Revizuire întemeiată pe disp. art.322 alin.1 pct.2 Vechiul Cod de Procedură Civilă- admisibilitatea căii de atac
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ si fiscal Decizie nr. 575 din data de 01.07.2015
Cazul de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe disp. art.322 pct.2 Vechiul Cod de Procedură Civilă - minus petita - are incidență în situațiile în situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor pretențiilor deduse judecății (capete de cerere), indiferent dacă au caracter principal, accesoriu sau incidental.
În sensul art. 322 pct. 2 C.pr.civ. nu constituie caz de admisibilitate al cererii de revizuire împrejurarea că instanța s-a pronunțat având în vedere un alt temei de drept decât cel invocat în cererea de chemare în judecată sau nu a analizat argumente de drept aduse de reclamant în susținerea temeiniciei demersului său judiciar.
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin decizia nr.925/2015 din 25.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr.8454/63/2013*, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. S, în contradictoriu cu pârâți A.N.R.P, COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, PFA N. S, cauză reținută în fond spre rejudecare în urma casării sentinței civile nr. 2384 din data de 02.09.2014, prin decizia de casare nr.7573 din data de 03.12.2014 a Curții de Apel Craiova, în dosarul nr. 8454/63/2013*.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuenta C. Ș.
În motivarea cererii a invocat prevederile art. 322 pct. 2 Cod.pr.civilă.
S-a argumentat astfel că instanța de recurs, în fond după ultima casare nu a cercetat motivul de nelegalitate absolută a raportului de evaluare a despăgubirilor propuse de Primarul or. Govora prin Dispozițiile nr. 63/28.02.2008 și nr. 160/26.05.2010, respectiv că s-a efectuat de către expertul N.S. o evaluare a despăgubirilor numai asupra terenului nu și asupra fundației demolată de 100 mp., imobile situate in or. Băile Govora, jud. Valcea, str. Tudor Vladimirescu nr.118.
Revizuienta a arătat și aspectul că expertul nu a citat-o, deși lucrarea de evaluare necesita o deplasare la fața locului, pentru a inspecta imobilul. Astfel expertul nu a putut să intre înăuntrul imobilului și să facă evaluarea acestuia ceea ce ridică mari semne de întrebare cu privire la legalitatea întocmirii unei evaluări la fața locului, premisele celor întâmplate ducând la faptul că expertul a făcut o lucrare la biroul și nu prin deplasare la fața locului.
Revizuienta arată că faptul că nu a fost citată conform legii la întocmirea raportului de evaluare, duce la crearea unui prejudiciu, care poate fi înlăturat numai prin constatarea nulității acestui raport de evaluare, fapt pentru care a demarat prezenta acțiune, unde, afară de emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubiri conform legii în vigoare la data promovării acțiunii, s-a plâns de expertiză, arătând că a făcut cerere la ANRP și chiar expertului prin care s-a arătat nemulțumită că nu am fost chemată/înștiințată de expert pentru efectuarea acestei expertize.
De asemenea, tot prin plângerea către pârâta ANRP a arătat că expertul nu numai că a evaluat disproporționat de mic valoarea reală a terenului nerestituit, dar nu a evaluat fundația, apreciind nelegal că aceasta ca parte a unei construcții nefinalizate, nu aduce aport valorii.
Arată că datorită faptului că expertul nu a evaluat și fundația, imobil pentru care o instanță judecătorească i-a dat dreptul la despăgubiri, duce la încălcarea dispozițiilor cuprinse în hotărârea nr.636/2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.5685/90/2006, intrată în puterea lucrului judecat.
Consideră că, în mod greșit instanța de recurs, în fond după ultima casare, nu s-a pronunțat asupra solicitării sale de a analiza cauzele legale de nulitate absolută, invocate în motivele acțiunii, astfel cum au fost completate pe parcursul mai multor cicluri procesuale a cauzei de față.
Astfel, deși se constată de către instanța de recurs, în fond după casare, că a solicitat anularea raportului de evaluare aceasta nu s-a pronunțat asupra cauzelor de nelegalitate care ar duce la desființarea acestuia și neluarea în calcul a acestuia la pronunțarea unei decizii de către pârâta CNCI, privind despăgubirile sale, constatând în mod greșit că nu în acțiunea sa nu a invocat cauze legale de nulitate a acestuia.
O altă critică a hotărârii instanței de recurs în fond de după ultima casare, constă în faptul că nu s-a pronunțat asupra faptului că a cerut să se aplice cauzei de față dispozițiile deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională, incidente în prezenta cauză, respectiv Decizia nr. 269/07.05.2014 si Decizia nr. 686/26.11.2014.
În acest sens s-a argumentat că, așa cum este reglementată prin norma fundamentală, orice Decizie a Curții Constituționale este definitivă și general obligatorie, pentru toate instanțele de judecată și nu numai.
Consideră că din analiza acestor două Decizii ale Curții Constituționale, rezultă că acestea erau incidente direct în prezenta cauză, însă instanța de recurs, în fond după ultima casare nu s-a pronunțat asupra incidenței acestor două decizii obligatorii, în cauza de față, deși a solicitat aceasta în etapa dezbaterii motivelor de recurs, ce a fost admis în data de 26.11.2014, când a depus la dosar copie de pe prima decizie și la data de 25.02.2015 când am depus cea de-a doua decizie.
