 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr.13921/107/2011 este acela de recunoaștere retroactivă a raportului de serviciu al reclamantei începând cu data emiterii actului administrativ atacat. Ca atare nu era necesar nici un alt demers formal pentru primirea reclamantei la serviciu iar obligația respectării hotărârii judecătorești îi revenea și pârâtului M.D. în calitate de Comisarul șef al Gărzii Financiare - Secția județeană A.
De asemenea nu poate fi primită susținerea recurenților potrivit căreia efectele actului administrativ prin care a încetat raportul de serviciu s-au epuizat și acesta nu mai poate fi suspendat. O atare susținere este inadmisibilă în faza de executare a unei hotărâri judecătorești prin care s-a dispus suspendarea executării actului respectiv întrucât echivalează cu o nerespectare a efectului hotărârii executorii, aspect inadmisibil într-un stat de drept. O astfel de susținere putea constitui cel mult o apărare de fond în cadrul soluționării cererii de suspendare.
În ce privește excepția inadmisibilității recursului declarat de F.P. - Comisar general al Gărzii Financiare, curtea o constată a fi întemeiată atâta timp cât, așa cum am arătat are calitate procesuală pasivă, în cadrul procedurii reglementate de art. 24 din Legea 554/2004 conducătorul autorității publice în sarcina căruia s-a stabilit obligația prin hotărârea a cărei executare se solicită și față de care s-a formulat cererea de punere în executare. Calitatea procesuală aparține persoanei fizice titulară a funcției la momentul solicitării executării hotărârii judecătorești și nu funcției publice în abstract, indiferent de titularul său și ca atare, pentru funcția de Comisar general al Gărzii Financiare această calitate îi revine pârâtului A.C.L. independent de faptul că, ulterior demarării procedurii judiciare a pierdut această calitate.
Cu privire la fondul cauzei curtea reține, pentru argumentele mai sus expuse, că cererea reclamantei este neîntemeiată întrucât procedura de executare reglementată de art. 24 din Legea 554/2004 nu este incidentă la punerea în executare a unei hotărâri judecătorești executorii prin care s-a dispus suspendarea vremelnică a executării unui act administrativ, cum este sentința nr. 4034/CAF/2011 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 13921/107/2011. Ca atare, sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale astfel că, față de prevederile art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, recursurile declarate de pârâții A.C.L. și M.D. au fost admise și sentința modificată în parte, în sensul respingerii ca nefondate a cererii.
| ← Executare silită prin poprire. Obligaţiile terţului poprit... | Suspendare judecată. Art.155 ind.1 Cod procedură civilă. → |
|---|
