Îndreptarea erorii materiale din cuprinsul înscrierii în cartea funciară. Limitele verificărilor efectuate de registratorul de carte funciară.
| Comentarii |
|
Omisiunea menţionării cotei din dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcţie. Admisibilitatea îndreptării erorii prin omisiune. Condiţii
Noul Cod Civil, art. 907, art. 908, art. 913 Legea nr. 7/1996, art. 47, art. 48
Prin plângerea formulată împotriva încheierii pronunţate de O.C.P.I. - Biroul de Carte Funciară Sector 2 Bucureşti, petenta B.V. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.A., anularea încheierii prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale privind imobilul situat în mun. Bucureşti, sector 2.
In motivarea plângerii, petenta a arătat că este proprietara apartamentului nr. 5 din imobil, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, înscris în cartea funciară. Acest imobil are corp de clădire cu S+P+2+mansardă şi are 4 apartamente, câte unul pe fiecare nivel, mai puţin la subsol, numerotare cu 1, 2, 3 şi 5. Pentru 3 dintre cele 4 apartamente cotele din terenul de sub construcţie sunt următoarele: pentru ap. 1 - 23,5%, pentru ap. 2 - 29,4% şi pentru ap. 5 - 16,17%, adică 69,07% în total, în timp ce terenul liber de construcţii se afla în proprietatea statului. Prin urmare, este imposibil să fie corectă cota de 32,5%, înscrisă de intimata C.A., deoarece cele trei cote de teren, plus partea de teren rămasă în proprietatea statului (curtea), plus cota de 32,5% depăşesc 100%.
Prin întâmpinare, intimata C.A. a susţinut că înscrierea în cartea funciară este corectă, legală şi temeinică, chestiunea fiind stabilită şi clarificată fară echivoc prin adresele emise de autorităţile competente.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
Prin încheierea atacată, O.C.P.I. - Biroul de Carte Funciară Sector 2 Bucureşti a admis cererea formulată de către intimata C.A., în calitate de proprietară a imobilului, şi a dispus îndreptarea erorii materiale produse în cartea funciară, în sensul că pentru ap. 3 cota indiviză de teren aferentă este de 32,5%, reţinându-se că nu există piedici la înscriere şi că dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 7/1996 au fost respectate.
La baza îndreptării erorii materiale s-a aflat cererea de înscriere formulată la data de 27.07.2009 de proprietarul tabular şi sentinţa civilă nr. 341/18.01.1995 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin respingerea apelului şi învestită cu formulă executorie, prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C., autoarea intimatei, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Local al Municipiului Bucureşti şi SC A. SA, fiind obligate pârâtele să-i lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în mun. Bucureşti, ap. 3, sector 2, şi cota aferentă de teren de 32,5%.
Faţă de cele arătate, având în vederea plângerea formulată în temeiul art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară de către petenta B.V., instanţa a procedat la verificarea legalităţii măsurii dispuse de O.C.P.I. Sector 2 Bucureşti, constatând că aceasta este legală şi temeinică.
In acest sens, judecătoria a avut în vedere dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 7/1996, în conformitate cu care „erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau
din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate. In acest caz se vor aplica, prin asemănare, dispoziţiile art. 36-38”.
In considerentele hotărârii s-a arătat că înscrierea a vizat îndreptarea unei erori materiale cu privire la intabularea dreptului de proprietate al intimatei C.A., o atare posibilitate fiind prevăzută expres de dispoziţiile legale, pentru soluţionarea cererii avându-se în vedere exclusiv cererea formulată de solicitantă şi sentinţa civilă nr. 341/18.01.1995 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin respingerea apelului şi învestită cu formulă executorie. De asemenea, înscrisul ce a stat la baza îndreptării erorii îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă cerute de lege pentru valabilitatea sa, respectiv este o hotărâre judecătorească definitivă şi învestită cu formulă executorie, prezentată în copie legalizată, ceea ce constituie elemente suficiente pentru a nu ridica vreun dubiu cu privire la forma sa. Mai mult decât atât, aceeaşi sentinţă civilă a stat şi la baza înscrierii iniţiale a dreptului de proprietate, ceea ce înseamnă că înscrisul considerat valabil la intabulare are aceeaşi eficienţă şi în cazul corectării unei eventuale erori materiale produse cu prilejul intabulării, în baza aceluiaşi act.
S-a mai subliniat că registratorul de carte funciară poate verifica doar în mod generic valabilitatea actului, nefiind în măsură să constate sau să dispună nulităţi pe care doar instanţa judecătorească, într-o procedură contradictorie, este îndreptăţită să le constate sau să le dispună. De asemenea, din cuprinsul cărţii funciare, conform extraselor pentru informare ataşate la dosar, nu rezultă vreo piedică la săvârşirea înscrierii, întrucât solicitarea îndreptării erorii cu privire la intabularea dreptului de proprietate s-a făcut chiar la solicitarea proprietarului tabular actual, astfel că se respectă principiul relativităţii înscricrii în cartea funciară.
