Decizia Decanului Baroului nu poate face obiectul unei cereri de investire cu formulă executorie. Decanul Baroului nu este un Tribunal Arbitral.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 318/Ap din data de 03.03.2015
- art. 653 Cod procedură civilă;
- art. 615 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă;
- art. 32 din Legea nr. 51/1995;
- art. 132 din Statutul profesiei de avocat.
Asupra apelului de față:
Prin încheierea Ședinței Camerei de Consiliu nr. 988/C din data de 10 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 6227/62/2014 s-a respins cererea formulată de creditoarea S.C.A. ,,P., M. și A.";, privind investirea cu formulă executorie a Deciziei nr.17/D/22.04.2014 emisă de către Decanul Baroului B., în contradictoriu cu debitoarea J.G. GMBH.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
La data de 8.08.2012, creditoarea a încheiat cu debitoarea J.G. GMBH Contractul de asistență juridică nr. 059899 având ca obiect asistența legală, consultanță, reprezentare și toate/orice activități legale specifice privind reprezentarea clientului în Dosarul nr. 14115/197/2011 al Tribunalului Brașov.
Conform art. 2 din contract, onorariul a fost stabilit de părți la suma de 139 euro/oră, care se plătește la raportul de activitate. De asemenea, părțile au stabilit că va exista și un onorariu de succes care va fi negociat la o dată ulterioară, considerând complexitatea obiectului contractului și rezultatul acțiunilor avocatului.
Prin Decizia nr. 17/D/22.04.2014, Decanul Baroului B. a admis cererea creditoarei, apreciind că, în calitate de client și în baza Contractului nr. 059899/8.08.2012, debitoarea datora creditoarei plata onorariului de succes în cuantum de 250.000 euro.
Din considerentele deciziei mai sus menționată, a rezultat că Decanul Baroului B. a apreciat cuantumul onorariului de succes prin raportare la criteriile de determinare a onorariului enumerate de art. 127 (3) din Statutul profesiei de avocat.
Decizia a rămas definitivă ca urmare a respingerii contestației formulată de societatea debitoare, prin Hotărârea nr. 125/9.10.2014.
Cererea creditoarei de investire cu formulă executorie a Deciziei nr. 17/D/22.04.2014 a fost neîntemeiată și a fost respinsă.
S-a reținut în acest sens că decizia a cărei învestire se solicită a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 51/1995 și cele ale art. 132 din Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011.
Potrivit art. 32 din Legea nr. 51/1995, contestațiile și reclamațiile privind onorariile se soluționează de decanul baroului, iar, în conformitate cu art. 132 din Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011, la cererea oricăreia dintre părți, contestațiile și reclamațiile privind onorariile se soluționează de decanul baroului, prin decizie motivată, după ascultarea părților.
Nefondat a susținut așadar creditoarea că decizia a fost pronunțată în temeiul unei clauze compromisorii, clauză convenită de părți la art. 4.6 din Contractul nr. 059899/8.08.2012 și că, pe cale de consecință, Decanul Baroului B. a pronunțat o hotărâre arbitrală căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 615 alin. 1 din codul de procedură civilă referitoare la învestirea cu formulă executorie.
Aceasta și pentru că în competența Curții de Arbitraj Profesional a Avocaților intră, în conformitate cu dispozițiile art. 2.1 din Anexa la Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 394/2012, litigiile profesionale dintre avocați.
Faptul că art. 2.1.8, din anexa mai sus menționată, prevede că sunt în competența Curții de Arbitraj și litigiile izvorâte din raporturile juridice care apar la încheierea, executarea sau încetarea contractelor de asistență juridică, cu excepția celor privitoare la onorarii care rămân în competența Decanului Baroului, conform dispozițiilor art. 132 din Statutul profesiei, nu putea fi interpretat în sensul că Decanul Baroului pronunță o decizie în procedura arbitrală reglementată de Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 394/2012.
Dimpotrivă, a rezultat din textul de mai sus că litigiile privind onorariile nu puteau fi soluționate pe calea arbitrajului.
S-a reținut totodată că, prin decizia pronunțată, debitoarea nu a fost obligată să plătească suma de 250.000 lei, ci doar s-a apreciat că J.G. GMBH datorează creditoarei plata onorariului de succes în cuantum de 250.000 lei.
În plus s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 3 din Legea nr. 51/1995, contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu.
De asemenea, restanțele din onorarii și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul procesual al clientului său se recuperează potrivit dispozițiilor statutului profesiei.
Mai mult, în conformitate cu art. 124 din Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011, contractul de asistență juridică învestit cu formulă executorie, în condițiile legii, constituie titlu executoriu cu privire la restanțele din onorariu și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului. Procedura de executare este cea prevăzută de dispozițiile Codului de procedură civilă.
A rezultat din textele legale mai sus evocate că recuperarea onorariului se realizează prin punerea în executare a contractului de asistență juridică, devenit titlu executoriu prin învestirea cu formulă executorie.
