Incuvintare executare silita. Jurisprudență Executarea silită
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 2146 din data de 12.08.2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 28.07.2014, sub numărul ...../311/2014, privind pe creditoarea SC R. IFN SA cu sediul în București, împotriva debitorului F. H. D., BEJ Țăpuși Ruxandra a înaintat spre încuviințarea executării silite titlul executoriu constând în contractul de credit contractul de credit pentru nevoi personale nr.663540 din 15.09.2008 prin care debitorul a fost obligat să achite suma de 1.848,57 lei stabilit prin titlul executoriu, deoarece acesta nu și-a executat de bună voie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, plus cheltuielile de executare.
Prin încheierea din data de 28.07.2014, BEJ Țăpuși Ruxandra a admis cererea creditoarei și a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, întrucât s-a apreciat că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea urmăririi silite, astfel încât s-a solicitat ca instanța să dispună încuviințarea executării silite împotriva debitorului în toate modalitățile de executare și autorizarea creditorului pentru a trece la executarea silită a obligației cuprinse in titlul executoriu menționat.
La termenul de judecată din data de 30.07.2014, din oficiu, Judecătoria Slatina, prin încheierea nr.7379, pronunțată în dosarul nr. 7494/311/2014 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slatina și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal, instanță competentă teritorial pentru soluționarea cauzei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 665 alin. 1 C.proc. civ. în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cereri(de declanșare a executării silit), executorul judecătoresc va solicita să se dispună încuviințarea executării de către instanța de executare.
În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 529 din data de 16 iulie 2014 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 650 alin. 1 din C.proc. civ., declarat neconstituțional prin decizia 348/2014, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Raportat la decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, instanța reține că, în conformitate cu preved. art. 31 din Lg.47/1992 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Față de acest aspect se constată că, în ceea ce privește competența de soluționare a cererilor de încuviințare silită, care au caracterul unor cereri necontencioase, prin prisma art. 527 C.proc. civ., această competență urmează a se stabili conform prevederilor art. 528 alin. 2 C.proc. civ., respectiv prin raportare la prevederile art. 107 C.proc. civ. care statuează - Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Față de exprimarea folosită de legiuitor, instanța reține că sintagma "în celelalte cazuri"; care apare la art. 528 alin. 2, instituie regula determinării competenței potrivit procedurii contencioase. Or, nu ne aflăm, în cazul executării silite, în niciuna din ipotezele de la art. 528 alin. 1. De asemenea, potrivit alin. 3 al art. 528, în cazul în care competența teritorială nu poate fi stabilită potrivit dispozițiilor alin. 2, cererea se va îndrepta la instanța de la domiciliul/reședința/sediul petentului. Nici aceste dispoziții nu sunt incidente, de vreme ce se impune o etapizare a verificărilor. Astfel instanța este ținută ca mai întâi să verifice dacă ne aflăm în vreuna din ipotezele de la alin. 1 al art. 528. Dacă nu ne aflăm într-o atare situație, instanța va verifica dacă poate stabili competența potrivit art. 528 alin. 2, și numai în cazul în care nu se cunosc domiciliul/reședința/sediul pârâtului devin incidente dispozițiile alin. 3 al art. 528. Așadar, alin. 3 al art. 528 are caracter subsidiar alineatului 2 al aceluiași articol. Atâta timp cât în cererea cu care a fost învestită instanța sunt indicate domiciliul/reședința/sediul pârâtului, față de acestea, prin aplicarea regulilor care guvernează procedura contencioasă, urmează a fi stabilită și competența instanței.
Deși competența teritorială după domiciliul pârâtului, potrivit regulii stabilite de art. 129 alin. 3 C.proc. civ., are caracterul unei norme de competență de ordine privată iar necompetența, conf. art. 130 alin. 3 C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, are în vedere prezenta instanță că, în speță, lipsa unei părți potrivnice pe care o presupune formularea unei cereri necontencioase, a determinat legiuitorul să prevadă, prin excepție de la disp. art. 130 alin. 3 C.proc. civ., că instanța va trebui să invoce din oficiu necompetența, chiar și atunci când aceasta este de ordine privată- art. 529 C.proc. civ -Instanța își verifică din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părții lămuririle necesare.
