Înscrierea unui drept real în cartea funciară. Condiţii
| Comentarii |
|
Articolul 20 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 7/1996, republicată stipulează următoarele: dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit ori s-a transmis în mod valabil; drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimţământul titularului dreptului; hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorităţii administrative va înlocui acordul de voinţă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale. Articolul 22 alin. (1) din acelaşi act normativ stipulează că înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urma să fie făcută. Pe cale de consecinţă, rezultă că pentru radierea şi, respectiv, înscrierea unui drept real în cartea funciară este necesar ca o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă să ordone prin dispozitiv efectuarea acestor operaţiuni, iar pe de altă parte, că aceste operaţiuni pot fi făcute doar împotriva acelei persoane care era înscrisă ca titular al dreptului în cartea funciară.
Secţia I civilă, Decizia nr. 2522 din 6 decembrie 2012
Prin sentința civilă nr. 10741/19.04.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 30524/325/2011, s-a respins plângerea formulată de petentul B.P. în contradictoriu cu intimata Agenția Domeniilor Statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 163993/20.10.2011 a OCPI Timiș s-a respins cererea petentului de întabulare a dreptului de proprietate conform sentinței civile nr. 1286/PI/4.05.2009 a Tribunalului Timiș, a deciziilor civile nr. 310/2009, nr. 55/2010 ale Curții de Apel Timișoara, motivat de faptul că „prin aceste hotărâri nu se dispune nimic în ceea ce privește întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, ci se reține doar obligația ADS București de a restitui reclamantului imobilele din notificările formulate de acesta, nefiind îndeplinite cerințele art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 republicată”.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a apelului petentul B.P., solicitând admiterea acesteia, schimbarea sentinței atacate, și admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
în susținerea căii de atac, apelantul a învederat, în esență, că la dosar erau suficiente date de identificare a imobilului și a cărții funciare în care urma a se face înscrierea dreptului său de proprietate. în continuare, a invocat în sprijinul solicitării sale practica jurisprudențială, precum și dispozițiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dar și împrejurarea că intimata ar fi achiesat tacit la cererea sa intabulare.
Prin Decizia civilă nr. 579/A/6.09.2012, pronunțată în dosarul nr. 30524/325/2011, Tribunalul Timiș a respins apelul declarat de petentul B.P. împotriva Sentinței civile nr. 10741/19.04.2012 a Judecătoriei Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut considerentele de mai jos.
în adevăr, așa cum rezultă din înscrisurile aflate în compunerea dosarului de fond, petiționarului-apelant i s-au restituit imobilele litigioase prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă. Numai că petiționarul nu a formulat și un petit având de obiect rectificarea cărții funciare în discuție prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului său de proprietate cu titlu de restituire în temeiul hotărârii judecătorești. Context în care instanțele, respectând cu rigoare disponibilitatea procesuală, nu au ordonat jurisdicțional prin partea dispozitivă (aceasta fiind și cea care se pune în executare) și rectificarea cărții funciare cu nr. 40[…] Giarmata (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 60[…]) în modalitatea supra anunțată.
Se observă așadar, că, deși rectificarea cărții funciare, în sensul radierii fostului proprietar - Statul Român, și al înscrierii actualului proprietar - petiționarul-apelant, reprezintă o consecință logică a constatării nevalabilității titlului celui dintâi și a retrocedării proprietății imobiliare către cel din urmă, aceasta nu operează automat, în lipsa unui titlu care să dispună astfel; în speță, a unei hotărâri judecătorești irevocabile care să prevadă în mod expres restabilirea situației anterioare, prin efectuarea celor două operațiuni de carte funciare mai sus amintite. Și aceasta pentru că, potrivit art. 20 apartenent Legii nr. 7/1996 republicată incident în speță, potrivit principiului „tempus regit actum” (și care spune că „Dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie in cartea funciara pe baza actului prin care s-a constituit ori s-au transmis in mod valabil. Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciara, cu consimțământul titularului dreptului; … Hotărârea judecătoreasca definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative, vor înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor), pentru radierea, și, respectiv înscrierea unui drept real (în speță, cel de proprietate), este necesar, după caz, o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care să ordone, prin dispozitiv efectuarea acestor operațiuni. Or, prin hotărârile judecătorești de care se prevalează petiționarul, deși s-a dispus restituirea imobilelor litigioase, nu s-a ordonat și rectificarea cărții funciare, în sensul antemenționat.
