Apel. Efectul devolutiv al apelului este limitat la criticile părţilor. Instanţa nu poate acorda mai mult decât s-a criticat fără a încălca dispoziţiile art. 295 C.proc.civ.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Hotărâre nr. 206 din data de 21.03.2013
Apel. Efectul devolutiv al apelului este limitat la criticile părților. Instanța nu poate acorda mai mult decât s-a criticat fără a încălca dispozițiile art. 295 C.proc.civ.
Potrivit art. 295 C. pr. civ., instanța de apel este obligată să verifice stabilirea stării de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, numai în limitele cererii de apel. Ca urmare, deși devolutiv, apelul este limitat numai la criticile formulate prin cerere de către partea nemulțumită de soluția primei instanțe.
Secția I civilă - Decizia civilă nr. 206/21 martie 2013
Prin sentința civilă nr. 8092/2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 10726/306/2010 s-a admis în parte acțiunea reclamanților și s-a admis cererea reconvențională și, în consecință, pârâtele TM, MBC și ER au fost obligate să își dea consimțământul pentru efectuarea de către reclamanți, la imobilul construcție situat în Sibiu, str. G, nr. 36, a următoarelor lucrări de reparații: efectuarea hidroizolației întregii case, lucrări de reparație a acoperișului prin înlocuirea țiglelor deteriorate si a structurii de lemn deteriorate. De asemenea, pârâtele au fost obligate să permită reclamanților accesul la podul imobilului, prin holul de la etaj în vederea reparării acoperișului, iar în caz de refuz sentința să țină loc de consimțământ și a respins celelalte pretenții din acțiunea principală. Instanța de fond a obligat pârâții reconvenționali să-și dea consimțământul la înlocuirea țiglelor deteriorate și repararea coșurilor de fum ale imobilului în litigiu, iar cheltuielile de judecată efectuate de părți în cadrul acestui litigiu au fost compensate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că imobilul în litigiu este înscris în CF nr. 52651 Sibiu și este format din corp de clădire cu subsol, parter și mansardă cu două apartamente situate la parter și mansardă, având părți comune indivize : terenul de sub construcții în suprafață de 175 m, împrejmuirile, fundațiile, zidurile despărțitoare, planșeele, acoperișul, podul, branșamentele până la intrarea în apartamente. Prin raportare la componența imobilului, precum și la starea de coproprietate a unor părți ale acestuia respectiv coproprietatea forțată, instanța de fond a constatat că este admisibil capătul de cerere privind obligarea pârâtelor să acorde permisiunea reclamanților de a intra în holul de la mansarda clădirii, deoarece numai în această modalitate se pot efectua reparații la părțile comune indivize iar expertul constructor a indicat pe schița din anexa 3 calea de acces spre pod, prin holul de la mansarda imobilului, neexistând altă alternativă. În argumentarea acestei constatări, prima instanță a invocat prevederile art.1075 C. civ. și faptul juridic, ca izvor de obligație, care dă naștere raportului obligațional dintre părți și vecinătate. Instanța de fond a constatat că starea de coproprietate forțată asupra părților comune indivize impune obținerea consimțământului pentru reparații, fie pe cale voluntară, fie prin hotărâre judecătorească, de suplinire a consimțământului.
Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel pârâtele, care au solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii principale, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii.
