Încheierea actelor adiţionale la contractele colective de muncă după intrarea în vigoare a Legii nr. 62/2011. Lege aplicabilă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 472/Ap din data de 01.04.2015
- art. 141 alin. 1 din Legea nr. 62/2011;
- art. II alin. 2 din Legea nr. 40/2011.
Conform tezei a II-a din Legea nr. 40/2011, pentru noile Contracte colective de muncă și actele adiționale ale acestora, se aplică legea specială, respectiv Legea nr. 62/2011 - art. 141. Acestea sunt norme tranzitorii, respectiv, conținute de Legea nr. 40/2011, iar alin. 2 din același art. II, instituie norma permisivă aplicabilă contractelor colective de muncă încheiate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011, care își produc efectele până la data expirării termenului pentru care au încheiate.
Asupra apelului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 1061/3.02.2014, Tribunalul Brașov a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. N. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Sindicatul Liber N.R. F., având ca obiect constatarea nulității Actului Adițional nr. 4/08.04.2013 înregistrat la I.T.M. B. sub nr. 6/1314/15724/22.05.2013 la Contractul colectiv de muncă pentru anii 2010 - 2013, înregistrat la I.T.M. B. sub nr. 4/1314/4941/09.04.2010, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, la data de 03.03.2014, reclamanta N. S.R.L. F. a chemat în judecată pârâtul S.L.N.R., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a Actului Adițional nr. 4 din data de 08.04.2013, înregistrat la I.T.M. B. sub nr. 6/1314/15724/22.05.2013, la Contractul colectiv de muncă pentru anii 2010 - 2013 înregistrat la I.T.M. sub nr. 4/1314/4941/09.04.2010, încheiat între părți.
Între reclamanta S.C. N. S.R.L. și pârâtul S.L.N.R., reprezentat prin Președinte C.L., s-a încheiat Contractul colectiv de muncă pe anii 2010 - 2013 la nivelul societății, înregistrat la I.T.M. B. sub nr. 4941/09.04.2010, a cărui valabilitate a fost statuată la art. 2.2. pe durata a 3 ani 2010 - 2013.
Prin Actul Adițional nr. 4 din 08.04.2013, înregistrat la I.T.M. B. sub nr. 15724/22.05.2013 se prelungește valabilitatea acestui contract colectiv de muncă pentru o perioada de 12 luni, începând cu data încheierii actului adițional cu amendamentul ca părțile se obligă să aplice un salariu minim de 800 la actuala grilă în baza coeficienților de ierarhizare.
Societatea reclamantă a invocat nulitatea absolută a actului adițional, pentru următoarele motive:
- prelungirea valabilității contractului colectiv de muncă prin actul adițional contravine prevederilor legale: art. II alin. 2 din Legea nr. 40/2011, art. 132 alin. 1, art. 141 alin. 1 și 2, art. 142 și art. 150 alin. 2 din Legea nr. 62/2011 și art. 1226 Cod civil;
- actul adițional la Contractul colectiv de muncă contestat a fost înregistrat la I.T.M. după încetarea Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate;
- actul adițional a fost semnat din partea sindicatului pârât de către o persoană care nu avea calitatea de reprezentant, deoarece acesta nu avea la momentul respectiv calitatea de președinte al sindicatului ci pe aceea de lider sindical.
Potrivit art. 142 alin. 1 din Legea nr. 62/2011, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate.
Potrivit art. 132 din Legea nr. 62/2011, "(1) Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.
(2) La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal.
(3) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.
(4) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.";
Coroborând aceste texte de lege invocate de societatea reclamantă, instanța reține că nulitatea unor clauze ale contractului colectiv de muncă intervine în situația în care acestea stabilesc drepturi și obligații peste limitele și condițiile prevăzute de lege ori stabilesc drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.
Or, perioada de aplicabilitate a unui contract colectiv de muncă nu se încadrează în categoria cauzelor de nulitate prevăzute de dispozițiile legale speciale mai anterior citate.
Potrivit art. II din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii: "(1) Contractele colective de muncă și actele adiționale încheiate în intervalul de la data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011 nu pot prevedea o durată de valabilitate care să depășească 31 decembrie 2011. După această dată, contractele colective de muncă și actele adiționale se vor încheia pe durate stabilite prin legea specială.
