Renunţare la judecată. Acordul pârâtului.. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 1046 din data de 03.06.2013
Renunțare la judecată. Acordul pârâtului.
Cod procedură civilă: art. 246.
Renunțarea la judecată este un act de voință unilateral al părții, neavând importanța rațiunea pentru care partea în cauză a înțeles să formuleze o atare cerere.
Acordul pârâtului pentru ca această cerere să-și producă efecte juridice este cerut așa cum cere textul de lege în discuție doar în situația în care s-a intrat în dezbaterea fondului.
Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale - Decizia civilă nr. 1046/03 iunie 2013.
Prin acțiunea în conflict de muncă înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr.6481/97/2012, reclamantul B.D. a chemat în judecată pârâtele S.N.R.F.C."CFR C."; SA și Reg. de T.F.C.T., actualmente Suc.de Transport Feroviar de Călători T., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la achitarea următoarelor drepturi salariale cuvenite și neachitate, actualizate cu rata inflației până la data plății:
1. Sporul pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25% aferent fiecărei luni din salariul de bază, pentru anii 2009 - 2010;
Obligarea pârâtei să elibereze adeverință din care să rezulte drepturile salariale acordate în vederea recalculării pensiei.
In motivarea acțiunii, în fapt, reclamantul a arătat că pârâtele aveau obligația de a-i achita lunar un spor pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25% din salariul de bază, așa cum este prevăzut la art.42 alin.1 lit.a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi, ale cărei clauze, conform art.3, produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activitățile conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora, iar la art.2 alin.7 din Contractul Colectiv de Muncă se arată că prevederile acestuia se vor adapta prevederilor Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel superior, acolo unde prevederile minimale acest acestuia nu au fost atinse sau ale căror clauze nu se regăsesc incluse.
A mai arătat că la art.155 din Codul muncii precum și la art.7 alin.1 lit.b din C.C.M. la Nivel de Unitate este stipulat faptul că salariul cuprinde: salariul de bază, sporuri la salariul de bază, indemnizații și alte adaosuri.
Mai mult de atât, la art.64 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate este menționat faptul că, începând cu data de 01.04.2001, activitatea desfășurată de personalul de siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor, este încadrată în condiții speciale, în conformitate cu prevederile legale (Legea nr.226/2006, art.1 alin.1 și Anexa 1 pct.7).
Consideră că acest spor constituie un drept salarial și trebuia achitat înaintea celorlalte obligații, așa cum este prevăzut de art.156 din Codul Muncii.
In drept, au fost invocate disp.art.283 alin.1 lit.c, art.155 și 156 din Codul muncii, art.3 și 4 alin.1 lit.a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi, precum și art.2 alin.7, art.7 alin.1 lit.b, art.64 alin.2 și Anexa 5 pct.x din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate.
Pârâtele au depus întâmpinare prin care au invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune față de prev.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii; iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel superior se aplică în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă ori în perioada 2008, 2009 și 2010 a existat contract colectiv de muncă la nivel de unitate, care nu prevede acordarea sporului pretins. De altfel, nici Legea nr.226/2006 nu reglementează acordarea vreunui spor persoanelor care desfășoară activități în locurile de muncă încadrate în condiții speciale, ci doar posibilitatea celor care desfășoară astfel de activități de a beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare.
In fine, s-a mai arătat că acest spor nu este menționat nici în categoriile de sporuri prev.în Anexa nr.5 la C.C.M la nivel de unitate, aplicabile.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul arată că este angajat al societății pârâte în funcția de mecanic de locomotivă, iar începând cu data de 01.04.2001, locul său de muncă a fost încadrat în condiții speciale de muncă, conform art.1 alin.1 din Legea ne.226/2006, iar pârâta nu a respectat nici prevederile legale mai sus menționate și nici cele ale contractelor colective de muncă la nivel de ramură transporturi, valabil pe anii 2006 - 2007, prelungit și pe anii 2008 - 2010 și nu i-a acordat sporul de 25% pentru condiții speciale de muncă.
Prin Încheierea civilă nr. 1360/LM/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara- secția litigii de muncă și asigurări sociale s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii civile formulată în cauză.
Pentru a hotărî, astfel, prima instanță a avut în vedere faptul că reclamantul a depus la dosar o cerere prin care arată că renunță la judecată în prezentul dosar (fila 48) și ca atare s-a făcut aplicarea prevederile art. 246 cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta S.N.T.F.C. CFR., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara pentru continuarea judecății acțiunii formulată de reclamant.
În expunerea de motive, recurenta susține că renunțarea la judecată apare ca fiind lipsită de logică atâta timp cât reclamantul a formulat o altă cerere de chemare în judecată împotriva aceleași societății la Tribunalul Arad sub dosar nr. 4356/108/2013.
Consideră că rațiunea pentru care reclamantul a renunțat la judecarea prezentei cauzei ar fi soluțiile de respingerea a cererilor formulate în dosare similare de această instanță.
Mai învederează recurenta că instanța de fond trebuia să constate că nu sunt îndeplinite cerințele art. 246 alin.4 cod procedură civilă, fiind obligatoriu pentru reclamant obținerea acordului celeilalte părți din proces.
În drept se invocă art. 304 punct 9 și 304 ind.1 cod procedură civilă.
Intimatul a depus note de ședință în această fază procesuală prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art.304 indice 1 cod procedură civilă în limitele statuate de art. 306 alin.(2) cod procedură civilă, a reținut următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă - art. 246 (1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. (….) (4) Când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți.
Renunțarea la judecată este un act de voință unilateral al părții, ne având importanță rațiunea pentru care partea în cauză a înțeles să formuleze o atare cerere.
Relevant este ca declarația părții de renunțare la judecată să fie făcută în mod expresă, ea neputând fi presupusă.
În contextul în care așa cum reiese din probele dosarului, reclamantul a declarat expres prin cererea scrisă depusă la f.48 că înțelege să renunțe la judecarea cauzei de față, prima instanță trebuia să ia act de această renunțare, așa cum de altfel corect a procedat.
Acordul pârâtului pentru ca această cerere să-și producă efecte juridice este cerut așa cum cere textul de lege în discuție doar în situația în care s-a intrat în dezbaterea fondului.
Etapa dezbaterilor debutează la prima zi de înfățișare, se continuă cu administrarea probelor și durează până în momentul în care se pun concluzii finale, în fond.
În speță, cererea de renunțare a reclamantului la judecată a fost formulată prin înscrisul depus la data de 14.05.2013-fila 48, deci înainte de dezbaterea fondului-depunerea concluziilor finale de către părți în cadrul ședinței de judecată din data de 21.03.2013, așa încât nu ne află în situația alin.(4) al art.246 cod procedură civilă invocată de recurentă pentru a fi necesar acordul său.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza art. 312 alin.(1) cod procedură civilă a fi respins ca nefondat recursul promovat de pârâtă, menținând ca legală și temeinică încheierea primei instanței.
| ← Instituţia Prefectului Judeţului Alba - Serviciul Public... | Inspectoratul de jandarmi judeţean Alba. Cerere formulată de... → |
|---|