În expunerea motivelor, apelanții au susținut în ceea ce privește accesul la podul imobilului, prin holul proprietatea exclusivă, că accesul trebuie limitat la intervalul ferm de efectuare a lucrărilor de reparare a acoperișului. Apelanții apreciază că instanța a greșit când prin sentință a stabilit printr-o dispoziție generică și nelimitată accesul intimaților prin apartamentul apelanților încălcându-se grav garanția constituțională și cea legală a dreptului de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 256/2012, Tribunalul Sibiu a admis apelul pârâtelor și a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a înlăturat dispoziția de obligare a pârâtelor de a permite accesul la podul imobilului prin holul de la etaj pentru repararea acoperișului, cerere pe care a respins-o. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că raportat la art. 44 din Constituție, la art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la art. 555, alin. 1 din noul C. civ., accesul spre podul imobilului se realizează prin apartamentul apelanților, iar această modalitate de acces afectează dreptul de proprietate al acestora. În această împrejurare, dacă repararea acoperișului este imperios necesară accesul la pod și la acoperiș se poate realiza separat prin exteriorul clădirii fără afectarea dreptului apelanților, cu atât mai mult cu cât din examinarea extraselor de CF se poate constata că accesul la pod nu există ca și parte indiviză. S-a considerat că instanța de fond a omis să precizeze că holul aflat la etaj este parte componentă a apartamentului apelantelor și, ca atare, a permite altor persoane accesul la pod prin acest hol fără consimțământul proprietarilor este o încălcare a dreptului de proprietate, drept pentru care această critică a sentinței apelate este întemeiată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții care au solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă.
În expunerea motivelor, recurenții susțin că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât a respins cererea de obligare a pârâtelor de a permite accesul la podul imobilului prin holul de la etaj pentru repararea acoperișului, cu toate că apelanta pârâtă a solicitat doar limitarea în timp a acestei treceri.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea a reținut următoarele:
Prin criticile formulate în cererea de apel, pârâtele au susținut că li se încalcă dreptul de proprietate în condițiile în care sunt obligate să accepte accesul reclamanților prin apartamentul lor spre podul comun, printr-o dispoziție generică și nelimitată. Pârâtele au arătat că era necesar ca instanța să se pronunțe cu privire la termenul sau intervalul în care este afectat dreptul exclusiv de proprietate.
Potrivit art. 295 C. pr. civ., instanța de apel este obligată să verifice stabilirea stării de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, numai în limitele cererii de apel. Ca urmare, deși devolutiv, apelul este limitat numai la criticile formulate prin cerere de către partea nemulțumită de soluția primei instanțe.
În cauză, prin motivele de apel invocate, pârâtele nu au criticat faptul că instanța a permis reclamanților accesul prin apartamentul lor spre pod, în vederea efectuării lucrărilor de reparații, ci au susținut că trebuia stabilit un termen în care dreptul le este afectat de această limitare. Așadar, chiar pârâtele au recunoscut și au acceptat că dreptul lor de proprietate este afectat prin accesul permis reclamanților de a trece prin holul apartamentului acestora pentru a efectua reparațiile la pod și nu au criticat soluția primei instanțe sub acest aspect. Solicitarea formală din petitul cererii de apel, prin care pârâtele au solicitat respingerea acțiunii trebuie raportată la motivele de apel dezvoltate de apelante, prin care nu au criticat soluția primei instanțe decât sub un singur aspect, acela al omisiunii instanței de a se pronunța cu privire la devizul de lucrări și la termenul în care este afectat dreptul său de proprietate.
Prin hotărârea dată în apel, Tribunalul a respins petitul reclamanților prin care au solicitat ca pârâtele să fie obligate să le permită accesul prin holul de la etaj, pentru repararea acoperișului, cu toate că, așa cum s-a reținut, pârâtele nu au criticat soluția primei instanțe în acest sens, astfel că instanța de apel nu era investită să verifice hotărârea sub acest aspect.
Procedând astfel, Tribunalul a încălcat dispozițiile art. 295 C. proc. civ, pronunțând soluția cu încălcarea limitelor efectului devolutiv al apelului.
Pe cale de consecință, hotărârea fiind dată cu nesocotirea prevederilor art. 295 C. pr. civ., Curtea a făcut aplicarea dispozițiilor art. 312 C. pr. civ., admițând recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei instanței de apel, pe care a modificat-o în sensul respingerii apelului declarat de pârâte împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a menținut-o.
| ← Suspendare judecată. Art.155 ind.1 Cod procedură civilă. | Drept procesual civil. Contestaţie la executare. Calitatea de... → |
|---|