Prin faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra aplicării acestor decizii în cauza de față, consideră că s-a ajuns la pronunțarea unei hotărâri nelegale.
Instanța de recurs, în fond de după ultima casare, nu s-a pronunțat asupra cererii sale modificate, în condițiile în care s-a admis recursul pentru a preciza obiectul acțiunii și s-a pronunțat asupra ceea ce nu s-a solicitat, adică acordarea de despăgubiri conform dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
Astfel, s-a arătat că în mod contradictoriu, aceeași instanță, în faza de recurs a admis recursul său prin decizia nr. 7573/03.12.2014, pentru a se preciza obiectul acțiunii, dând posibilitatea reclamantei ca la primul termen, în fond după ultima casare, să-i precizeze acțiunea, după ce s-a pronunțat, fără a pune în discuție excepția tardivității, pe care și-a întemeiat respingerea acțiunii, a admis această excepție ce, în mod legal trebuia pusă în discuția părților. Procedând în acest mod revizuienta arată că i s-a încălcat dreptul la apărare consfințit atât de normele fundamentale interne dar și de cele internaționale.
Cu privire la motivul de revizuire, arată că și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legii nr. 247/2005 astfel cum a fost modificată și completată la momentul depunerii acțiunii.
Așadar, instanța de recurs, în fond de după ultima casare s-a pronunțat pe ceva ce nu a cerut, adică emiterea unei decizii în baza Legii nr. 165/2013.
Revizuienta a precizat că a solicitat să se constate refuzul pârâtei - entitatea abilitată conform Legii nr. 247/2005 să emită decizie de despăgubire, conform legii, iar instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale ca acțiunea să fie judecată conform Legii nr. 247/2005 așa cum era întemeiată în drept, instanța mulțumindu-se să se pronunțe pe ceva ce nu a cerut, adică pe soluționarea cauzei pe dispozițiile legii noi.
Față de faptul că i-a fost schimbat temeiul de drept pe care și-au întemeiat acțiunea, a susținut că duce la încălcarea oricăror principii ale dreptului procesual civil, având în vedere că reclamantul este cel care stabilește temeiul de drept în virtutea căruia urmează să se judece acțiunea sa, astfel că instanța de recurs, în fond de după ultima casare, a transformat caracterul personal al acțiunii procesual civile în caracter oficial, fapt inadmisibil în procedura civilă.
În finalul cererii de revizuire solicită să se constate admisibilitatea acesteia, încuviințarea sa cu consecința schimbării în tot a hotărârii atacate.
Intimații nu au formulat întâmpinări.
Analizându-se cu prioritate admisibilitatea căii extraordinare de atac formulată în cauză, Curtea reține următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres stabilite de lege.
În speță temeiul cererii de revizuire invocat de revizuienta reclamantă constă în dispozițiile art. 322 pct. 2 C.pr.civ.
Potrivit acestei dispoziții legale, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În cauză deși sub aspectul obiectului cererii de revizuire aceasta este admisibilă deoarece calea de atac s-a formulat împotriva unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, inadmisibilitatea sa derivă din faptul că motivele invocate în cererea de revizuire nu se subsumează cazurilor expre prevăzute de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac.
Astfel prin cererea de revizuire evocându-se ipoteza legală în care instanța "nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut se invocă în esență că instanța de recurs în rejudecarea cauzei de fond după casare nu s-a pronunțat:
- asupra motivului de nulitate absolută a raportului de evaluare a despăgubirilor efectuat de către expertul Negurici Sergiu derivând din necitarea revizuientei la întocmirea lucrării de specialitate precum și asupra cuantumului despăgubirilor stabilite de expert;
- asupra incidenței în cauză a Deciziilor nr. 269/07.05.2014 și nr. 686/26.11.2014 pronunțate de Curtea Constituțională;
- asupra cererii sale de precizare a acțiunii prin care după casarea cu reținere a stabilit temeiul de drept al acțiunii ca fiind Legea 247/2005.
Așa cum s-a arătat în mod constant în doctrină și practica judiciară în interpretarea și aplicarea art. 322 pct. 2 C.pr.civ., acest text de lege nu se referă la temeiurile și argumentele aduse în susținerea acțiunii (cauza acțiunii) ci la pretențiile concrete formulate prin cererea de chemare în judecată (obiectul acțiunii).
Cazul de admisibilitate invocat de revizuientă prin prezenta cerere - minus petita - are astfel incidență în situațiile în situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor pretențiilor deduse judecății (capete de cerere), indiferent dacă au caracter principal, accesoriu sau incidental, ipoteză care nu se regăsește în speță
Ca urmare, în sensul art. 322 pct. 2 C.pr.civ. nu constituie caz de admisibilitate al cererii de revizuire împrejurarea că instanța s-a pronunțat având în vedere un alt temei de drept decât cel invocat în cererea de chemare în judecată sau nu a analizat argumente de drept aduse de reclamant în susținerea temeiniciei demersului său judiciar, așa cum se susține prin calea extraordinară de atac formulată în speță.
În raport de aceste dispoziții legale și văzând și dispozițiile art. 327 alin. 1 C.pr.civ. a fost respinge cererea de revizuire formulată în cauză ca inadmisibilă.
| ← Cerere de suspendare provizorie a executării hotărârii... | Interpretarea dispoziţiilor art. 61 alin. 1 din O.U.G. nr.... → |
|---|
