Obţinerea consimţământului coproprietarilor pentru ridicarea unei copertine. Dreptul unui neproprietar de a solicita acordul la edificare nu poate fi condiţionat de lipsa calităţii de coproprietar.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Hotărâre nr. 144 din data de 28.02.2013
Obținerea consimțământului coproprietarilor pentru ridicarea unei copertine. Dreptul unui neproprietar de a solicita acordul la edificare nu poate fi condiționat de lipsa calității de coproprietar.
Împrejurarea că reclamantul nu deține nicio cotă de proprietate asupra terenului nu are relevanță în cauză, având în vedere că pârâții sunt coproprietari, iar pentru edificarea construcției cerința legală este obținerea acordului proprietarului sau coproprietarilor terenului pe care urmează a fi ridicată construcția.
Secția I civilă - Decizia civilă nr. 144/28 februarie 2013
Prin sentința civilă nr. 1745/2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 5052/306/2011, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul BI în contradictoriu cu pârâții BN, AMF și AE, acestea din urmă în calitate de moștenitoare ale pârâtului AP, decedat în cursul procesului, obligând pârâții să-și dea consimțământul pentru ca reclamantul să edifice în curtea comună a imobilului în care locuiesc părțile, o copertină deasupra intrării în apartamentul proprietatea sa și o copertină din stâlpi de metal cu acoperiș din plăci de plastic, pe lotul atribuit în folosința exclusivă a acestuia, iar în caz de refuz sentința să țină loc de consimțământ.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că reclamantul este proprietarul apartamentului I situat în Sibiu, înscris în CF 18692 Sibiu, fiind titularul unui drept de folosință asupra 67 mp din terenul pe care se găsește locuința, pârâții AP, decedat în prezent, și soția sa, AE, sunt proprietarii apartamentului III situat în același imobil, înscris în CF 42104 Sibiu, cu terenul în indiviziune de 121 mp aferent apartamentului, iar pârâtul BN este proprietarul apartamentului nr. II din imobil, înscris în CF 44485 Sibiu, cu teren în indiviziune de 111 mp., așa cum s-a reținut prin sentința civilă nr. 766/6.02.2009 pronunțată de Judecătoria Sibiu, irevocabilă.
Prin sentința menționată mai sus, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 298/2.07.2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a dispus un partaj de folosință asupra terenului din curtea imobilului, între proprietarii apartamentelor din imobil, iar reclamantului i s-a revenit în folosință exclusivă lotul III de teren în suprafață de 53 mp, pârâților AE și AP lotul II de teren de 50 mp, iar pârâtului BN împreună cu soția BA lotul IV, în suprafață de 20 mp.
Din probatoriul administrat s-a reținut că reclamantul dorește să construiască o copertină constând dintr-un acoperiș din plăci de plastic montată pe 4 stâlpi de metal, în limitele lotului său de teren primit în folosință exclusivă, și de asemenea, a edificat deja o copertină deasupra intrării în apartamentul proprietatea sa, care nu afectează cu nimic lotul dat în folosința exclusivă a pârâtelor A și nici folosința tuturor coproprietarilor asupra lotului de teren rămas în folosința comună, pârâta AM declarând că această din urmă construcție "n-o deranjează";.
Concluzionând, instanța de fond a apreciat că refuzul pârâților de a-și da consimțământul în forma prevăzută de lege pentru ca reclamantul să poată edifica construcțiile provizorii în curtea imobilului în litigiu, în limitele lotului său de teren atribuit în folosință exclusivă, este nejustificat și abuziv față de prevederile art. 14 și 15 din noul C. civ.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții.
Prin decizia civilă nr. 224/2012, Tribunalul Sibiu a admis apelul pârâtelor AMF și AE împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea civilă a reclamantului BI.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că intimatul-reclamant nu este proprietar al terenului, aflat în indiviziune, ci are doar un drept de folosință asupra unei suprafețe de 85 mp (sau 67 mp), proprietar fiind Statul Român. Apelanții sunt proprietari asupra construcțiilor și terenului în cotă fiecare. Ca urmare, intimatul, ca neproprietar, beneficiar doar al unuia dintre atributele dreptului de proprietate (folosința), nu poate valorifica niciun drept împotriva proprietarilor indivizi, al căror drept atinge fiecare moleculă din întreg terenul, în cota de drept deținută.
În ce privește edificarea copertinei, cea existentă, s-a reținut că prin trecerea timpului și prin poziționare (la intrarea intimatului) nu mai comportă discuții, iar în ce privește pe cea dorită a fi edificată, nu se poate forța un proprietar de către un neproprietar să-și dea consimțământul pentru a i se încălca dreptul de proprietate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului declarat de pârâte.
