Art. 41 din Legea nr. 165/2013 interpretare noţiunea de hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 284/R din data de 03.03.2015
Cât privește soluția dată asupra fondului cererii, Curtea apreciază ca fiind întemeiate criticile recurentelor.
În fapt, cu privire la reclamanți a fost deschis dosarul nr. 38794CC al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor urmare a înaintării documentației aferente dispoziției nr. 32/03.201.2001 a Primăriei C.. Prin respectiva dispoziție ( fila 41 dosar fond) s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 în cuantum de 205535,14 lei conform sentinței civile nr. 211/F/08.05.2003 pronunțată în dosarul nr. 4024/C/2001 de către Tribunalul Galați.
La art. 2 din dispoziție se specifică expres că suma finală a despăgubirilor va fi stabilită de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Ulterior s-a trecut la etapa evaluării însă raportul de evaluare întocmit a fost considerat ca incomplet sens în care s-au solicitat evaluatorului explicații suplimentare potrivit adresei nr. RG/71577/24.01.2012 și întrucât nu s-au dat explicații lămuritoare dosarul a fost trecut pe lista cu propuneri de reatribuire nefiind efectuată o nouă evaluare, întrucât între timp a intervenit suspendarea procedurilor potrivit O.U.G. nr. 4/2012.
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin.1 din Legea nr. 165/2013 care constituite temeiul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.
Reclamanții susțin că sunt deținătorii unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă prin care se stabilește întinderea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți.
Recurentele susțin că reclamanții trebuie să urmeze procedura prevăzută de noile dispoziții legale și că nu dețin titlu de despăgubiri. În ce privește sentința invocată de reclamanți susțin că efectele acesteia au fost înlăturate prin admiterea contestației la executare care a avut în vedere tocmai necesitatea parcurgerii procedurii administrative instituite de Legea nr. 247/2005.
Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 reținând că prin sentința nr. 211/F/08.05.2003 pronunțată în dosarul nr. 4024/C/2001 de către Tribunalul Galați s-a dispus, în temeiul Legii nr. 10/2001 obligarea Primăriei Comunei C. la plata despăgubirilor în cuantum de 205535,14 lei. ( fila 207 dosar fond).
Întrucât împotriva executării acestei sentințe s-a admis contestația la executare în dosarul nr. 67/316/2006 al Judecătoriei Târgul Bujori reținându-se că Primăria Comunei C. nu putea avea calitate procesuală pasivă în raportul execuțional, având în vedere tocmai necesitatea parcurgerii procedurii administrative instituite de Legea nr. 247/2005, primăria a procedat în consecință emițând dispoziția nr. 32/03.201.2001 prin care s-a intrat în procedura specială conform celor de mai sus, procedându-se la evaluarea în condițiile legii speciale, evaluare ce nu a fost finalizată până în prezent.
În acest context, în acord și cu interpretarea dată de Curtea Constituțională învestită cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin.1 teza a II a din Legea nr. 165/2013 prin decizia nr. 289 din 22 mai 2014 prin care a respins excepția de neconstituționalitate reținându-se la pct. 24 al considerentelor că dispozițiile legale criticate, vizează titluri de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, reținând puterea obligatorie a considerentelor deciziilor Curții Constituționale potrivit Deciziei Plenului nr. 1/1995, interpretând sistematic dispozițiile art. 41 situate la capitolul Dispoziții Tranzitorii al Legii nr. 165/2013, Curtea reține că rezultă cu evidență faptul că hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă menționată la art. 41 alin.1 nu poate fi decât aceea prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată se emită titlul de despăgubiri, în cadrul procedurii administrative și nu hotărârea judecătorească emisă în baza Legii nr. 10/2001 care a fost valorificată în etapa înregistrării dosarului în cadrul dispoziției emisă de autoritatea competentă, cum este cazul în speța de față.
Astfel, Curtea reține că cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată în temeiul art. 41 alin.1 din Legea nr. 163/2013 în considerarea sentinței nr. 211/F/08.05.2003 pronunțată în dosarul nr. 4024/C/2001 de către Tribunalul Galați apare ca neîntemeiată.
Nu se poate reține autoritatea de lucru judecat și nici puterea de lucru judecat a respectivei sentințe având în vedere faptul că nu există identitate de părți și nici de cauză juridică între acea hotărâre (pronunțată în temeiul Legii nr. 10/2001 în contradictoriu cu Primăria Comunei C.) și prezentul litigiu care se desfășoară într-o procedură administrativă specială în contradictoriu cu entitățile prevăzute de Legea nr. 247/2005 și respectiv Legea nr. 165/2013.
| ← Aplicare indice de corecţie pensii. - Interpretarea art. 170... | Decizia Decanului Baroului nu poate face obiectul unei cereri de... → |
|---|