S-a reținut ca fiind adevărat că, în speță, în ce privește onorariul de succes, acesta urma a fi negociat de părți la o dată ulterioară raportat la criteriile stabilite prin contractul de asistență juridică și, astfel, învestirea cu formulă executorie a contractului nu îi aducea creditoarei vreun folos.
Însă, nici decizia Decanului Baroului nu a fost echivocă, în sensul obligării debitoarei la plata vreunei sume de bani.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a respins cererea formulată de creditoarea S.C.A. ,,P., M. și A."; în contradictoriu cu debitoarea J.G. GMBH.
Împotriva acestei soluții a declarat apel petenta S.C.A. P., M. și A. solicitând admiterea apelului și modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de investire cu formula executorie.
În expunerea motivelor de apel se arată că hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu și, în aplicarea art. 615 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să fie pusă în executare, întocmai ca o hotărâre judecătorească, fiind incidente prevederile art. 635 Cod procedură civilă. Prin contractul de asistentă juridică nr. 059899/08.08.2012, a fost prevăzută clauza compromisorie, care completată cu prevederile legale și statutare privitoare la soluționarea litigiilor dintre părțile contractului atrag caracterul executoriu al hotărârii arbitrale. Din conținutul Deciziei Decanului Baroului B. nr. 17 /D/22.04.2014 rezultă că debitoarea nu a contestat nici validitatea clauzei compromisorii și nici constituirea Tribunalului Arbitral constituit din arbitru unic - Decanul Baroului B., nefiind exercitată nici calea de atac a acțiunii în anulare, prevăzută de art. 608 Cod procedură civilă.
În continuare se arată că prin soluția pronunțată, instanța de fond a depășit limitele învestirii, întrucât ceea ce îi revenea spre competență instanței era să cerceteze dacă înscrisul întrunește condițiile art. 6401 alin. 3 Cod procedură civilă și nu să verifice dacă a existat o clauză compromisorie validă, aspect ce ar fi putut să fie verificat exclusiv în cadrul unei acțiuni în anulare. Instanța a făcut, totodată, o greșită interpretare a titlului executoriu, întrucât dacă prin titlu s-a stabilit că debitoarea datorează o suma certă, greșit s-a raportat instanța la termenul apreciază, pentru a considera că înscrisul prezentat nu ar constitui titlu executoriu, deoarece nu s-ar fi dispus plata. Onorariul de succes datorat nu era determinat ci determinabil, iar în temeiul art. 127 alin 3 din Statutul profesiei de avocat, a fost determinat onorariul în funcție de criteriile contractuale și statutare. Ori, instanța de fond a transformat cererea de învestire cu formulă executorie într-o rejudecare, fiind desființat în mod indirect titlul executoriu pentru motive ținând de modul de formulare a hotărârii arbitrale, care însă nu se regăsesc între motivele pentru care hotărârea arbitrală ar putea fi anulată. În fine, greșit s-a apreciat că litigiul nu ar fi supus arbitrajului câtă vreme art. 4.6 din contractul de asistență juridică constituie clauza compromisorie, iar arbitrajul este un arbitraj instituțional organizat conform art. 132 din Statutul Profesiei de Avocat, care prevăd că reclamațiile oricărei părți privitoare la onorarii se soluționează de decanul baroului, în același sens fiind și prevederile Regulamentului privind organizarea și funcționarea Curții de Arbitraj Profesional a Avocaților aprobat prin Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 394 /2012.
În cauza a formulat întâmpinare debitoarea J.G. GmbH prin care s-a solicitat respingerea apelului și menținerea soluției pronunțate de Tribunalul Brașov. Se arată că Decizia Decanului Baroului B. nu este o hotărâre arbitrală în sensul dispozițiilor Codului de procedură civilă, petenta adresându-se Decanului Baroului B. cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 32 din Legea nr. 51/1995 și art. 132 din Statutul Profesiei de avocat, respectiv o contestație privind onorariul. Astfel, Decizia Decanului Baroului B. nu poate face obiectul unei cereri de învestire cu formulă executorie, în temeiul art. 615 alin 1 și 2 Cod procedură civilă, Decanul Baroului B. nu este un Tribunal Arbitral, ci un organ administrativ jurisdicțional, calitate conferită de legea specială.
Astfel, dispozițiile art. 2.18 din anexa la Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 394/2012 prevăd că sunt de competența Curții de Arbitraj și litigiile izvorâte din raporturile juridice care apar la încheierea, executarea sau încetarea contractelor de asistență juridică, cu excepția celor privitoare la onorarii care rămân în competența Decanului Baroului, conform dispozițiilor art. 132 din Statutul profesiei. În consecință, litigiile privind onorariile nu pot fi soluționate pe calea arbitrajului, fiind excluse de la această procedură. În fine, se arată că pe rolul instanței de contencios administrativ se află înregistrat dosarul nr. 6539/62/2014, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 125 /09 10 2014, emisă de Baroul B. prin care s-a respins contestația formulată de subscrisa J.G. GmbH împotriva Deciziei nr. 17/D/2014 emisă de Decanul Baroului B..