Mai mult, potrivit principiului continuității înscrierilor, consacrat de aceiași lege cu nr. 7/1996 (prin al său art. 22, al rândul lui incident, potrivit aceluiași principiu), „înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută”. Or, în speță, petiționarul nu a dobândit dreptul său de proprietate de la Statul Român (ce apare înscris ca proprietar tabular), pentru a se efectua direct înscrierea celui dintâi, ci, dimpotrivă, ca urmare a constatării nevalabilității Statului, în cadrul procedurii speciale consacrate legislativ de legea reparatorie cu nr.10/2001 republicată. Devenind îngăduită și chiar obligatorie concluzia că este necesar ca, în prealabil, să se rectifice cartea funciară, apelantul având a uza de o acțiune în rectificare de carte funciară introdusă pe cale principală, prin care, prevalându-se de decizia civilă nr. 310/A7.12.2009 a Curții de Apel Timișoara (rămasă irevocabilă), să solicite restabilirea situației anterioare, conform acestei hotărâri judecătorești, prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului său de proprietate.
Față de cele menționate, Tribunalul Timiș, în temeiul art. 296 C.proc.civ., a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-petent B.P. împotriva Sentinței civile nr. 10741/19.04.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 30524/325/2011 în contradictoriu cu intimata Agenția Domeniilor Statului.
împotriva Deciziei civile nr. 579/A/6.09.2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 30524/325/2011 a formulat recurs reclamantul B.P., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârilor pronunțate de instanța de apel și de fond și să se dispună întabularea definitivă a dreptului reclamantului de proprietate, câștigat prin hotărârea judecătorească de retrocedare, irevocabilă.
Prin Decizia civilă nr. 2522 din 6.12.2012, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de petentul B.P. împotriva Deciziei civile nr. 579/A din 6.09.2012, pronunțată de Tribunalul Timiș.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere argumentele ce succed.
Sintetizând cererea de recurs formulată în cauză, Curtea constată că recurentul reclamant a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și a susținut că nu mai era necesară o dispoziție de rectificare a cărții funciare, hotărârea judecătorească irevocabilă făcând dovada proprietății.
Analizând decizia civilă apelată, Curtea constată că soluția de respingere a apelului este legală, nefiind incident în speță cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Astfel, prin cererea adresată OCPI Timiș de către reclamatul recurent s-a solicitat întabularea dreptului de proprietate în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care intimata ADS a fost obligată să restituie acestuia imobilele care au făcut obiectul notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001.
Conform art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 7/1996 (în forma în vigoare la data înregistrării cererii de întabulare), dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor. Or, în speță, hotărârea judecătorească de care se prevalează reclamantul obligă ADS să restituie imobilele, deci instituie o obligație în sarcina intimatei, fără însă a cuprinde o dispoziție directă de restituire, restabilire a situației anterioare de carte funciară sau de rectificare a acesteia în sensul intabulării dreptului reclamantului. Textele mai sus citate nu fac decât să dea expresie principiului legalității activității de înscriere în cartea funciară care cuprinde, conform literaturii juridice, legalitatea formală și legalitatea materială (care impune ca registratorul să stabilească, pe baza înscrisurilor prezentate, dacă sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale actului supus înscrierii).
Pe de altă parte, în mod legal a constatat instanța de apel că nu sunt îndeplinite nici dispozițiile art. 22 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 7/1996 (în forma în vigoare la data formulării cererii) potrivit cărora înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută. Or, prin plângerea formulată și precizată la termenul de judecată din 22.03.2009 în fața primei instanțe (f. 69 din dosarul judecătoriei), reclamantul recurent a chemat în judecata pârâta ADS pentru a solicita admiterea cererii sale de întabulare, în timp ce în cartea funciară este înscris dreptul de proprietate al Statului Român care nu a fost chemat în judecată în calitate de pârât.
în consecință, Curtea a constatat că Tribunalul a aplicat corect în cauză dispozițiile Legii nr. 7/1996 aplicabile la data formulării cererii, motiv pentru care, conform art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a respins recursul formulat împotriva Deciziei civile nr. 579/A din 6.09.2012 pronunțată de Tribunalul Timiș.
| ← Legea nr. 10/2001. Restituirea preţului de piaţă către... | Îndreptarea erorilor materiale săvârşite cu prilejul... → |
|---|