în aceste condiţii, având în vedere limitele verificărilor efectuate de cătrc registratorul învestit cu soluţionarea cererii de faţă, instanţa a considerat că sunt îndeplinite în cauză cerinţele art. 47-48 şi art. 53 din Legea nr. 7/1996, astfel că în mod legal şi temeinic s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de intimata C.A.
în privinţa apărărilor invocate de petentă în cuprinsul plângerii, s-a arătat că sunt neîntemeiate, întrucât registratorul este obli
gat, în situaţia analizată, să admită cererea şi să dispună înscrierea, pentru că legalitatea materială nu îi conferă posibilitatea de a soluţiona fondul raporturilor juridice dintre părţi, o asemenea atribuţie având-o exclusiv instanţa judecătorească în faţa căreia s-au dedus spre rezolvare litigiile privitoare la imobilul în discuţie. Aşa fiind, nu prezintă relevanţă existenţa numeroaselor litigii pe rolul instanţelor judecătoreşti, din moment ce cererea necontencioasă prezentată spre soluţionare vizează doar îndreptarea unei simple erori materiale efectuate în cuprinsul cărţii funciare.
Nici registratorul de carte funciară şi nici judecătorul învestit cu soluţionarea plângerii formulate împotriva soluţiei adoptate de acesta nu sunt în măsură să cerceteze şi să dispună cu privire la dreptul de proprietate al proprietarului tabular asupra cotei de teren menţionate. Este suficient pentru înscriere faptul că s-a prezentat o hotărâre judecătorească definitivă prin care i s-a recunoscut intimatei acest drept, astfel că cererea acesteia nu putea fi refuzată. Evident, în cazul în care petenta contestă cota de 32,5 % din dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei, aceasta este liberă să promoveze o acţiune în constatare, în revendicare sau de ieşire din indiviziune, după caz, în urma căreia să se poată solicita şi obţine rectificarea cărţii funciare a intimatei pentru a corespunde cotei reale deţinute din terenul în discuţie. în această procedură necontencioasă nu este posibilă rezolvarea acestei chestiuni, iar registratorul de carte funciară este ţinut să respecte dispozitivul sentinţei civile nr. 341/18.01.1995 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, care beneficiază de prezumţia de adevăr şi nu poate fi ignorată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 19 alin. (1) pct. B lit. a) şi lit. b), art. 26 alin. (4), art. 47-48 şi art. 53 din Legea nr. 7/1996, având în vederea că este posibilă îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul cărţii funciare, fie din oficiu, fie la cererea persoanei interesate, instanţa a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către petenta B.V., în contradictoriu cu intimata C.A., împotriva încheierii dispuse de O.C.P.I. - Biroul de Carte Funciară Sector 2 Bucureşti, considerând că măsura este conformă Legii nr. 7/1996.
Jud. Sectorului 2 Bucureşti, sent. civ. nr. 11865 din 30 noiembrie 2010, nepublicată
Hotărârea primei instanţe a rămas definitivă şi irevocabilă prin neexer-citarea căilor de atac în termenul legal.
Comentarii: Cu prilejul soluţionării cererii de îndreptare a erorii materiale, registratorul de carte funciară nu poate efectua verificări şi corecturi cu privire la elemente care vizează fondul dreptului.
Este admisibilă îndreptarea unei erori prin omisiune, în sensul menţionării cotei din dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcţie, în situaţia în care această cotă este indicată în însuşi actul avut în vedere la momentul intabulării dreptului de proprietate, dar dintr-o omisiune nu a fost trecută în cartea funciară.
Registratorul de carte funciară sau judecătorul sesizat cu soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, după caz, nu poate respinge cererea de îndreptare a erorii materiale prin omisiune sub motivarea că actul de proprietate ar conţine o menţiune greşită şi nici nu poate proceda el însuşi la corectarea pretinsei erori din cuprinsul înscrisului prezentat.
în ipoteza în care se confirmă susţinerile în sensul că unele date din cuprinsul actului sunt eronate, nefiind conforme realităţii, partea interesată are deschisă calea acţiunii în rectificarea cărţii funciare, cu luarea în considerare a caracterului subsidiar al acestei acţiuni, după ce în prealabil a obţinut corectarea datelor eronate din cuprinsul actului ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară.
| ← Îndreptarea erorii materiale a înscrierilor din cartea... | Indicarea eronată a întinderii terenului înscris în cartea... → |
|---|
