Inspectoratul de jandarmi judeţean Alba. Cerere formulată de reclamant în vederea comunicării ordinului de punere la dispoziţia unităţii. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004 privitoare la refuzul cu exces de putere de a s
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 6083 din data de 03.06.2013
Inspectoratul de jandarmi județean Alba. Cerere formulată de reclamant în vederea comunicării ordinului de punere la dispoziția unității. Inaplicabilitatea dispozițiilor art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004 privitoare la refuzul cu exces de putere de a soluționa cererea reclamantului.
Ordinul inspectorului șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean Alba, a cărei comunicare o solicită reclamantul, este document clasificat potrivit legii - secret de serviciu -, astfel că transmiterea acestuia către reclamant, căruia i-a fost retrasă autorizația de acces la documente clasificate, fiind trecut în rezervă, nu se mai poate realiza în forma în care actul se găsește în prezent, adică în formă clasificată.
Raportat la dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate în conformitate cu care "accesul la informațiile clasificate este permis numai în cazurile, în condițiile și prin respectarea procedurilor prevăzute de lege"; și ale art. 26 din anexa 1 la H.G. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, în conformitate cu care "transmiterea informațiilor clasificate către alți utilizatori se va efectua numai daca aceștia dețin certificate de securitate sau autorizații de acces corespunzător nivelului de secretizare"; și la faptul că răspunsul comunicat de pârât reclamantului a fost legal motivat, se constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004 privitoare la refuzul cu exces de putere de a soluționa cererea reclamantului, în condițiile în care acesta nu a făcut dovada condițiilor prevăzute de lege.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 6083/03 iunie 2013
Prin sentința administrativă nr. 1703/CAF/2013 a Tribunalului Alba a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P.N.M. în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN A.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
În fapt, ca urmare a cererii reclamantului, de a-i fi comunicat ordinul de punere la dispoziția unității, înregistrată la data de 05.10.2012, având în vedere prevederile exprese în materia documentelor clasificate, i s-a răspuns acestuia în termenul legal, prin adresa nr. 867652 din 02.11.2012.
Dat fiind că ordinul inspectorului șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean A. în discuție este clasificat potrivit normelor legale, secret de serviciu, a faptului că odată cu data emiterii ordinului, când reclamantul a fost trecut în rezervă, acestuia i-a fost retrasă autorizația de acces la documente clasificate, Tribunalul a apreciat că în mod corect a refuzat pârâtul de să comunice reclamantului ordinul.
Pârâtul i-a comunicat reclamantului faptul că, pentru a-i transmite documentul solicitat trebuie să facă dovada deținerii în prezent a unui certificat de securitate sau autorizație de acces la informații clasificate, nivel secret de serviciu.
În speța de față nu s-a dovedit existența refuzului nejustificat din partea pârâtului de a răspunde sau de a soluționa cererea, întrucât răspunsul transmis de Inspectoratul de Jandarmi Județean A. nu echivalează cu un răspuns nejustificat în sensul art. 2 al. 1 lit. i din L 554/2004.
Astfel, această dispoziție definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
Mai departe, art. 2 lit. n din același act normativ stipulează că prin exces de putere se înțelege exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
În cazul de față ne se poate imputa Inspectoratului de Jandarmi Județean Alba faptul că nu a comunicat un răspuns în sensul solicitat de reclamant.
Tribunalul a reținut că nu ne aflăm situația unui refuz nejustificat, ci în situația unui răspuns justificat, deoarece răspunsul comunicat reclamantului a avut un temei legal și anume art. 26 din anexa 1 la HG 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate in România, cu modificările și completările ulterioare care stipulează că transmiterea informațiilor clasificate către alți utilizatori se va efectua numai daca aceștia dețin certificate de securitate sau autorizații de acces corespunzător nivelului de secretizare, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Reclamantului i s-a dat un răspuns în conformitate cu prevederile legale în materia informațiilor clasificate, iar faptul că este nemulțumit de răspunsul primit nu echivalează cu un răspuns nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pentru aceste motive , acțiunea reclamantului a fost respinsă.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul P.N.M. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivele de recurs se arată că sentința este netemeinică și nelegală.
Astfel, instanța, prin modul în care a procedat a încălcat dispozițiile prev. de art. 129 alin.5 C.pr.civ., în conformitate cu care, judecătorul trebuie să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză.Cum prima instanță nu a administrat toate probele necesare și esențiale pentru aflarea adevărului, a refuzat judecarea cauzei așa încât se apreciază că nu a soluționat fondul cauzei, motiv pentru care se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei în rejudecare.
