Interpretarea dispoziţiilor art. 61 alin. 1 din O.U.G. nr. 146/2002. Una dintre condiţiile necesare pentru valabilitatea cesiunii de creanţă a drepturilor cuvenite unor societăţi comerciale şi care urmează a fi încasate de la instituţii publice, este acc
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ si fiscal Decizie nr. 2344 din data de 22.06.2015
Prin sentința nr. 92 din data de 20 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 9706/63/2014 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta x în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, având ca obiect obligație de a face și pretenții.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, în contradictoriu cu chemații în garanție a, b și c, toți fiind reprezentați de administratorul judiciar provizoriu, având ca obiect pretenții, ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței nr. 92 din data de 20 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 9706/63/2014 a declarat recurs reclamanta x, considerând că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legal aplicabile.
Intimata pârâtă formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate așa cum rezultă din dispozițiile art. 488 din Noul Cod de procedură civilă, care prevede expres și limitativ motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea probelor și reevaluarea situației de fapt. Recursul urmărește verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Cu prioritate, Curtea menționează că, deși recurenta nu a indicat motivele de nelegalitate a hotărârii prevăzute expres în art. 488 din Noul Cod de procedură civilă, în cauză, în raport de criticile formulate, se impune analizarea soluției pronunțată de către instanța de fond din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, conform cu care: "Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material";.
Contrar susținerilor recurentei reclamante, hotărârea a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că cesiunilor de creanță ale furnizorilor care au de încasat drepturi de creanță de la instituțiile publice le sunt aplicabile dispozițiile art. 61 alin. 1 din O.U.G. nr. 146/2002, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "Operatorii economici pot cesiona drepturile de încasat de la instituții publice aferente bunurilor achiziționate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate, prevăzute la art. 6 alin. (1), către alți operatori economici sau alte instituții de credit, denumite în continuare cesionari. Cesiunea este valabilă numai cu acceptul prealabil exprimat în scris al instituției publice care datorează operatorului economic sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziționate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate";.
Acceptul prealabil al instituției publice este o condiție ad validitatem. Textul legal incident în speță instituie posibilitatea furnizorilor de a-și cesiona drepturile de creanță și nu obligația instituției publice de acceptare a cesiunilor.
Modul de redactare al textului legal nu exclude posibilitatea unei instituții publice debitoare de a nu-și exprima acceptul ca unul dintre debitorii săi să-și cesioneze creanța pe care o are de încasat.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, textul de lege anterior menționat stabilește în mod clar că una dintre condițiile necesare pentru valabilitatea cesiunii de creanță a drepturilor cuvenite unor societăți comerciale și care urmează a fi încasate de la instituții publice, este acceptul instituției publice debitoare, iar acest accept trebuie exprimat "în prealabil";.
Cu alte cuvinte, un astfel de "accept"; trebuie solicitat de cesionar și cedent anterior întocmirii contractului de cesiune, respectivul contract fiind considerat valabil încheiat și producându-și efectele doar dacă există anterior întocmirii actului, exprimat în formă scrisă, acceptul instituției publice debitoare.
În speță, recurenta reclamantă nu a solicitat respectivul accept înainte de a încheia contracte de cesiune cu a, b și c., ci a "notificat"; pârâta să se conformeze clauzelor contractuale convenite cu societățile anterior menționate, însă nu există nici un text de lege care să o îndreptățească pe recurenta reclamantă să considere că "a devenit creditorul de drept"; al intimatei pârâte C.A.S. Dolj.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, contractele de cesiune nu pot naște, în mod direct, obligații în sarcina unui terț - intimata pârâtă C.A.S. Dolj, plata creanțelor datorate creditorului cedent în conturile cesionarului fiind condiționată de exprimarea acceptului prealabil al instituției publice debitoare la întocmirea contractului de cesiune.
Susținerilor recurentei reclamante în sensul că refuzul pârâtei de a aviza favorabil cesiunea este nejustificat, nu pot fi primite, dat fiind că modul de redactare a textului art. 61 alin. 1 din O.U.G. nr. 146/2002 nu exclude posibilitatea unei instituții publice debitoare de a nu-și exprima acceptul ca unul dintre debitorii săi să-și cesioneze creanța pe care o are de încasat, evident atunci când există motive întemeiate care să justifice un astfel de refuz.
Finalitatea cesiunii de creanță reglementată de textul de lege este ca sumele de bani cuvenite creditorului cedent să fie încasate de cesionar.
În cauză, așa cum a reținut corect și instanța de fond, un astfel de deziderat nu mai poate fi atins, în contextul în care intimata pârâtă a achitat în mod integral, în perioada aprilie 2014 - iunie 2014 (ultimele plăți fiind făcute în data de 26.06.2014) sumele de bani cuvenite intimatelor chemate în garanție, fapt atestat de înscrisul intitulat "Situația plăților facturilor prevăzute în contractele de cesiune de creanță încheiate de x și necontestat de societatea reclamantă.
De altfel, în contractele de cesiune de creanță recurenta reclamantă a prevăzut în art. 6 obligația creditorilor cedenți de a vira către x, în maxim 24 de ore, suma încasată de la C.A.S. Dolj, în caz contrar fiind obligați la plata unor penalizări de întârziere de 2% pe zi de întârziere până la achitarea efectivă a sumelor, astfel că, în speță, nu poate fi vorba de un prejudiciu suferit de reclamantă ca urmare a neacceptării cesiunilor de creanță de către instituția pârâtă.
Intimata pârâtă nu poate fi obligată la plata sumelor înscrise în contractele de cesiune, după achitarea integrală de către intimata pârâtă C.A.S. Dolj a debitelor datorate în temeiul contractelor de furnizare de medicamente, pentru că s-ar ajunge la situația ca intimata pârâtă să achite de două ori respectivele sume.
Obligarea intimatei pârâte de a-și exprima acceptul la încheierea contractelor de cesiune de creanță nu este posibilă, întrucât acceptul trebuia solicitat anterior încheierii contractului de cesiune, iar finalitatea în vederea căreia a fost edictat art. 61 din O.U.G. nr. 146/2002 (sumele de bani cuvenite creditorului cedent să fie încasate de cesionar), nu mai poate fi realizată.
Adresele intimatei pârâte C.A.S. Dolj nr. 7212/10.04.2014 și nr. 12384/02.06.2014 nu pot constitui un refuz nejustificat de soluționare a cererilor recurentei reclamante în sensul Legii nr. 554/2004, soluția dată având temei legal.
Analizând argumentele instanței de fond, Curtea reține că acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări și interpretări a dispozițiilor legale, nefiind incidente dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, recursul declarat de recurenta reclamantă va fi respins ca nefondat.
| ← Revizuire întemeiată pe disp. art.322 alin.1 pct.2 Vechiul Cod... | Rezilierea întemeiată pe pactul comisoriu este o reziliere... → |
|---|