(2) Contractele colective de muncă în aplicare la data intrării în vigoare a prezentei legi își produc efectele până la data expirării termenului pentru care au fost încheiate.";
Data încheierii Contractului colectiv de muncă pe anii 2010 - 2013 este 09.04.2010, iar a actului adițional contestat este 08.04.2013, niciuna dintre aceste date nefiind situată în intervalul dintre intrarea în vigoare a Legii nr. 40/2011 și 31.12.2011, interval prevăzut de art. II din Legea nr. 40/2011. Aceste prevederi legale se referă numai la contractele de muncă și actele adiționale încheiate în perioada tranzitorie, de implementare a modificărilor legislative intervenite: modificarea Codului muncii și apariția Legii nr. 62/2011 a dialogului social.
Prin adresa nr. 15940/24.05.2013 I.T.M. B. nu a comunicat faptul că Actul Adițional conține clauze negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 și art. 142 alin. 1 și 2 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, astfel acestea a fi lovite de nulitate. Dacă ar fi fost reală susținerea reclamantei I.T.M. B. ar fi refuzat înregistrarea actului adițional. Or, contrar susținerilor reclamantei, prin adresa menționată, I.T.M. B. a comunicat faptul că s-a efectuat înregistrarea actului adițional în registrul unic de evidență al instituției, la nr. 6/1314/15724 din data de 22.05.2013 și s-a adus la cunoștința societății, de principiu, faptul că în aplicarea Contractului colectiv de muncă modificat trebuie să se aibă în vedere că nu se pot prevedea în contractele colective de muncă drepturi la un nivel inferior celor stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, atrăgându-se atenția asupra prevederilor art. 132 și art. 141 alin. 1 și 2 din Legea nr. 62/2011. În nici un caz, prin această adresă nu s-a adus la cunoștința părților semnatare ale actului adițional faptul că acesta ar conține clauze lovite de nulitate, astfel cum eronat susține reclamanta.
În ceea ce privește data înregistrării actului adițional la Contractul colectiv de muncă la nivel de societate pe anii 2010-2013, după încetarea valabilității Contractului colectiv de muncă (09.04.2013), instanța constată că societatea reclamantă a fost cea care s-a ocupat de înregistrarea la I.T.M. B., negocierile privind perfectarea actului adițional nr. 4 la Contractului colectiv de muncă încheindu-se la data de 08.04.2013, anterior expirării Contractului colectiv de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen, motivat, reclamanta S.C. N. S.R.L., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii cu consecința constatării nulității absolute a actului adițional nr. 4/8.04.2013.
În susținerea apelului a invocat următoarele critici:
- în mod eronat, instanța de fond a considerat că acțiunea în constatarea nulității actului adițional la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, este rezultatul "invocării propriei culpe";. În temeiul dispozițiilor art. 142 alin. 2 din Legea nr. 62/2011, nulitatea se invocă de partea interesată, ori reclamanta justifică interes în susținerea ei.
- instanța de fond a interpretat greșit art. II alin. 2 din Legea nr. 40/2011.
- s-a stabilit greșit că data la care a fost încheiat Contractul colectiv de muncă la nivel de societate, este data de 9.04.2010, în condițiile în care din extrasul din Contractul colectiv de muncă reiese foarte clar că acesta a fost încheiat pentru o perioadă de 3 ani, începând cu 1.04.2010 și ajunge la termen la 31.03.2013.
- în temeiul art. 132 alin. 1 din Legea nr. 62/2011, solicită a se constata că actul adițional nu a fost încheiat în limitele și condițiile legale intervenind la 31.03.2013 încetarea de drept a Contractului colectiv de muncă la nivel de societate. După această dată nu se mai putea prelungi fostul Contract colectiv de muncă, ci eventual încheia unul nou, în condițiile Legii nr. 62/2011.
- actul adițional stabilește o valabilitate pentru Contractul colectiv de muncă mai mare decât cea prevăzută de Legea nr. 62/2011.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, rejudecând fondul, constatarea nulității actului adițional.
Intimatul S.L.N.R. F., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, susținând că nici un act normativ nu interzice prelungirea aplicării unui Contract colectiv de muncă, înregistrat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 62/2011.
Analizând sentința atacată, instanța constată că este fondată.
Nu se impune anularea sentinței cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare deoarece instanța de fond a analizat cererea de chemare în judecată sub toate aspectele invocate, neexistând nici un argument care să susțină o "necercetare în fond a cauzei"; ca temei al anulării sentinței.
Dispozițiile art. 141 alin. 1 din Legea nr. 62/2011, nu sunt aplicabile în speță, deoarece nu este supus analizei un Contract colectiv de muncă încheiat sub imperiul Legii nr. 62/2011, ci un Contract colectiv de muncă încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 62/2011, prelungit încă un an prin acordul părților, sub imperiul legii aplicabile la momentul negocierii actului adițional.
