Art. 21 din Legea nr. 165/2013 interpretare etape, constituţionalitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 452/R din data de 15.04.2015
În speță, prin sentința recurată, instanța de fond s-a oprit asupra petitelor formulate în subsidiarul cererii modificate, respectiv: 1. să constate că imobilul teren în suprafață de 661 mp situat în orașul P. Parcul DM.V. (fost b-dul R. nr.56) județul P, a trecut în proprietatea Statului Român în mod abuziv fără titlu valabil în baza Decretului de expropriere nr.88/1986 fără plată, respectiv că a operat o preluare abuzivă din patrimoniul defuncților B.C. și E.; 2. să dispună obligarea pârâtelor C.N.C.I. și A.N.R.P. la stabilirea valorii imobilului conform art.21 alin.6 din Legea nr.165/21013 și la exprimarea valorii prin puncte; 3. să dispună obligarea pârâtelor C.N.C.I. și A.N.R.P. la validarea Dispoziției nr.8259/24.11.2005 și la aprobarea punctajului stabilit potrivit pct.2 conform art. 21 alin.8 din Legea nr. 165/2013 precum și 4. obligarea pârâtelor C.N.C.I. și A.N.R.P. la emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului conform art. 21 alin.9 din Legea nr. 165/2013.
Astfel, petitul 1 mai sus enunțat a fost respins ca lipsit de interes urmare a admiterii excepției lipsei de interes, fiind admise petitele 2 și 4 în mod expres, iar în ce privește petitul 3 în lipsa unei admiteri exprese, rezultă că acest petit a fost respins, conform mențiunii din dispozitiv potrivit căreia se resping restul pretențiilor formulate. Se mai reține că în mod contradictoriu față de dispozitivul sentinței în considerentele sentinței recurate se menționează că "Vor fi admise astfel cererile reclamantei, formulate în subsidiar, constând în obligarea pârâtelor C.N.C.I. și A.N.R.P. la stabilirea valorii imobilului identificat prin Dispoziția nr.8259/24.11.2005 ca urmare a validării acesteia și la emiterea deciziei de compensare.";. Față de aceste mențiuni contradictorii se va da prevalență dispozitivului sentinței, în sensul că petitul 3 al cererii având ca obiect obligarea pârâtelor la validarea dispoziției a fost respins.
Situația unei contradicții între dispozitiv și considerente poate fi calificată drept o nemotivare a sentinței, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct.6 Noul Cod de procedură civilă, însă deși acest motiv de recurs este de ordine publică, Curtea nu îl poate invoca întrucât, reclamantul nu a declarat recurs, ci doar pârâtele, astfel că prin invocarea acestui motiv și casarea sentinței s-ar încălca principiul non reformatio in pejus consacrat expres de art. 502 Noul Cod de procedură civilă.
În consecință, analizând sentința recurată prin prisma criticii de recurs formulate sub aspectul prematurității cererii în raport de etapele procedurale prevăzute de art. 21 din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că motivul de recurs se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 Noul Cod de procedură civilă și este întemeiat.
Astfel, în drept, Curtea reține că potrivit art. 21 din Legea nr. 165/2013 (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(6^1) În cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. (6).
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Din economia acestui text Curtea reține că procedura derulată în fața Comisiei Naționale presupune 4 etape succesive: etapa verificării dosarelor prevăzută la art. 21 alin.5, etapa evaluării imobilului prevăzută la ar. 21 alin. 6 și 6 ind.1, etapa validării/invalidării prevăzută la art. 21 alin. 8 și respectiv etapa emiterii deciziei de compensare prin puncte.
Cu referire la aceste etape, Curtea Constituțională a dezvoltat o jurisprudență obligatorie, în sensul că a reținut pe de o parte, prin decizia Nr. 269 din 7 mai 2014 : 46. Referitor la art. 17 alin. (1) lit. a) și art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013, care reglementează atribuția Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau invalida decizia entității învestite de lege care conține propunerea de acordare de măsuri compensatorii și, după caz, de a aproba punctajul cuvenit, Curtea reține că nu este de natură să aducă atingere certitudinii raporturilor juridice, întrucât nu determină o destabilizare a acestora, ci oferă un control suplimentar pentru asigurarea legalității dreptului recunoscut.