Pe fond se invocă faptul că răspunsul comunicat reclamantului se încadrează în sintagma exces de putere.
Prin necomunicarea ordinului de punere la dispoziție s-a încălcat dreptul reclamantului de acces la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la muncă, în condițiile în care, neluând la cunoștință de conținutul actului s-a aflat în imposibilitatea de a parcurge etapa jurisdicțională ulterioară procedurii prealabile.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304, pct. 5 și 9 și art. 304 ind. 1 C.pr.civ..
Pârâta-intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond aceasta fiind legală și temeinică.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Recursul urmează a fi respins datorită următoarelor considerente:
Prima instanță a apreciat corect cu privire la obiectul cauzei cu soluționarea căreia a fost sesizată prin acțiunea formulată de reclamant, stabilind că refuzul emis de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean A., nu este unul nejustificat, argumentând legal soluția adoptată.
Astfel, în mod corect s-a reținut incidența dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate în conformitate cu care "accesul la informațiile clasificate este permis numai în cazurile, în condițiile și prin respectarea procedurilor prevăzute de lege"; și ale art. 26 din anexa 1 la H.G. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, în conformitate cu care "transmiterea informațiilor clasificate către alți utilizatori se va efectua numai daca aceștia dețin certificate de securitate sau autorizații de acces corespunzător nivelului de secretizare";.
Ordinul inspectorului șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean A., a cărei comunicare o solicită reclamantul, este document clasificat potrivit legii - secret de serviciu -, astfel că transmiterea acestuia către reclamant, căruia i-a fost retrasă autorizația de acces la documente clasificate, fiind trecut în rezervă, nu se mai poate realiza în forma în care actul se găsește în prezent, adică în formă clasificată.
Chiar în condițiile în care actul solicitat dispune cu privire la persoana reclamantului, acesta nu îi poate fi comunicat în virtutea faptului că la data emiterii acestuia reclamantul avea acces la informații clasificate secret de serviciu. Persoana care solicită comunicare unui act clasificat este obligată să facă dovada deținerii unui certificat de securitate sau autorizație de acces la informații clasificate, nivel secret de serviciu la data la care formulează cererea.
Trebuie precizată și împrejurarea că, în condițiile în care, prevederile Ordinului de personal înregistrat cu nr. S/883239 din 15.06.2011 i-au fost aduse la cunoștință, conform tabelului nominal, reclamantul avea posibilitatea să solicite comunicarea documentului în discuție în formă clasificată până la data de 15.09.2011, când s-a dispus trecerea sa în rezervă și i s-a retras și autorizația de acces la documente clasificate. Însă reclamantul nu a procedat în acest mod, iar în prezent nu mai îndeplinește condițiile legale pentru a avea acces la informații clasificate secret de serviciu.
Raportat la dispozițiile legale exprese invocate mai sus și la faptul că răspunsul comunicat de pârât reclamantului a fost legal motivat, se constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004 privitoare la refuzul cu exces de putere de a soluționa cererea reclamantului, în condițiile în care acesta nu a făcut dovada condițiilor prevăzute de lege.
Referitor la solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare, se constată că, deși recurentul a invocat omisiunea instanței de a administra probele necesare aflării adevărului, acesta nu a indicat care ar fi aceste probe, limitându-se la această aserțiune cu caracter general. În mod neîntemeiat se invocă aceste aspecte în recurs, atât timp cât în fața primei instanțe reclamantul nu a solicitat administrarea niciunei probe. O astfel de cerere este inadmisibilă în recurs, raportat la dispozițiile art.129 alin.5/1 C.pr.civ., în conformitate cu care "părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.";
Reclamantului nu i s-au încălcat drepturile la care a făcut referire în motivele de recurs, și anume dreptul de acces la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la muncă atât timp cât răspunsul la cererea adresată pârâtului a fost emis în conformitate cu dispozițiile legale exprese, care limitează accesul persoanelor la o anumită categorie de informații. Limitarea drepturilor persoanelor este admisibilă din punctul de vedere al CEDO, atât timp cât este o măsură necesară într-o societate democratică, proporțională cu scopul urmărit, și prevăzută de lege. Fiind îndeplinite aceste condiții, nu se poate reține încălcarea drepturilor prev. de art. 6 și art. 13 din C.E.D.O., la care face referire reclamantul recurent, acesta trebuind doar să uzeze de căi de atac adecvate valorificării drepturilor.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza art.312 C.p.civ., a respins ca nefondat recursul declarat de către reclamant.
| ← Renunţare la judecată. Acordul pârâtului.. Jurisprudență... | Posibilitatea de a se înscrie în cartea funciară o garanţie... → |
|---|