Apelul este nefundat.
Potrivit art. 635 Cod procedură civilă, fiind titluri executorii, hotărârile arbitrale pot fi puse în executare, chiar dacă sunt atacate cu acțiune în anulare iar hotărârile organelor cu atribuții jurisdicționale constituie titlu executoriu doar dacă nu au fost atacate în fața instanțelor judecătorești competente, cu precizarea că pentru a se putea vorbi de un organ cu atribuții jurisdicționale, este necesar ca procedura desfășurată în fața acestuia să respecte principiile legalității, contradictorialității, egalității și principiul dreptului la apărare.
Potrivit dispozițiilor art. 2.18 din anexa la Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 394/2012 sunt de competența Curții de arbitraj de la sediul Baroului din fiecare municipiu reședință de județ, litigiile izvorâte din raporturile juridice care apar la încheierea, executarea sau încetarea contractelor de asistență juridică, cu excepția celor privitoare la onorarii, care rămân în competenta Decanului Baroului, conform dispozițiilor art. 132 din Statutul profesiei.
Potrivit art. 32 din Legea nr. 51/1995 contestațiile și reclamațiile privind onorariile se soluționează de decanul baroului. Decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului, a cărui hotărâre este definitivă. Potrivit art. 132 din Statutul profesiei de avocat, contestațiile și reclamațiile privitor la onorarii se soluționează de decanul baroului, prin decizie motivată, care poate fi atacata la Consiliul Baroului de partea interesată.
Or, în speță s-a emis Decizia nr. 17/D/2014 de către Decanul Baroului B., care a fost atacată cu contestație, ce a fost respinsă prin Hotărârea nr. 125/09.10.2014, emisă de Baroul B., împotriva căreia s-a formulat acțiune în anulare, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov - secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 6539/62/2014.
Creditoarea petentă nu s-a adresat Decanului Baroului B. cu o cerere de arbitraj, ci cu o contestație specială reglementată de art. 32 din Legea nr. 51/1995, respectiv art. 132 din Statutul profesiei de avocat, și deci Decizia Decanului Baroului B. nu poate face obiectul unei cereri de învestire cu formulă executorie, în sensul art. 615 alin. 1 și 2 din Noul Cod de procedură civilă întrucât Decanul Baroului B. nu este un Tribunal Arbitral, ci un organ administrativ - jurisdicțional, calitate conferită de Legea nr. 51/1995.
Creditoarea nu poate proceda nici la punerea în executare a Deciziei nr. 17/D/2014, întrucât spre deosebire de hotărârile arbitrale, hotărârile organelor cu atribuții jurisdicționale constituie titlu executoriu doar dacă nu au fost atacate în fața instanțelor judecătorești, condiție neîndeplinită în speță.
Conchidem că Decanul Baroului B. nu a pronunțat o decizie în procedură arbitrală reglementată de Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 394/2012, astfel că Decizia Decanului Baroului B. nu este o hotărâre arbitrală în sensul dispozițiilor Codului de procedură civilă.
Nu poate fi primită apărarea potrivit căreia neinvocarea clauzei compromisorii, pe cale de excepție, în condițiile art. 592 alin. 1 Cod procedură civilă ar atrage competența Decanului Baroului B. ca și Tribunal Arbitral, întrucât neinvocarea excepției de necompetentă materială în fața unui organ administrativ cu atribuții jurisdicționale este lipsit de efecte.
Prin clauza compromisorie prevăzută de art. 4.7 s-a stipulat competența unui Tribunal Arbitral instituțional, astfel cum este prevăzut la art. 2.1. 8 din Anexa la Hotărârea U.N.B.R. nr. 394/2012 și nu ne aflăm în situația unui arbitraj ad-hoc, organizat prin convenția arbitrală încheiată între părți, de către un terț, altul decât o instituție de arbitraj, prin clauză făcându-se trimitere la arbitrajul instituțional.
Tribunalul a judecat cauza în raport de obiectul învestirii, respectiv învestirea cu formulă executorie, față de temeiul de drept invocat de parte, respectiv art. 615 alin. 1 Cod procedură civilă, stabilind că Decizia Decanului Baroului B. nr. 17/D/22.04.2014 nu este hotărâre arbitrală și deci nu constituie titlu executoriu.
Pentru aceste rațiuni de fapt și de drept, Curtea, conform art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge prezentul apel, păstrând ca temeinică și legală încheierea atacată.
| ← Art. 41 din Legea nr. 165/2013 interpretare noţiunea de... | Condiţiile de efectuare a controlului ulterior de către... → |
|---|