47. Curtea observă, sub acest aspect, că invalidarea deciziilor emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii poate avea mai multe justificări. Astfel, aceasta poate fi rezultatul constatării că imobilul poate fi restituit în natură, modalitate care prevalează asupra restituirii în echivalent, în concepția Legii nr. 165/2013, conform principiului enunțat în art. 2 lit. a) din aceasta. Invalidarea poate fi, de asemenea, consecința constatării că solicitantul nu este titularul dreptului de proprietate privată asupra imobilului revendicat. Scopul unei verificări suplimentare față de cea realizată de entitatea învestită îl constituie prevenirea unor situații generatoare de inechități, care au avut loc sub imperiul Legii nr. 10/2001, precum restituirea/atribuirea aceluiași imobil mai multor persoane care reclamau un drept propriu și exclusiv ori recunoașterea dreptului de proprietate altei persoane decât titularul stabilit ulterior pe cale judecătorească. De aceea, confirmarea cu certitudine sporită a unui drept nu constituie o nesocotire a dreptului de proprietate, din perspectiva speranței legitime de valorificare a acestuia, ci, dimpotrivă o garanție a recunoașterii acestuia în mod just.
48. Curtea observă, de altfel, că nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept câștigat, câtă vreme decizia/dispoziția entității învestite cu soluționarea notificării, conținând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, confirmată prin emiterea avizului de legalitate de către prefect, nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptățite la restituire. Aceasta, deoarece până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - conform Legii nr. 247/2005 - sau a deciziei de compensare în puncte de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - persoana îndreptățită la restituire are o simplă expectanță de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanță izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte.
49. În plus, Curtea observă că deciziile autorităților administrative implicate în procesul de restituire/acordare de măsuri reparatorii sunt supuse în final controlului instanței de judecată, singura care este competentă să se pronunțe în mod definitiv asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, putând dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii.";
Pe de altă parte prin decizia Nr. 686 din 26 noiembrie 2014 Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate. În considerente, Curtea Constituțională explicitează că 21. …atribuția conferită de legiuitor Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și Secretariatului acesteia de a verifica dosarele din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii și în consecință de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii chiar și în cazul în care existența dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, iar decizia care conține propunerea de acordare de măsuri compensatorii a fost emisă ca urmare a acestei hotărâri judecătorești, generează posibilitatea ca un organ administrativ să exercite atribuții care țin exclusiv de competența instanțelor judecătorești. Curtea apreciază că numai o instanță judecătorească învestită de lege cu soluționarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei asemenea hotărâri judecătorești o poate invalida. A recunoaște Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și Secretariatului acesteia competența de reexaminare a existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii și în consecință de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească înseamnă a recunoaște un control administrativ asupra acestei hotărâri, deci o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce contravine dispozițiilor art. 129 din Constituție, potrivit cărora, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii"….
27. prin reglementarea în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și Secretariatului a competenței de reexaminare a existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii și în consecință de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și a cuantumului despăgubirilor și în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească echivalează cu instituirea unei noi căi de atac și, implicit, a unui sistem concurent cu sistemul instanțelor judecătorești în ceea ce privește înfăptuirea justiției. Având în vedere cele expuse, Curtea apreciază că dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) și art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 contravin și prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție și celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În consecință, în lumina interpretării date de instanța de contencios constituțional, regula mai sus enunțată de Curtea de Apel și care presupune cele 4 etape succesive comportă o singură excepție când nu mai este necesară parcurgerea etapelor 1 și 3 (etapa verificării și etapa validării), respectiv situația când deciziile/dispozițiile entităților învestite cu soluționarea notificărilor au fost emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate.
Din actele dosarului rezultă că, în speță, decizia Primăriei Municipiului P. a fost emisă fără intervenția autorității judecătorești, nefiind incidentă situația de excepție prevăzută de decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 a Curții Constituționale, și prin urmare, fiind necesară parcurgerea celor 4 etape mai sus menționate conform art. 21 din Legea nr. 165/2013.
Din felul în care a fost formulată acțiunea în subsidiar, respectiv cele 4 petite mai sus enunțate, rezultă că reclamanta a avut în vedere cele 4 etape, fiecare din cele 4 petite formulate vizând una dintre cele 4 etape.
Prin sentința recurată au fost respinse petitul 1 ca lipsit de interes și petitul 3 fără nicio motivare.
În consecință, Curtea făcând aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 165/2003 va constata că recursul pârâtei C.N.C.I. este întemeiat, obligarea la evaluare și respectiv emiterea deciziei de compensare prin puncte (etapele 2 și 4) apărând ca premature, în lipsa unei dispoziții exprese referitoare la parcurgerea etapei de verificare a dosarului de despăgubire și respectiv de validare ( etapele 1 și 3).
Pentru aceste considerente Curtea va admite recursul C.N.C.I. și rejudecând va respinge ca premature petitele având ca obiect cererea de obligare a C.N.C.I. la stabilirea valorii imobilului și la emiterea deciziei de compensare.
| ← Fonduri europene. Proces verbal de constatare a neregulilor şi... | Începând cu 1 ianuarie 2010, acordarea ajutorului de stat... → |
|---|