În expunerea motivelor, recurentul susține că în mod greșit s-a apreciat de către instanța de apel că refuzul pârâților nu este abuziv, câtă vreme există un partaj de folosință, iar edificarea construcțiilor provizorii urmează a fi efectuată pe lotul atribuit recurentului în folosință.
Analizând legalitatea deciziei, prin prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul și a modificat decizia atacată în sensul respingerii apelului pârâților, reținând următoarele:
Potrivit dispozițiilor cuprinse în anexa I lit. A. I - piese scrise, pct. 2.5 din Legea nr. 50/1991, care potrivit art. 47 din lege, face parte integrantă din acest act normativ, proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construire trebuie să cuprindă, pe lângă memoriu, mai multe anexe, între care acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate.
Acest acord este necesar pentru ca prin lucrările ce urmează a fi executate să nu se îngrădească dreptul de proprietate al acestora, respectiv să nu se aducă atingere exercitării prerogativelor proprietarilor imobilelor vecine.
Prin sentința civilă nr. 766/2009 a Judecătoriei Sibiu, irevocabilă, s-a reținut că pârâții împreună cu Statul Român sunt coproprietari asupra terenului pe care sunt amplasate apartamentele părților. Prin hotărârile menționate s-a dispus un partaj de folosință în urma căruia reclamantul a dobândit un drept de folosință exclusivă asupra unei suprafețe de 53 mp, clar identificată și delimitată în expertiza efectuată în dosar nr. 1084/306/2006.
În aceste condiții, solicitarea de către reclamant a acordului pârâților pentru edificarea celor două copertine este justificat raportat la dispozițiile Legii nr. 50/1991, aspect expres precizat în adresa nr. 6213/2011 a Primăriei mun. Sibiu - Serviciul Autorizare Construcții.
Împrejurarea că reclamantul nu deține nicio cotă de proprietate asupra terenului nu are relevanță în cauză, având în vedere, pe de-o parte că reclamantul deține în folosință exclusivă a suprafață de teren asupra căruia este proprietar statul român, iar pe de altă parte, că pârâții sunt coproprietari împreună cu statul, iar pentru edificarea construcției cerința legală este obținerea acordului proprietarul sau coproprietarilor terenului pe care urmează a fi ridicată construcția.
Ca urmare, este eronată reținerea instanței de apel în sensul că reclamantul, fiind doar beneficiarul unui atribut al proprietății, nu ar putea valorifica niciun drept împotriva proprietarilor indivizi. Câtă vreme pârâții sunt coproprietari alături de statul român, iar reclamantul deține în folosință o parte din terenul proprietatea statului, acordul tuturor coproprietarilor este necesar pentru obținerea autorizației. Sub acest aspect, nu are relevanță că reclamantul nu este coproprietar, ci doar titularul atributului folosinței.
Pe cale de consecință, pârâții au calitate procesuală pasivă, așa cum corect a reținut prima instanță.
Refuzul pârâților de edificare a unei copertine pe terenul din curte este nejustificat, întrucât construirea copertinei urmează a fi efectuată pe terenul de 53 mp pe care recurentul îl are în folosință exclusivă, astfel că nu se poate reține că s-ar îngrădi exercitarea vreunui drept real asupra altor parcele din terenul aflat în folosință comună sau în folosința exclusivă a pârâților. În cauză nu s-a făcut dovada că amplasarea copertinei pe această parcelă de 53 mp îi limitează pârâtului B accesul la imobilul său la 20 mp și nici că ar fi afectat lotul pârâtelor A, în condițiile în care amplasamentul parcelelor atribuite în folosință exclusivă a fost determinat prin hotărâre judecătorească.
În ce privește cea de-a doua copertină, deja existentă, Curtea constată de asemenea că refuzul este nejustificat, întrucât reclamantul are obligația de a intra în legalitate, adică obținerea autorizației, ceea ce presupune inclusiv acordul coproprietarilor terenului.
Concluzionând, Curtea a reținut că refuzul pârâților de a-și exprima acordul pentru edificarea de către reclamant a celor două copertine nu este justificat, astfel că el reprezintă o exercitare abuzivă a dreptului lor de proprietate, cu încălcarea prevederilor art. 1 din Decretul nr. 31/1954, cum corect a reținut prima instanță.
| ← Drept procesual civil. Contestaţie la executare. Calitatea de... | Soluţionarea cauzelor având ca obiect contestarea hotărârii... → |
|---|