Cum domiciliul debitorului indicat de petentă este comuna Vișina, județul Olt instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat, in temeiul art. 132 alin. 1 C.p.c., competenta de soluționare a cererii in favoarea Judecătoriei Caracal.
Dosarul a fost înregistrat sub nr. 7494/311/2014 pe rolul Judecătoriei Caracal.
S-au anexat copia cererii de executare silită formulată de creditor, copia titlului executoriu, taxa timbru și copia de pe încheierea de înregistrare a dosarului.
Analizând cererea prin prisma dispozițiilor incidente în materie, instanța reține următoarele:
Asupra excepției necompetenței teritoriale:
Potrivit art. 665 alin. 1 C.proc. civ. în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cereri(de declanșare a executării silit), executorul judecătoresc va solicita să se dispună încuviințarea executării de către instanța de executare.
În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 529 din data de 16 iulie 2014 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 650 alin. 1 din C.proc. civ., declarat neconstituțional prin decizia 348/2014, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Raportat la decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, instanța reține că, în conformitate cu preved. art. 31 din Lg.47/1992 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Față de acest aspect se constată că, în ceea ce privește competența de soluționare a cererilor de încuviințare silită, care au caracterul unor cereri necontencioase, prin prisma art. 527 C.proc. civ., această competență urmează a se stabili conform prevederilor art. 528 alin. 2 C.proc. civ., respectiv prin raportare la prevederile art. 107 C.proc. civ. care statuează - Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Față de exprimarea folosită de legiuitor, instanța reține că sintagma "în celelalte cazuri"; care apare la art. 528 alin. 2, instituie regula determinării competenței potrivit procedurii contencioase. Or, nu ne aflăm, în cazul executării silite, în niciuna din ipotezele de la art. 528 alin. 1. De asemenea, potrivit alin. 3 al art. 528, în cazul în care competența teritorială nu poate fi stabilită potrivit dispozițiilor alin. 2, cererea se va îndrepta la instanța de la domiciliul/reședința/sediul petentului. Nici aceste dispoziții nu sunt incidente, de vreme ce se impune o etapizare a verificărilor. Astfel instanța este ținută ca mai întâi să verifice dacă ne aflăm în vreuna din ipotezele de la alin. 1 al art. 528. Dacă nu ne aflăm într-o atare situație, instanța va verifica dacă poate stabili competența potrivit art. 528 alin. 2, și numai în cazul în care nu se cunosc domiciliul/reședința/sediul pârâtului devin incidente dispozițiile alin. 3 al art. 528. Așadar, alin. 3 al art. 528 are caracter subsidiar alineatului 2 al aceluiași articol. Atâta timp cât în cererea cu care a fost învestită instanța sunt indicate domiciliul/reședința/sediul pârâtului, față de acestea, prin aplicarea regulilor care guvernează procedura contencioasă, urmează a fi stabilită și competența instanței.
Deși competența teritorială după domiciliul pârâtului, potrivit regulii stabilite de art. 129 alin. 3 C.proc. civ., are caracterul unei norme de competență de ordine privată iar necompetența, conf. art. 130 alin. 3 C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, are în vedere prezenta instanță că, în speță, lipsa unei părți potrivnice pe care o presupune formularea unei cereri necontencioase, a determinat legiuitorul să prevadă, prin excepție de la disp. art. 130 alin. 3 C.proc. civ., că instanța va trebui să invoce din oficiu necompetența, chiar și atunci când aceasta este de ordine privată- art. 529 C.proc. civ -Instanța își verifică din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părții lămuririle necesare.
Cum domiciliul debitorului F. H. D., indicat de petentă este comuna Vișina, județul Olt instanța va admite excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și va declina, in temeiul art. 132 alin. 1 C.p.c., competenta de soluționare a cererii in favoarea Judecătoriei Corabia.
Postat 29.08.2014
| ← Ordonanta de plata. Jurisprudență Plăţi | Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
