Prescripţie. Legea aplicabilă.. Jurisprudență Prescripţii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 1086 din data de 10.06.2013
Prescripție. Legea aplicabilă.
Codul muncii- art. 283 alin. 1 lit. c);
Decretul nr.167/1958: art. 18;
Legea nr.71/2011: art.3-6.
În cazul prescripției se aplică legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă, în speță Decretul nr.167/1958 care reglementează printr-o normă imperativă (art.18) obligația instanței de a invoca din oficiu această excepție.
Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale - Decizia civilă nr. 1086/10 iunie 2013.
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr.1932/107/2013, reclamantul Sindicatul Învățământ Alba (SIA) în numele și pentru membrul de sindicat A.C. a chemat în judecată pârâții: Liceul Tehnologic ,,Ț.M."; A. și C.L.A., solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
-să se constate faptul că, pentru perioada 01.04.2009 - 31.12.2009 drepturile salariale ale membrilor Sindicatul învățământ Alba (SIA), uniunea județeană (personal didactic din învățământ), nu au fost calculate și plătite în conformitate cu prevederile art.1 al. 1 lit.b si lit.c din OG nr. 15/2008, aprobata cu modificări prin Legea nr.221/2008;
-să se constate faptul că, pentru perioada 01.04.2009 - 31.12.2009, membrii Sindicatului Învățământ Alba (SIA), uniunea județeană, au dreptul la un salariu lunar, calculat in conformitate cu prevederile art. 1 al.1 lit.b si lit.c din OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008;
-să se dispună obligarea pârâtului de ordinul 1 - unitatea de învățământ la recalcularea si la plata retroactivă a drepturilor salariale neacordate, pentru perioada 01.04.2009 - 31.12.2009 în conformitate cu prevederile art. 1 al.1 lit.b si lit.c din OG nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008 și să se dispună obligarea paratului de ordinul 2, Consiliul local, la asigurarea finanțării și virarea sumelor mai sus solicitate către pârâtul de ordinul 1;
-să se constate faptul că, în vederea aplicării dispozițiilor art.5 alin.6 din OUG nr. 1/2010 si ale art.30 din Legea nr.330/2009, membrii Sindicatului Învățământ Alba (SIA), uniunea județeană au dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat in raport cu salariul de baza din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu prevederile OG nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008;
-să se dispună obligarea pârâților la calcularea, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a Ordonanței de Guvern 15/2008, începând cu data de 01 ianuarie 2010 și până la data de 12.05.2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii se arată că pârâții au aplicat "selectiv"; prevederile Deciziei nr.3/4.04.2011 a Înaltei Curți de Casație si Justitie si ale art. 1 al.1 lit.b si lit.c din OG nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, în sensul că, pentru perioada 01.04.2009 - 31.12.2009, drepturile salariale au fost recalculate si plătite integral numai pentru membrii Sindicatului Liber învățământ Blaj desprins din SIA, uniunea județeană excluzând ceilalți membrii ai SIA, uniunea județeană.
Precizează că existența dreptului invocat de reclamant, în numele membrilor de sindicat, a fost cunoscută de pârâții, cărora li s-a comunicat și Decizia nr. nr.11/8.10.2012 a înaltei Curți de Casație si Justitie.
Pârâții ar fi trebuit, din oficiu, să procedeze la aplicarea unitară a prevederilor art.1 al.1 lit.b si lit.c din OG nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, dar, cu toate acestea, numai membrii Sindicatului Învățământ Alba (SIA), uniunea județeană au fost omiși de la recalcularea și plata drepturilor salariale neacordate.
Arată că este dreptul și interesul legitim al reclamantului să solicite obligarea pârâților la recalcularea și plata drepturilor salariale pentru perioada 01.04.2009 - 31.12.2012 întrucât aplicarea corectă a prevederilor Legii cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice drepturilor salariale, este condiționată de respectarea unitară a prevederilor art. 1 al.1 lit.b si lit.c din OG nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
În drept invocă dispozițiile art. 3 alin. 1 lit g), art. 7 alin.2, art.12 alin. 3, și art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, articolul unic din Legea nr. 221/2008 și ale O.G. nr. 15/2008, art.. 28 coroborat cu art. 211 din Legea 62/201128, art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
TRIBUNALUL, prin sentința civilă nr.828/26.03.2013 pronunțată în cauză a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, pentru perioada 01.04.2009-30.11.2009 și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de S.I.A.cu privire la această perioadă ca prescrisă.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S.I.A., în numele și pentru membrul de sindicat A.C. în contradictoriu cu pârâții Liceul Tehnologic ,,Ț.M."; A. și C.L. A. și în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească membrului de sindicat, corespondent raportului de muncă, diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate pe perioada 01.12.2009-31.12.2009 și cele cuvenite prin aplicarea art. 1 alin. 1, lit. b și c, stabilit în conformitate cu OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, actualizată în funcție de coeficientul de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să plătească membrului de sindicat, corespondent raportului de muncă, diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate pe perioada 01.01.2010-31.08.2010 și cele cuvenite prin aplicarea art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010 și ale art. 30 din Legea - cadru nr. 330/2009 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 actualizată în funcție de coeficientul de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul C.L.A. să asigure finanțarea pentru plata sumelor menționate și virarea acestora către unitatea școlară.