Nici Contractul colectiv de muncă inițial, nici actul adițional nr. 4 la Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2010 - 2013, nu se înscriu în categoria actelor juridice încheiate conform art. II alin. 1, deoarece nu sunt plasate în intervalul 1.05.2011 - 31.12.2011. de abia după 31.12.2011, conform tezei a II-a din art. II din Legea nr. 40/2011, pentru noile Contracte colective și muncă și actele adiționale ale acestora, se aplică legea specială, respectiv Legea nr. 62/2011 - art. 141. Acestea sunt norme tranzitorii, restrictive, conținute de Legea nr. 40/2011, iar alin. 2 din același art. II, instituie norma permisivă aplicabilă contractelor colective de muncă încheiate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011, care își produc efectele până la data expirării termenului pentru care au fost încheiate.
În ceea ce privește data intrării în vigoare a actului adițional nr. 4, demersurile în vederea negocierii colective au fost inițiate înainte de termenul de expirare a valabilității Contractului colectiv de muncă, iar procesul verbal de negociere prin care părțile au consimțit prelungirea perioadei de valabilitate a contractului cu 12 luni, a fost semnat în 8.04.2013, respectiv în ultima zi de valabilitate a contractului inițial. Apelanta a deținut în posesie toate documentele rezultate în urma negocierilor colective, însă le-a prezentat spre înregistrare autorității competente după o perioadă de timp.
Odată ce părțile și-au exprimat în mod expres acordul de a prelungi valabilitatea prevederilor contractuale înainte de expirarea acestora, simplul fapt că actul care probează voința părților a fost înregistrat la autoritatea competentă la o dată ulterioară celei de expirare a contractului inițial, nu poate constitui motiv de nulitate a actului adițional, ci în cel mai rău caz, să îl lipsească de aplicabilitate de la momentul încheierii acordului de voință al părților și până la data înregistrării acestuia la I.T.M. B., dată de la care acesta începe să producă efecte, în baza art. 144 din Legea nr. 62/2011.
Nu rezultă expres din textul art. II din Legea nr. 40/2011, indicat de apelantă ca temei al nulității actului adițional, dispoziția de interdicție a prelungirii Contractului colectiv de muncă încheiat sub imperiul Legii nr. 40/2011.
Legiuitorul, prin aceste dispoziții tranzitorii de la art. II, a urmărit protecția juridică a contractelor aflate în derulare, față de rigorile legii noului cod al muncii și legii dialogului social.
Din moment ce Contractul colectiv de muncă pe 2010-2013, înregistrat la I.T.M. sub nr. 4941/9.04.2010, nu a fost denunțat de niciuna dintre părți pentru ajungere la termen, ci din contră s-a convenit prelungirea lui cu un an (prelungire stabilită anterior expirării Contractului colectiv de muncă, conform înscrisului de la fila 23 dosar de fond, intitulat proces-verbal al comisiilor de negociere), nu se poate aplica sancțiunea nulității acestuia la cererea reclamantei, cu atât mai mult cu cât acesta a produs consecințe juridice, iar acțiunea în constatarea nulității este introdusă la instanță cu doar o lună înainte de încetarea valabilității acestui act adițional.
Așadar, dacă reclamanta justifică un interes real, obiectiv, serios, în promovarea acestei acțiuni, putea sesiza instanței nulitatea actului adițional încă din momentul de începere a intrării lui în vigoare, evitând plățile salariale, compensatorii, întemeiate pe dispozițiile Contractului colectiv de muncă pe anii 2010-2013, astfel prelungit, despre care susține că au împovărat financiar societatea.
Înscrisurile depuse de apelantă după închiderea dezbaterilor nu au relevanța juridică invocată de apelantă la termenul din 26.02.2015, respectiv nu justifică sesizarea unor nelegalități ale actului adițional atacat de către I.T.M. și A.N.A.F. în legătură cu valabilitatea și durata acestuia, ci din contră, atestă acordarea de către apelantă, angajatorilor săi, a unor drepturi rezultate din clauzele Contractului colectiv de muncă pe 2010 - 2013, prelungit prin actul adițional nr. 4/8.04.2013.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge apelul formulat și va păstra sentința atacată.
| ← Solicitarea de emitere a unei declaraţii rectificative, ... | Contract de închiriere utilaje. Interpretare clauze... → |
|---|