S-a respins în rest acțiunea.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul a reținut, cu referire la actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, următoarele:
-excepția prescripției dreptului material la acțiune privind drepturile solicitate aferente perioadei 01.04.2009-30.11.2009, invocată din oficiu, este întemeiată, față de prevederile art.268 alin.1 lit. c) Codul muncii și art. art. 201 din Legea nr. 71/2011 și raportând aceste prevederi legale la data introducerii acțiunii-20.12.2012;
-pe fond, acțiunea este întemeiată, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale în materie, deciziile Curții Constituționale și Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012 pronunțate în recurs în interesul legii, din care se reține că, personalul didactic din învățământ-categorie profesională din care face parte și reclamanta- trebuie să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate, corespondent raportului de muncă prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, S.I.A., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate pentru membra de sindicat A.C. și pentru perioada cuprinsă în intervalul 01.09.2009-31.08.2010.
În expunerea de motive, recurentul susține că deși nici una dintre părți nu a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiunea, instanța din oficiu a pus în discuție și a admis această excepție.
Se solicită respingerea acestei excepții avându-se în vedere prevederile art. 2512 ale Codului Civil.
Recurentul mai arată că în alte dosare, aceeași instanță nu a invocat această excepție.
Apreciază astfel că se poate vorbi în această situație de un tratament discriminatoriu, de vreme ce membrii de sindicat din două școli diferite, pe aceeași speță, cu cererii de chemare în judecată identice, cu același apărător, au parte de un tratament diferit, motiv pe care îl consideră inacceptabil și nelegal.
În drept se invocă: art.304 cod procedură civilă; art.3 alin.1 lit.c, art.7 alin.2, art.12 alin.3 și art.30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, articolul unic din Legea nr. 221/2008 și ale OG. nr. 15/2008, art.28 corob. Cu art.211 din Legea nr. 62/2011, art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii, Legea nr.284/2010, art.33 alin.1 din Titlu: dispoziții finale.
Intimații nu au depus întâmpinare în această fază procesuală.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art.304 indice 1 Cod procedură civilă în limitele statuate de art.306 alin.(2) Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art.18 din Decretul nr. 167/1958 ( în vigoare până la abrogarea sa prin Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil)- Instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris.
Potrivit articolului 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individul de muncă constă în plata unor drepturi salariale - dispoziție cuprinsă și în articolul 166 alin. 1 din același cod.
Din actele dosarului rezultă că acțiunea a fost înregistrată la data de 20 decembrie 2012, deci, în ce privește pretențiile bănești aferente perioadei 01.04.2009 - 19.12.2009 dreptul material la acțiune s-a prescris, așa cum corect a stabilit prima instanță.
Art. 2512 din Noul cod civil - în vigoare începând cu data de 01.10.2011 invocat de recurent nu este incident în speță, în discuție fiind aplicarea legii în timp.
Or, așa cum se prevede expres în Legea nr.71 din 03.06.2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil: 1. Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. (a se vedea art. 3 din lege ); 2. La data intrării în vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de Codul civil din 1864, precum și de alte acte normative, rămân supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit Codului civil. (a se vedea art. 4 din lege); 3. Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil. (a se vedea art. 5 din lege);
Cu privire la prescripție, Legea nr.71/2011 nu cuprinde o dispoziție specială, ceea ce înseamnă că se aplică regula prev. de art. 6 alin.4 Cod Civil care nu face nici o distincție între dispozițiile de drept material și cele procesuale în această materie.
Așadar, în cazul prescripției se aplică legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă, în speță Decretul nr.167/1958 care reglementează printr-o normă imperativă (art.18) obligația instanței de a invoca din oficiu această excepție.
Faptul că în alte litigii nu a fost invocată această excepție nu poate conduce la o altă soluție în cauză, deoarece controlul judiciar este limitat în speță la hotărârea pronunțată în cauză.
Totodată, nu putem vorbi de o situație de discriminare, deoarece dispozițiile art. 2 din OUG.nr.137/2000 enumeră expres criteriile care ar determina un tratament discriminatoriu (rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, etc.). Or, eventuala practica judiciară neunitară nu constituie un caz discriminator în sensul textului de lege susenunțat.
În acest sens și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ioan Radu și alți împotriva României, respectiv cauza Tivodar împotriva Românie a reținut că nu putem vorbi de o încălcare a prevederilor art.6 paragraf 1 din Convenție, sub aspectul pretinsei divergențe de jurisprudență.
Față de cele ce preced; Curtea constatând că soluția primei instanțe este legală și temeinică nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii expres și limitativ prev.de art.304 punct.1-9 cod procedură civilă; în baza art.312 alin.(1) cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul promovat de pârât.
| ← Instituţia Prefectului Judeţului Alba - Serviciul Public... | Instituţia Prefectului Judeţului Alba - Serviciul Public... → |
|---|
